Stiri – Sâmbătă 23 Mai 2015

Warning:

22 Mai – Meditația zilei

Stan Suzana, Cristian Simon liked this post

Luca 8:39  „Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

După ani de zile de chin, de când nu a mai avut haine pe el, de când nu a mai locuit într-o casă ci prin peșterile folosite de evrei ca morminte, după ce trupul îi era plin de cicatricele automutilărilor precendete, și părul lung și neîngrijit, după ce murdăria îl făcea să miroase de la o poștă, după ce glasul îi era răgușit de atâta urlat, după ce a rupt zeci de legături și lanțuri cu care societatea contemporană voia să-l țină legat, îndrăcitul a ajuns într-o zi față în față cu Isus.

Surpriză pentru dracii ce-și făcuseră locuința în bietul om: Isus este Fiul Dumnezeului celui praînalt! El avea (și are puterea) de a chinui pe dracul. De a-l izgoni în adânc. De a-l pune în lanțuri veșnice. De a-i limita influența pentru totdeauna. Și Isus scoate pe draci afară din omul posedat și-l eliberează complet! Ce ușurare! Ce transformare! Mințile i-au revenit, și-a pus o haină în spate pe care nu a mai rupt-o de pe el și stă cuminte la picioarele lui Isus!

Ce să facă acum că a fost eliberat? Unde să se ducă? Cu ce să se ocupe? Da, știe ce va face! O să meargă cu Isus și va sta la picioarele Lui oriunde va merge Isus! Doar că Domnul nu este de acord cu asta. El are alt plan pentru om: el va căuta pe ai lui, își va căuta rudeniile, prietenii de odinioară și le va spune tuturor ce i-a făcut Dumnezeu.

Și omul se duce făcând peste tot exact ce i-a spus Isus. Va spune tuturor celor întâlniți despre eliberarea sa!

Acum, noi toți am fost eliberați de demoni. Unii au fost demoni subtili, de curtoazie, de inteligență, de bună purtare. Erau demonii egoismului și a mândriei de sine. Ei ne făceau nu să urlăm la oameni ci să le zâmbim profesional, frumos. Să fim politicoși. Dar tot demoni erau. Erau demonii păcatului care ne țineau robi în împărăția întunericului. Iar alți demoni au avut o influență distructivă asupra noastră. Ne-au ruinat viața și relațiile.

Isus ne-a eliberat și pe noi iar urmarea noastră de Isus înseamnă exact ceea ce a însemnat și pentru acest îndrăcit: să mergem și să spunem despre eliberare, despre vindecare și răscumpărarea din felul deșert de viață pe care-l moșteniserăm de la… Adam!

Problema noastră? Unii nu avem istorii de eliberare atât de dramatice ca acest om. Nu am făcut droguri, nu am fost alcoolici, nici măcar nu am înjurat prea des, soția nu ne-am bătut-o nici nu ne-am înșelat soțul cu doctorul la care muneam ca asistentă. Nu am făcut nimic…. „rău”. Cu toate acestea păcatul era o condiție reală de care Domnul ne-a eliberat. Dar ce să povestim?

Vine câte unul care a vrut de două ori să se sinucidă. Ultima dată s-a aruncat de pe podul Londrei când un pocăit l-a prins ca prin minune de un picior și l-a tras înapoi și i-a zis de Isus.  Altul este încă știrb și are pe față semnele de la consumul recent de amfetamină. Altul are AIDS de la ultimele sale escapade amoroase. Altul și-a părăsit soția și cei 3 copii și a trăit ca un animal 10 ani… dar acum s-a întors la ai lui!

Povestea ta nu are nimic de genul acesta. Este monotonă ca apa plată. Nici o efervescență. Nimic. Nu poți zice în ultimă instanță decât „una știu, am fost… (orb, în cazul celui din Ioan 9) iar acum sunt liber, schimbat de Dumnezeu!”

Dar faptul că nu avem de relatat despre o eliberare dramatică, nu înseamnă că nu a fost dramatică eliberarea noastră. Pentru noi a fost vărsat la fel de mult sânge și s-a dat aceeași viață de fiu de Dumnezeu ca și pentru drogat și curvar. Aceeași putere ne-a eliberat, aceeași iubire ne-a cuprins și ne poartă și azi. Puterea relatării nu stă în dramatismul eliberării ci în realitatea eliberării.

Așadar, noi trebuie să mergem și să spunem. A sta la picioarele lui Isus și a-L urma pe El este sinonim cu a face ceea ce ne-a spus El să facem.

Warning:

Stiri – Vineri 22 Mai 2015

Warning:

21 Mai – Meditația zilei

Psalmi 130:5  Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.

Noi am făcut cu toții promisiuni pe care din diferite motive nu le-am putut împlini. Apoi și nouă ni s-au făcu promisiuni ce nu s-au împlinit. Cel căruia nu i se împlinesc promisiunile făcute rămâne dezamăgit. E ca și cum ai mânca ceva stricat și ai rămâne cu gustul acela în gură. Ești șocat. Apoi începi să regreți relația. Te cercetezi unde ai greșit, dacă ai meritat asta. Se interpune tăcerea, lipsa de comunicații cu cel ce nu și-a ținut promisiunea; mai ales dacă nu ar fi avut motive serioase pentru a nu și0 ține.

Aici vine psalmistul să ne aducă o veste bună: este cineva de încredere, care își va ține toate promisiunile făcute nouă. Este Dumnezeu.

Da, Dumnezeu face promisiuni oamenilor. Nu are nici o datorie față de ei ca să le promită ceva, dar în bunăvoința Sa față de fii oamenilor El promite. Multe din planurile noastre le facem bazați pe faptul că ceea ce a promis Dumnezeu va face. Chiar cei ce nu cred în Dumnezeu sau nu au o relație cu El consideră că viața are o anumită certitudine care nu depinde de noi și a cărei înțelegere ne depășește și pe baza căreia putem face anumite planuri.

Când vorbește despre caracterul lui Dumnezeu psalmistul vorbește adesea despre credincioșia Lui, bunătățile Lui, facerea Sa de bine. El este vrednic să te încrezi în El. Tot ce ți-a promis El, va face față de tine.

Așa sunt planurile Lui față de tine. Cum zice Iov: El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele (Iov 23:14).

Warning:

Stiri – Joi 21 Mai 2015

Unele cuvinte și gânduri par de-a dreptul sacrilegioase…

 

 

Warning:

20 Mai – Meditația zilei

1 Tesaloniceni 4:3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.

Se vorbește despre voia cunoscută și ascunsă a lui Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini își bat capul cu voia ascunsă: am vrea ca să știm ce voie are Domnul cu privire la noi. Ce se va întâmpla mâine. Ce va fi de copiii noștri. Ce va fi cu investiția noastră. Să știm micrometric tot ce aparține de voia lui Dumnezeu cu privire la noi, al nostru și de ce nu, la lume.

Nici ucenicii Domnului nu au fost mai presus decât noi. După ce Domnul i-a spus lui Petru ce va fi de el (Ioan 21) și Petru a luat-o după Isus, la un moment dat Petru se întoarce și vede că și Ioan vine după ei. Nu-și poate opri curiozitatea de a întreba pe Domnul,„dar cu acesta ce va fi?”

Între timp ce noi pedalăm în gol și ne batem cu pumnii-n vânt căutând elemente de voie ascunsă a lui Dumnezeu, avem clar în Biblie care e voia descoperită a Domnului. Dar cumva aceasta este neglijată. Cum îmi spunea cineva odată, nu se poate apuca de a face voia descoperită până nu cunoaște particularul voii ascunse.

Problema cu voia descoperită este că în ea e inclus ceva ce ne privește pe noi, ceva ce trebuie noi să facem. Voia ascunsă este cumva ceva ce ni se face și din ceva motive credem că este ceva ce aparține de răspunderea lui Dumnezeu ca să ne facă acele lucruri. Dar sfințirea este ceva ce facem noi, ceva la care ne trudim și participăm și noi. Și nu e ușor.

Inima nouă, regenerată o primim într-o clipită. Dar în clipa regenerării pornește și procesul de sfințire. Transformarea vieții după chipul lui Isus este un proces de-o viață. Spuneam mai sus că trebuie efort, dar dacă efortul este al nostru, puterea cu ajutorul căreia suntem ajutați în proces nu aparține firii pământești ci este puterea Duhului Sfânt.

Primul lucru care începe să se transforme trebuie să fie mintea, gândirea noastră. Pavel ne spune în Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Aici apare din nou „voia lui Dumnezeu”. Îndrăznesc să spun iarăși că nu e vorba despre o voia ascunsă a Domnului ci despre voia Sa descoperită în Cuvânt. Acestie voi i se vor opune păreri populare, tradiții, frica de oameni, lipsa de doctrină serioasă, și-n cele din urmă lenea noastră. Lenea de a cunoaște mai mult deoarece cunoașterea ne obligă.

Procesul de sfințire este descris de primul verset din Romani 12: Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Te-ai gândit ce se întâmplă în general la o jertfă? Ceva este omorât ca apoi să fie adus ca ardere de tot adică să fie ars în foc! Crezi că procesul este… fără durere? Fără suferință? Nu, nici vorbă! Categoric nu ne place!

Umbli prin credință, renunțând la drepturile și plăcerile tale și urmând calea aleasă de Domnul pentru tine. Uite la iudeii scăpați din Egipt. Au durat 40 de ani până la sosirea în țara promisă. De ce? Era atât de lung drumul? Nu, ci din cauza încăpățânării lor de a asculta de Domnul. Și la noi e la fel. Cu cât mai tare ne împotrivim, cu atât mai mare efortul și durerea. Să nu ne înșelăm: cel ce a început aceatsă lucrare bună în noi o va sfârși până-n ziua lui Isus Cristos (Fil 1:6).

Warning:

Știri – Miercuri 20 Mai 2015

Mda. Tot se ce face în ascuns va fi scos la lumină. Mai devreme sau mai târziu. E destul de rău să găsești ipocrizie în creștinii bisericii; dar în pastori… Și ce mai poate face un pastor după ce-și pierde credibilitatea?

Artistul spune printre altele că el sprijinește familiile militarilor. „Doresc să dau cinste unde se cuvine cinstea” a spus el.

Aceasta identitate este descrisă ca având 4 părți: sexul biologic, identitatea sexuală (aici sunt incluși transsexualii) rol sexual și orientarea sexuală (aici sunt incluși heterosexualii, homosexualii și bisexualii). Se pare că școlile publice nu au alte probleme (cum ar fi o educație deplorabilă și sub nivelul rezultatelor din alte țări – din 57 de țări școlile americane s-au plasat cam la mijloc!) de s-au gândit acum să-i facă pe elevi și mai confuzi.

 

Warning:

19 Mai – Meditația zilei

Stan Suzana liked this post

Matei 6:9 Tatăl nostru care ești în ceruri….

1. Prioritățile rugăciunii sunt de fapt prioritățile lui Dumnezeu. Glorificarea Numelui Său, extinderea Împărăției Sale la toate nivelele și facerea voii Sale pretutindeni.

O rugăciune ca sare direct la problemele percepute de subiect, fără a ține de cont de persoana și dorințele celui căruia ne rugăm este cel puțin lipsită de sensibilitate și curtoazie. Dumnezeu este persoana cea mai mare și mai importantă din Univers, EL este Creator și susținător al tuturor lucrurilor. Când ne apropiem de El, trebuie să ne intereseze de ce anume îi pasă lui Dumnezeu în primul și-n primul rând. Problemele noastre contează într-un fel în contextul Împărăției lui Dumnezeu și-n alt fel în afara acestei împărății.

2. Când cerem lui Dumnezeu ceva pentru noi trebuie să avem în vedere nevoile noastre de bază: acestea sunt materiale și spirituale, în principal. Isus amintește două, pâinea de fiecare zi și iertarea păcatelor. Aici putem insera nevoi de protecție, de sănătate, de înțelepciune, etc.

Observați că dacă am început rugăciunea prin a recunoaște că Dumnezeu este „Tatăl nostru”, și pâinea și iertarea este tot a noastră. Interesul nostru nu este atât individualist cât comunitar. Altfel spus, dacă eu nu iert nu pot avea pretenția să mi se ierte. Iar dacă eu am pâine, atunci aceasta nu este doar a mea ci și a prietenului care ar veni la miezul nopții să mă deranjeze pentru pâine, sau a săracului Lazăr care este afară, la porțile mele.

3. Apoi noi venim la Dumnezeu ca făpturi care au căzut și sund predispuse la cădere. Cel mai des cădem în ispitele care ne dau târcoale „ca un leu”. Dumnezeu este „mai mare” decât cel ce este în lume. El ne poate proteja și păstra. De fapt, dacă rămânem în picioare este numai din El și pentru El. Așa că următoarea cerere este protecția de cădere în ispite.

4. În ultimul rând noi încheiem cum am început: Dumnezeu este Stăpân și în control. Slava și mărirea și gloria și puterea sunt ale Lui și NUMAI ale Lui. El nu le împarte cu nimeni și nici un om care atentează la aceste lucruri nu va rămâne nepedepsit.

De aceea încheiem ruga cu recunoașterea suveranității lui Dumnezeu.

Acesta este un model. El poate fi rafinat, răsucit, adaptat de către fiecare individ. Dar schema de bază nu poate fi schimbată fără a dăuna radical temeliei rugăciunii.

Acum, recunoaștem că există momente în care nu mai avem timp decât să zbierăm, „Doamne, scapă-ne că pierim!” Dar până și acest strigăt disperat conține elementele rugăciunii domnești.

Un lucru ce nu avem voie să-l face, este să luăm „Tatăl nostru” și să-l repetăm ca un papagal. Asta nu doar că nu folosește la nimic dar este și o bătaie de joc cu privire la Dumnezeu, la rugăciune, la Cristos și la Biserica Sa căreia i-a fost dat acest model.

Warning:

Alte Știri – Marți 19 Mai 2015

Stan Suzana liked this post

Musonul produce nu doar umezeală și ploi abundente ci și vânturi puternice și chiar furtuni. Măcar să ne rugăm pentru oamenii aceia și dacă ne stă în putere să facem o donație pentru ei? Crucea Roșie și o mulțime de alte instituții regionale de caritate strâng fonduri.

Aceasta după ce încă se dă o luptă la nivelul aceleiași oraganizații pentru băieți de a permite homsexuali practicanți ca instructori.

 

Warning:

Stiri – Luni 18 Mai, 2015

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...