Miercuri 22 Octombrie 2014, Iacov 1-3

Iacov 1-3

Iacov 1:1  Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care Sunt împrăştiate: sănătate!
2  Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
3  ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
5  Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6  Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7  Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8  căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
9  Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
10  Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
11  Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
12  Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13  Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14  Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15  Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
16  Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
17  orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
18  El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
19  Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
20  căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
21  De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22  Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
23  Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;
24  şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
25  Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
26  Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
27  Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Iacov 2:1  Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
2  Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3  şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” Sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4  Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5  Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce Sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6  Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?
7  Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8  Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.
9  Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi Sunteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
10  Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11  Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12  Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
13  căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
14  Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15  Dacă un frate sau o soră Sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16  şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17  Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însaş.
18  Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20  Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
21  Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22  Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23  Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24  Vedeţi, deci, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25  Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26  După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Iacov 3:1  Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
2  Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
3  De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
4  Iată, şi corăbiile, cât de mari Sunt, şi, cu toate că Sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi Sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5  Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
6  Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
7  Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
8  dar limba nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
9  Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care Sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10  Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11  Oare din aceeaşi vână a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12  Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13  Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
14  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
15  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
16  Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
17  Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
18  Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Warning:

Marți 21 Octombrie 2014, Fapte 9-10

Fapte 9-10

Fapte 9:1  Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,
2  şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3  Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
4  El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
5  „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
6  Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”
7  Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8  Saul s-a sculat de la pământ; şi cu toate că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâni, şi l-au dus în Damasc.
9  Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10  În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el.
11  Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12  şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13  „Doamne” a răspuns Anania „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14  ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.
15  Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
16  şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
17  Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18  Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.
19  După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc.
20  Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21  Toţi ceice-l ascultau, rămâneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
22  Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
23  După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24  şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
25  Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într-o coşniţă.
26  Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27  Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28  De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
29  şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30  Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.
31  Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
32  Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida.
33  Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
34  „Enea” i-a zis Petru „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.
35  Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul.
36  În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
37  În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
38  Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.
39  Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40  Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41  El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
42  Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43  Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

Fapte 10:1  În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3  Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!”
4  Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
5  Trimite acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
6  El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
7  Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8  şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
9  A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
10  L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11  A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12  În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13  Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14  „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”
15  Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
16  Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17  Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartă,
18  şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19  Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20  scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”
21  Petru, deci, s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu Sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22  Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger Sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”
23  Petru, deci, i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit.
24  A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.
25  Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.
26  Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu Sunt om!”
27  Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28  „Ştiţi” le-a zis el „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
29  De aceea am venit fără cîrtire când m-aţi chemat; vă întreb, deci, cu ce gând aţi trimis după mine?”
30  Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31  şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
32  Trimite, deci, la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”
33  Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, toţi Suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
34  Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35  ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
36  El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37  Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38  cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39  Noi Suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.
40  Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
41  nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
42  Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
43  Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44  Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45  Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
46  Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47  „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48  Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Warning:

Luni 20 Octombrie 2014, Naum 1-3

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Naum 1-3

Naum 1:1  Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş.
2  Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.
3  Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii Sunt praful picioarelor Lui.
4  El mustră marea şi o usucă, face să sece toate râurile; Basanul şi Carmelul tânjesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.
5  Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.
6  Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui.
7  Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
8  Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric.
9  Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.
10  Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încîlciţi, şi tocmai când vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.
11  Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.
12  Aşa vorbeşte Domnul: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista…
13  Ci îi voi sfărîma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile…”
14  Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea uşor.”
15  Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire…

Naum 2:1  Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!…
2  Căci Domnul aşează iarăşi slava lui Iacov şi o face iarăşi ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit jefuitorii şi le-au stricat butucii de vie…
3  Scuturile vitejilor săi Sunt roşi, războinicii Sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învârtesc.
4  Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă Sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele…
5  El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare…
6  Porţile de la râuri Sunt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!…
7  S-a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept.
8  Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă… Dar iată-i că fug!… „Staţi! Staţi! Opriţi-vă!… Dar nici unul nu se întoarce…”
9  Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo Sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!
10  Este jefuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.
11  Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i turbure nimeni?
12  Leul sfîşia cât îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.
13  „Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.

Naum 3:1  Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!…
2  Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!
3  Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… O mulţime de răniţi!… Grămezi de trupuri moarte!… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!…
4  Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei.
5  Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.
6  Voi asvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.
7  Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plânge? Unde să-ţi caut mângîietori?
8  Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
9  Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.
10  Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi tot mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
11  Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!
12  Toate cetăţuile tale Sunt nişte smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.
13  Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
14  Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!
15  Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16  Negustorii tăi Sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi sboară.
17  Voivozii tăi Sunt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
18  În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strânge.
19  Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?

Warning:

Duminică 19 Octombrie 2014, Proverbe 31

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Proverbe 31

Proverbe 31:1  Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.
2  Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3  Nu-ţi da femeilor vlaga, şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4  Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5  ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6  Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;
7  ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.
8  Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9  Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10  Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
11  Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12  Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13  Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mâni harnice.
14  Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15  Ea se scoală când este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16  Se gândeşte la un ogor, şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.
17  Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.
18  Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19  Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20  Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21  Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22  Ea îşi face învelitori, are haine din in subţire şi purpură.
23  Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
24  Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.
25  Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mâine.
26  Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi Sunt pe limbă.
27  Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28  Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând:
29  „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
30  Desmerdările Sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31  Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.

Warning:

Sâmbătă 18 Octombrie 2014, Psalmi 120-121

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Psalmi 120-121

Psalmi 120:1  (O cântare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m-ascultă.
2  Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
3  Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
4  Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
5  Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
6  Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.
7  Eu Sunt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei Sunt pentru război.

Psalmi 121:1  (O cântare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
2  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
3  Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
4  Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
5  Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6  De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7  Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
8  Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

Warning:

Vineri 17 Octombrie 2014, 2 Cronici 21-24

2 Cronici 21-24

2 Cronici 21:1  Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.
2  Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.
3  Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul-născut.
4  Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său, şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel.
5  Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
6  El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
7  Dar Domnul n-a voit să peardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.
8  Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi şi-a pus un împărat.
9  Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, care-l înconjurau şi pe căpeteniile carelor lor.
10  Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
11  Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda.
12  I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,
13  ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine, şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; –
14  iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău.
15  Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.”
16  Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, care Sunt în vecinătatea Etiopienilor.
17  S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încît nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.
18  După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.
19  Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pela sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.
20  Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

2 Cronici 22:1  Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorâse pe toţi cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
2  Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
3  El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
4  A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui.
5  Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
6  Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentru că era bolnav.
7  Prin voia lui Dumnezeu, şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.
8  Şi pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorât.
9  A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.
10  Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
11  Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când au fost omorâţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât.
12  A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.

2 Cronici 23:1  În al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat, şi a făcut legământ cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri.
2  Au străbătut toată ţara lui Iuda, şi au strâns pe Leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la Ierusalim.
3  Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David.
4  Iată ce veţi face. A treia parte din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi Leviţi, să facă paza pragurilor;
5  altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului.
6  Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi Leviţii de slujbă: ei să intre, căci Sunt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului.
7  Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi oricine va intra în casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat, când va intra şi când va ieşi.”
8  Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul Iehoiada nu scutise pe nici una din cete.
9  Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David, şi care se aflau în Casa lui Dumnezeu.
10  A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a casei, lângă altar şi lângă casă de jur împrejurul împăratului.
11  Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns, şi au zis: „Trăiască împăratul.”
12  Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului.
13  S-a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe, iar cântăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cântările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele şi a zis: „Vânzare! Vânzare!”
14  Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, care erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma, să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.”
15  I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au omorât-o acolo.
16  Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legământ prin care aveau să fie poporul Domnului.
17  Tot poporul a intrat în casa lui Baal, şi au dărîmat-o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal.
18  Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, Leviţilor, pe care-i împărţise David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui David.
19  A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva.
20  A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor, şi pe tot poporul ţării, şi a pogorât pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus, şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei.
21  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.

2 Cronici 24:1  Ioas avea şapte ani, când a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2  Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.
3  Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
4  După aceea Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului.
5  A strâns pe preoţi şi pe Leviţi, şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strângeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar Leviţii nu s-au grăbit.
6  Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada, şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca Leviţii să strângă” din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?
7  Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.”
8  Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.
9  Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.
10  Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.
11  Când vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împărtului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strâns mult argint.
12  Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori din piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.
13  Lucrătorii s-au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o.
14  Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule din aur şi din argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.
15  Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.
16  L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.
17  După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.
18  Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta.
19  Domnul a trimis la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit.
20  Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.”
21  Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
22  Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă, şi să judece!”
23  După trecerea anului, oastea Sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimis împăratului toată prada la Damasc.
24  Oastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuş, Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas.
25  Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.
26  Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie Amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie Moabită.
27  cât despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea Sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Warning:

Joi 16 Octombrie 2014, Numeri 33-36

Numeri 33-36

Numeri 33:1  Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2  Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3  Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4  în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5  Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6  Au pornit din Sucot, şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.
7  Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pihahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
8  Au pornit dinaintea Pihahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărât la Mara.
9  Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10  Au pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.
11  Au pornit de la marea Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.
12  Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărât la Dofca.
13  Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.
14  Au pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.
15  Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.
16  Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17  Au pornit de la Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.
18  Au pornit din Haţerot, şi au tăbărât la Ritma.
19  Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
20  Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.
21  Au pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.
22  Au pornit din Risa, şi au tăbărât la Chehelata.
23  Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele Şafer.
24  Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.
25  Au pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.
26  Au pornit din Machelot, şi au tăbărât la Tahat.
27  Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.
28  Au pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.
29  Au pornit din Mitca, şi au tăbărât la Haşmona.
30  Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.
31  Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32  Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33  Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărât la Iotbata.
34  Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la Abrona.
35  Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36  Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.
37  Au pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38  Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39  Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40  Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41  Au pornit de la muntele Hor, şi au tăbărât la Ţalmona.
42  Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.
43  Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.
44  Au pornit din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45  Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărât la Dibon-Gad:
46  Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la Almon-Diblataim.
47  Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48  Au pornit de la munţii Abarim, şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49  Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50  Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52  să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53  Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54  Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce Sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce Sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55  Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56  Şi vă voi face şi vouă cum Hotărâsem să le fac lor.”

Numeri 34:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
3  Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea mării Sărate, spre răsărit;
4  se va întoarce la miazăzi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
5  de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului, şi va ieşi la mare.
6  Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7  Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele Hor;
8  de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă până la Ţedad;
9  să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
10  Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11  să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorâ, şi se va întinde dealungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;
12  se va pogorâ iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”
13  Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14  Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
15  Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
18  Să mai luaţi câte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19  Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20  pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21  pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22  pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23  pentru fiii lui Iosif, pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –
24  şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25  pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26  pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27  pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28  pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29  Aceştia Sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

Numeri 35:1  Domnul a vorbit lui Moise, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
2  „Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
3  Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
4  Locurile goale din jurul cetăţilor pe care le veţi da Leviţilor, să aibă, începând de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5  Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus, şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa în cât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
6  Dintre cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi în afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
7  Toate cetăţile pe care le veţi da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
8  Cetăţile pe care le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”
9  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11  să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12  Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
13  Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
14  Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
15  Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
16  Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă din fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
17  Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18  Dacă-l loveşte cu vreo unealtă din lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19  Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.
20  Dacă un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte şi arungă ceva asupra lui şi moare,
21  sau dacă-l loveşte cu mâna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
22  Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,
23  sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău:
24  Iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui.
25  Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn Sfânt.
26  Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,
27  şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
28  Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
29  Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.30  Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât, pe mărturia martorilor. Un singur Martor nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte.
31  Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32  Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
33  Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.
34  Să nu pângăriţi, deci, ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu Sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.”

Numeri 36:1  Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
2  Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s-o dai fetelor lui.
3  Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se va micşora.
4  Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”
5  Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
6  Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într-o familie din seminţia părinţilor lor.
7  Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
8  Şi orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
9  Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.”
10  Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
11  Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;
12  s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
13  Acestea Sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

Warning:

Bărbați la vârsta medie și păcatul sexual

Seven Reasons Why Middle-age Men Get Involved in Sexual Immorality

  1. Heart issue where they’ve never really submitted totally to Jesus Christ as Lord and then got established in an authentic local church for ongoing nurturing and support.
  1. Unhealthy fear that time is fleeting and they must “grab the gusto” and experience whatever sexual pleasure remains before it’s too late.
  1. Sensing a lessening of physical attractiveness for their spouse and possible floating bitterness that she is “letting herself go,” thinking it’s alright to be attracted to and involved with other available women.
  1. Because a spouse is disinterested in sexual activity, maybe experiencing menopause, thinking God understands and “gives a pass” to engage in extramarital sexual behavior.
  1. As children have grown and left for college or marriage, there’s simply more time for other pursuits which can include exploring new realms of sexual relationship.
  1. Greater financial prosperity enables discretionary income to be tapped for recreation, hobbies, gadgets and, why not some sexual pursuits?
  1. Whereas resolving relational conflicts quickly was once a priority, now laziness and selfishness rules, allowing the marriage to drift and a gulf  to widen–a setup for Satan’s alternative.

Articol interesant la Barbwire.com.

Warning:

Miercuri 15 Octombrie 2014, Evrei 11-13

Lavinia Csibi liked this post

Evrei 11-13

Evrei 11:1  Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
2  Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3  Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4  Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, cu toate că este mort.
5  Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
6  Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
7  Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
8  Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9  Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
10  Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11  Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12  De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13  În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că Sunt străini şi călători pe pământ.
14  Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că Sunt în căutarea unei patrii.
15  Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16  Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17  Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18  El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
19  Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
20  Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
21  Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”
22  Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23  Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
24  Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25  ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26  El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.
27  Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28  Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
29  Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
30  Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31  Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
32  Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
33  Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34  au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35  Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36  Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37  au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi,
38  ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39  Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40  pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Evrei 12:1  Şi noi, deci, fiindcă Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3  Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4  Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
5  Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
6  Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
7  Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
8  Dar dacă Sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, Sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
9  Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
10  Căci ei într-adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
11  Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
12  Întăriţi-vă, deci, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13  croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
14  Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15  Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
16  Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut.
17  Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe.
18  Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19  nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească,
20  (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21  Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”).
22  Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23  de Biserica celor întâi născuţi, care Sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24  de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25  Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26  al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încăodată nu numai pământul, ci şi cerul”.
27  Cuvintele acestea „încă odată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28  Fiindcă am primit, deci, o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;
29  fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Evrei 13:1  Stăruiţi în dragostea frăţească.
2  Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.
3  Aduceţi-vă aminte de cei ce Sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi Sunteţi în trup.
4  Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.
5  Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
6  Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
7  Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!
8  Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!
9  Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.
10  Noi avem un altar, din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în cort.
11  În adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sânge este adus de marele preot în Locul preaSfânt, pentru păcat „Sunt arse de tot afară din tabără.”
12  De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
13  Să ieşim, deci, afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.
14  Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci Suntem în căutarea celei viitoare.
15  Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
16  Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
17  Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.
18  Rugaţi-vă pentru noi; căci Suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.
19  Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând.
20  Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,
21  să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
22  Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvânt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt.
23  Să ştiţi că fratelui Timotei i s-a dat drumul. Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd.
24  Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate.
25  Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.

Warning:

Marți 14 Octombrie 2014, Fapte 7-8

Fapte 7-8

Fapte 7:1  Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?”
2  Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
3  Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.”
4  El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
5  Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui, şi seminţei lui după el, cu toate că n-avea nici un copil.
6  Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.
7  „Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu” a zis Dumnezeu. „După aceea vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.”
8  Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9  Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
10  şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
11  A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
12  Iacov a auzit că în Egipt era grâu, şi a trimis pe părinţii noştri întâiaş dată acolo.
13  Şi când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
14  Apoi Iosif a trimis să-l cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15  Iacov s-a pogorât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16  Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.
17  Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18  până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
19  Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
20  Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21  Şi când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.
22  Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
23  El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
24  A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorât pe Egiptean.
25  Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.
26  A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i-a îndemnat la pace. „Oamenilor” a zis el „voi Sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?”
27  Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, şi i-a zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?
28  Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe Egiptean?”
29  La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.
30  Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
31  Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
32  care i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.” Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.
33  Domnul i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ Sfânt.
34  Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”
35  Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?” Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
36  El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
37  Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.”
38  El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39  Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,
40  şi i-au zis lui Aaron: „Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
41  Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s-au bucurat de lucrul mânilor lor.
42  Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: „Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
43  Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.”
44  Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
45  Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de Neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.
46  David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
47  Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
48  Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâni omeneşti, cum zice proorocul:
49  „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul sau care va fi locul Meu de odihnă?
50  N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…”
51  …„Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
52  Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.
53  voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”
54  Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.
55  Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56  şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
57  Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.
58  L-au târât afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
9  Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
60  Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.

Fapte 8:1  Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
2  Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare tânguire.
3  Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
4  Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul.
5  Filip s-a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.
6  Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7  Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
8  Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9  În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
10  Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.
11  Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12  Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.
13  Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
14  Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15  Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16  Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17  Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18  Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mânilor apostolilor, le-a dat bani,
19  şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.”
20  Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
21  Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22  Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23  căci văd că eşti plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”
24  Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25  După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
26  Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.”
27  Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
28  se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
29  Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!”
30  Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31  Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
32  Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33  în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34  Famenul i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35  Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.
36  Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37  Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38  A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39  Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40  Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...