PERSPECTIVE CRESTINE

Ni se întâmplă tuturor, mai mult sau mai puţin.  Am fost recent la un grup de rugăciune şi participanţii au fost încurajaţi să împărtăşească celorlalţi felul în care Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile în săptămâna trecută.  Am ascultat cum, fără nici un efort aparent, câţiva participanţi au împărtăşit rugăciuni ascultate.  De la mărunţişuri (scăparea de o amendă a poliţistului) la lucruri mai serioase (vânzarea unui teren fără pierderi financiare, acum când aşa ceva este extrem de rar!) sau schimbarea vederii unei rudenii asupra mântuirii.

Am căutat şi eu în taina inimii mele să descopăr o rugăciune ascultată în săptămâna trecută… dar nu am găsit nici una!  Nu mă înţelege greşit, am avut o mulţime de rugăciuni ascultate!  Dar acestea erau în categoria celor pe care noi le considerăm „lucruri cuvenite”: să nu ne îmbolnăvim (grav), să nu avem accidente, să avem pâinea de toate zilele, să nu fim prea tare răniţi (de prieteni) şi duşmanii noştri să nu fie prea fericiţi (asta nu ştiu dacă m-am rugat vreodată, dar am pus-o aici just in case…).

Eu mă rog pentru ochii soţiei mele de 10 ani, pentru compania mea de un an, şi m-am rugat ani de zile pentru mântuirea unora şi nu s-a întâmplat nimic!  Unele lucruri se strecoară pe listele noastre de rugăciune şi se încăpăţânează să rămână acolo cu anii!  Şi nu ne rugăm „în trecere” pentru acestea, sau într-o doară; ne rugăm cu pasiune, cu interes.

Cum ascultă Domnul rugăciunile?  Nu ştiu.  Acum câteva zile mă cheamă cineva la spital să mă rog pentru o doamnă ce avea septicemie.  Doctorii nu mai aveau ce-i face.  febra era foarte sus, ardea şi faţa şi ochii îi erau sticloşi.  Soţul ei era lângă ea.  M-am rugat, şi pot să spun că nu am simţit nici o furnicătură prin şira spinării, nici un fior făcându-mi părul măciucă….  Pot spune dacă-s sincer (şi sunt!) că m-am rugat de nevoie, nu de voie, şi cam fără credinţă!  În aceeaşi seară febra a scăzut, temperatura s-a normalizat şi doamna a fost trimisă acasă.

Că Dumnezeu are o voie a Sa şi că El este Suveran, nu ne îndoim nici unul.  Stăm la marginea mormântului unui tânăr de 37 de ani şi ne consolăm că aşa a fost voia lui Dumnezeu, şi că „El ştie mai bine”.  Dar dincolo de cuvintele acestea, este o încrâncenare, o neîncredere care se înfiripează în suflet, o frustrare că de ce nu ne-au fost ascultate rugăciunile!?  De ce nu a putut fi salvată viaţa aceasta, importantă pentru soţia, copii, biserică, societate?  De ce trebuie ca să răscoleacă sufletul acest pumnal ascuţit al durerii, mai ales al durerii de a nu înţelege, de a nu avea un răspuns satisfăcător!

Ştiu, trăim într-o lume păcătoasă, şi sunt atâtea consecinţe ale păcatului universal şi al lumii.  Cu acestea explicăm cutremurul din Haiti, tsunami din Indonezia, accidente în care mor oameni ce-n aparenţă sunt nevinovaţi.  Explicaţia pat-robertsoniană este simplistă, puerilă şi nesimţită.  Isus a spus că moartea unora nu este un semn al păcătoşeniei lor mai mari decât a altora, ci un îndemn la pocăinţă.

Dar rugăciunea mea!?  Eu sunt un păcătos, dar unul iertat!  Sunt un copil al Tatălui!  Mă încred în El.  Mă rog „în Numele lui Isus!”.  Nu cer „imposibilul”.  Ceea ce eu cer, se rezolvă „cu un cuvânt”.  De ce trec anii şi-mi rămân neascultate rugăcunile?  Nu am un răspuns care să mă satisfacă pe mine.  Am răspunsuri „teologice” care vor să pară „logice”; dar în realitate, nu mă satisfac.

Da, voi continua să mă încred în Dumnezeu, să-L iubesc şi să-L slujesc.  Aceasta este o decizie făcută cu ani în urmă când El m-a ales din moarte pentru a mă aduce la viaţă.  Dar în noaptea aceasta îmi vin în minte amintirile…  În 28 luna asta se împlinesc 30 de ani de la moartea tatălui meu.  A murit tânăr şi a lăsat copii orfani.  În luna asta ar fi fost ziua mamei.  S-a stins şi ea brusc, acum vreo trei ani într-un septembrie, încă relativ tânără.  Şi mi-au venit în minte rugăciunile din puţinele nopţi în care tata era în comă.  Eram „plin de credinţă” şi i-am spus medicului că Dumnezeu ne va asculta rugăciunile.  Medicul a zâmbit subtil şi atotştiutor şi mi-a spus să mă pregătesc de înmormântare.  El a avut dreptate.  A fost Dumnezeu cu noi?  Da!  De o mie de ori, da!  Dar ACEA rugăciune nu ne-a ascultat-o!  De ce?  Nu ştiu.

Poate ai descoperit tu un răspuns şi mi-l spui şi mie…  Dacă este posibil de această parte a veşniciei!  Asta, pentru a ne încuraja unii pe alţii, şi pentru a ne păstra credinţa şi încrederea în Domnul!

* **

Psalmi 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă…

Rădăcinile.  Sistem de suport pentru pom.  Ele îl ţin acorat în solul sau grădina de plantare.  Fără rădăcini, orice plantă ar fi purtată de vânduri, trântită de răufăcători.  S-ar prăbuşi fără îndoială!  Rădăcinile sunt importante pentru ancorare, susţinere.

Dar rădăcinile au şi rolul de a găsi hrana şi de a o culege din sol pentru a alimenta întregul pom.  Şi pomul, plantat lângă râu are umezeala necesară care să transforme în soluţie hrănitoare sărurile din pământ.  Pomul acesta din psalmul 1 nu s-a plantat pe sine, cum cred unii.  Ştiu că e plină lumea de „pomi” care cred că ei s-au plantat pe ei înşişi în locul plantării lor!  Pretutindeni prin Scripturi vedem cum oameni sau naţiuni sunt asemănaţi cu diferite plante (viţă de vie, copaci, smochin, etc.) şi Cineva (cu C mare) plantează sau smulge, îngrijeşte sau aruncă în foc.  Fără plantator, pomul este pierdut.  E bun numai de foc!  Nici măcar nu devine pom, ci rămâne un biet copac!

Pomul plantat lângă ape nu depinde de împrejurările vieţii.  El nu-şi primeşte satisfacţia de la ce cade la întâmplare peste el.  Dacă plouă sau e secetă împrejur, pomul acesta este întotdeauna satisfăcut!  Şi aici se face deosebirea între pom şi pom.  Dacă vezi un pom veşted, amărât, slăbănogit, trist mereu, să ştii că ai dat de un pom care s-a plantat singur unde a crezut el mai bine.  Şi dacă e vorba de a fi lăsaţi să ne plantăm noi pe noi înşine, apoi ne-am planta cu toţii în Sodoma şi Gomora!  Că doar după ochii şi raţiunea noastră, acolo este mai bine ca oriunde!

Dacă vezi un pom fericit, mulţumit cu orice vine pe râul lui Dumnezeu, atunci să ştii că el a fost plantat de către Domnul!  Este la locul potrivit!  Nu-i trebuie altceva, nu este nemulţumit!  Încrederea lui este în Domnul şi Domnul este încrederea lui.

Oh, dar pomul nemulţumit!  Ce-i mai lipseşte?  Mereu câte ceva nou!  Sau, acelaşi lucru mereu!  „Carne ne trebuie!” zice Israel.  Să te ferească Dumnezeu să-ţi dea ceea ce crezi tu că-ţi trebuie!  Că răspunzând nemulţumirii poporului (Numeri 11:19-20) Dumnezeu dă carne… până poporului i se face rău de ea!

Să ne lăsăm plantaţi de Domnul, altoiţi de El şi să fim fericiţi!  Ce altceva ne mai trebuie?

* **

Iată pe câștigătoarea unui concurs de talente din Ucraina, Kseniya Simonova, 24 de ani, desenând cu nisip pe o tablă luminoasă.  Subiectul: cum au fost afectați oamenii obișnuiți de invazia germană în cel de-al doilea război mondial.

* **

* **

a fost cel mai bun.  Inventiv, tehnică formidabilă, fler, tot ce vrei!  Jazzul la maxim!

* **

* **

* **

Ce ţi-e şi cu computerele astea!  Iată o aplicaţie a limbajului de computere:

Computer Technology

* **

Ce rost are viaţa mea nouă dacă viaţa veche mă hăituieşte în fiecare zi? – Leah Thompson în filmul Christmas Clause

* **

Patrick Trueman a lansat un web site care se vrea un instrument ajutător pentru cei ce au viciul pornografiei sau cei ce doresc să descopere cum să se lupte contra pornografiei.  Siteul se numește Pornography Harms.

Dintr-o poziție de proscrisă, pornografia s-a luptat de prin anii ‘60 (cu ajutorul unor reviste ce se vindeau de pe rafturi inaccesibile publicului larg, care reviste astăzi sunt considerate doar “sexy”) să ajungă în prim-plan.  Și cu ajutorul televiziunii, iar astăzi cu ajutorul internetului, pornografia s-a transformat într-o adevărată industrie.  Astăzi, se cheltuiesc în fiecare secundă peste $3 mii de către peste 28 de mii de consumatori de porno ce-s logați online la diverse siteuri.  La fiecare 35 de minute se produce un nou film porno în SUA.   În 2006 venitul global obținut de pornografie a fost de peste 100 de miliarde de dolari.

Imaginea porno odată privită se lipește de cortexul cerebral și rămâne acolo multe zile.  Te urmărește ziua și noaptea.  Te urmărește când închizi ochii la rugăciune sau vrei să te închini.  O duci cu tine la biserică și la școală.  O porți cu tine în dormitorul conjugal.  Femeia cu care te-ai căsătorit din drsagoste cu doar 3 ani în urmă nu mai este privită la fel.  Trupul ei, mai ales dacă între timp a purtat și-o sarcină, nu te mai satisface.  Visezi la trupurile bronzate uniform, la formele femeilor din secvențele porno.  Tehnicile sexuale devin și ele demodate.  Vrei să aduci în dormitor ceea ce ai văzut în scena erotică, și soția este neliniștită și se simte incomod.  De unde ți-au venit ideile astea?  De ce simte că te pierde?  De ce ești nemulțumit, nesatisfăcut?

Nu te mai privești nici pe tine la fel, și nici femeia n-o mai privești la fel.  Totul este corupt, mânjit și distrus de pornografie.  Și este teribil de greu de scăpat din ghearele himerei!  Femeile anilor trecuți au trecut cu bine asaltul pornografiei.  Dar e vai de săracele fete ce se mărită în zilele noastre.  La un consum atît de răspândit, mi-e milă de ele.  La ce standarde sub-umane vor trebui să se ridice (sau, să coboare!) pentru a-și păstra soții saturați de himera imaginilor pornografice!

Și, unde se va ajunge în acest domeniu?  Cât de mare va fi stricăciunea în viitorul apropiat?  Mă îngrozesc și dacă mă gândesc numai la asta!  Dar mă îngrozesc la potențialul răului de a se răspândi.  La a deveni ceva obișnuit, chiar dacă a fost cândva tabu.  Dacă mă gândesc că acesta va fi cursul altor deviații, precum homosexualismul și căsătoria homosexualilor, atunci e vai de lume!  Parcă citeam undeva că stricăciunea oamenilor s-a urcat până la ceruri, și Dumnezeu s-a coborât să judece lumea!  Hmm…

* **

Isus nu ne-a trimis să punem etichete pe oameni (baptişti, penticostali, calvinişti, arminianişti, etc.) ci să vestim Evanghelia la orice făptură!

* **

Printre Biblii, gemuri, cărți, eșarfe și lumânări, mai nou mănăstirile produc și parfum!  Am aflat că cel ce a creat parfumul pentru papa, a produs recent un parfum pentru femei, numit INNOCENTE.  Inspirația?  Se zice că pictura  L’Innocence a lui Bouguereau ar fi fost la baza inspirației pentru acest parfum.  Pictura o găsiți mai jos.  Am privit-o și eu, chiar îndelung… dar nu știu cum s-a ajuns de la pictura cu Madona, copilul și mielul la …parfum!

Cert este că în economia actuală, orice venit, cât de mic, ajută!  Și, dacă parfumul inocent fură un pic de venit de la Armani și Dolce e Gabbana și Mont Blanc (care-s destul de lipsiți de inocență), atunci e ok pentru mănăstire.   Iar dacă miroase a niscaiva tămâie, și fuge de el necuratu’, atunci e bine și de purtător!

* **

La o întâlnire recentă în cadrul Bisericii Anglicane, dl. David Gamble a afirmat în vorbirea sa că denominaţia Metodistă, al cărei preşedinte este, e gata să renunţe la existenţa de sine-stătătoare pentru a se alipi de denominaţia anglicană.  Uite un scurt citat: „We are prepared to go out of existence not because we are declining or failing in mission, but for the sake of mission. In other words we are prepared to be changed and even to
cease having a separate existence as a Church if that will serve the needs of the Kingdom.”

Personal, cred că este remarcabil ca o denominaţie să se unească cu alta, de dragul împlinirii unei misiuni.  Desigur că sunt unele obstacole, cum ar fi păstorii femei la metodişti (neacceptaţi din câte ştiu la anglicani) şi nu ştiu cum vor fi acceptaţi episcopii anglicani de către membrii bisericilor metodiste.  Primatul Bisericii Anglicane, Rowan Williams va vorbi în Iunie 2010 la conferinţa naţională a metodiştilor.  Şi dacă mesajul lui Williams va fi unul primitor şi cald, să vedem cum vor reacţiona anglicanii ce vor să se unească cu Roma Catolică…

Şi-n fundal, undeva, mă bate un gând: este oare posibil ca acesta să fie un trend de viitor, care va aduce o mulţime de denominaţii la o unire a religiilor?  Vom vedea.  Deocamdată, o denominaţie doreşte să înceteze de a mai exista pentru a se contopi într-o existenţă mai mare şi mai semnificativă.  Şi acest lucru este cu adevărat remarcabil!

* **

Geneza 28:20-22 Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;  piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

Interesant că oamenii au simţit adesea imboldul de a face târguri cu Dumnezeu.  Cumva, au înţeles de la început că nu-L poţi îndatora pe Dumnezeu.  Că nu poţi face ceva pentru El fără ca El să-ţi facă ceva înapoi.  Şi reversul, că nu poţi primi ceva de la Domnul fără să-i dai ceva în schimb.  Această înţelegere, pe lângă avantajul despre care am vorbit mai sus, are şi şi dezavantajul de a ne face să credem că putem obţine ceva de la Dumnezeu pentru lucrurile făcute.  Mântuirea prin fapte este unul dintre domeniile în care omul caută să aplice sistemul de a se târgui cu Dumnezeu: noi oferim faptele noatre cele mai bune, Dumnezeu ne oferă mântuirea.

Împărăţia lui Dumnezeu se extinde prin participarea noastră, aplicând cele de mai sus.  Tot ce avem noi, am primit de la Isus.  Şi El aşteaptă ca noi să reinvestim aceste lucruri în Împărăţia Sa.  Nu poţi învăţa pe cineva fără să fi fost învăţat tu mai întâi.  Nu poţi conduce fără să fi urmat pe cineva tu mai întâi.  Şi, dacă binecuvintezi pe cineva, aşteaptă să fii şi tu binecuvântat la rândul tău!  Dacă slujeşti, vei fi slujit.

Acum, s-ar putea să nu obţii cea ce doreşti în viaţa asta.  Şi probabil că te întrebi, dacă vede cineva că tu faci, serveşti, slujeşti ş binecuvintezi.  Da.  Cu siguranţă.  Nici un pahar cu apă rece oferit unui însetat nu va fi uitat.

Acum, ai şansa să treci prin viaţă ca unul care caută mereu să obţină ceva. Ca unul care caută mereu să-i pice câte o pleaşcă, câte un chilipir…. spiritual.  Dar realitatea este că tu nu trăieşti cu adevărat până când nu începi să dai cu adevărat.  Până eşti o lipitoare care absoarbe mereu ce se oferă în jur, nu ştii ce înseamnă  viaţa.  Dar dacă te predai 100% lui Isus, El te va dărui cu daruri pe care să le foloseşti binecuvântând pe alţii.  Şi ţi se va întâmpla ceea ce a prezis Solomon: Proverbe 11:25 Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.

* **

Am argint în păr,
Aur în dinţi,
Pietre la rinichi
Zahăr în sânge,
Plumb în picioare,
Fier în articulaţii
Şi o sursa inepuzabila de gaze naturale.

* **

Dragi Angajaţi,

În calitate de proprietar al acestei companii m-am resemnat la gândul că Obama este preşedintele nostru şi ca atare, taxele şi spesele noastre către guvern vor creşte foarte mult.  Pentru a compensa pentru aceste cheltuieli neaşteptate, va trebuie să creştem preţul produselor noastre cu cca. 10%.  Deoarece lucrul acesta este imposibil din cauza stării căzute a economiei noastre, alternativa ce ne stă în faţă este de a concedia 60 dintre angajaţi.  Concedierea aceasta mi-a dat dureri de cap şi insomnii, deoarece noi la aceasta intreprindere suntem ca o familie şi mi-ar fi foarte greu să decid cine pleacă şi cine rămâne.

Aşa că, azi dimineaţă m-am decis să umblu prin parcarea intreprinderii noastre şi să iau primele 60 de maşini care au abţibildul cu „Obama” pe bara de protecţie.  Aceştia vor fi cei 60 de angajaţi pe care-i voi concedia.  Cred că este foarte echitabil să procedez astfel: angajaţii aceştia au votat pentru „schimbare” şi eu o să le-o dau de îndată!

Cu ceilalţi, să ne vedem cu bine la picnicul anual al companiei.

ŞEFUL

* **

Johann Sebastian Bach a compus cam 70% din opera sa spre Gloria lui Dumnezeu.  De fapt, compoziţiile sale purtau semnătura S.D.G. – adică Soli Deo Gloria (Doar a lui Dumnezeu să fie slava).  În Biblia sa, pe marginea textului din 2 Cronici 5:13 Bach a scris: „La o interpretare plină de reverenţă a muzicii, Dumnezeu este întotdeauna aproape cu prezenţa Sa plină de har.” În cartea sa Fools for Christ, Jaroslav Pelikan scria despre Bach: „După Bach, cea mai înaltă activitate a spiritului uman este lăudarea lui Dumnezeu, dar o astfel de lăudare implica întreaga activitate a Duhului (Sfânt)”.

Una dintre cele mai renumite piese ale lui Bach, Tocata şi Fuga în Re Minor

* **

Cu trei săptămâni înainte de a fi ucis de către nazişti, Bonhoefer zicea: „Timpul pierdut este timp în care nu ne-am trăit viaţa pe deplin; este timp neîmbogăţit ptin experienţe, încercări creative, bucurie sau suferinţă! Cuvintele unui muribund sunt adesea atât de adânci!  Ele sunt reduse la esenţe!

* **

Preşedintele Iranian Ahmadinejad a ameninţat Occidentul că, cu ocazia celeai de-a 30-a aniversări a Reoluţiei Islamice, ţara sa va da o lovitură puternică „aroganţei globale.”  Aniversarea este la 11 februarie.  Cu această ocazie, bieţii iranieni vor sărbători fereastra spre libertate deschisă omenirii de către Revoluţia Islamică.  AICI mai pe larg.

Ahmadinejad

* **

Galateni 6:10 Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

Max Beauvoir, Mare Preot al religiei Voodoo în Haiti s-a plâns zilele trecute că majoritatea ajutoarelor trimise din SUA sunt dirijate către creştinii evanghelici şi că credincioşii religiei pe care o reprezintă sunt în mod deliberat trecuţi cu vederea când este vorba de distribuit ajutoarele.  „Toţi suferă la fel şi toţi au aceleaşi nevoi.  Noi nu cerem mai mult decât li se dă altora.  Nu dorim decât să fie corecţi” a spus Beauvoir.

Chestia aceasta îmi aminteşte de „revoluţia” din România şi zilele imediat următoare, când au năvălit ajutoarele în ţară.  O mare parte din acestea au aujns la evanghelici.  Ştiu de o adunare care a suspendat serviciile religioase pentru a putea depozita ajutoarele în sanctuar.  Ştiu de asemenea că adunarea respectivă s-a rupt din cauza că ajutoarele nu au fost împărţite echitabil nici între membrii adunării.  Şi mai ştiu că în cartierul în care era adunarea existau o mulţime de săraci, care priveau mai întâi plini de dorinţă, apoi de invidie şi-n cele din urmă cu dispreţ sau chiar cu ură la „creştinii” care se aprovizionau din ajutoare.  Nu ar fi foat oare normal ca evanghelicii să fie echitabili în împărţirea ajutoarelor?  Nu ar fi constituit acestea o bună unealtă de evanghelizare prin fapte izvorâte din iubire?  Cred că da.

Se pare că istoria se repetă în Haiti.  Dacă Beauvoir are dreptate, atunci este greşit să se împartă ajutoarele doar la creştinii evanghelici.  Că se pot folosi împrejurările tragice pentru a îndemna pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, cred că este corect.  Isus a justificat acesta când a spus: Luca 13:4-5 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

Noi avem tendinţa de a judeca pe unii oameni ca fiind mai păcătoşi decât alţii.  În timp ce un ucigaş este mai rău decât un ateu moral, amândoi sunt „morţi” din punct de vedere spiritual şi la fel de despărţiţi de Dumnezeu pentru veşnicie, dacă nu se întorc la Domnul.  Poziţia lui Pat Robertson din zilele imediat următoare cutremurului conform căreia Haiti a fost lovit de Dumnezeu pentru că acum 200 de ani locuitorii din Haiti au făcut un pact cu diavolul şi au adoptat religia Voodoo, nu este corectă.  Toată lumea zace în cel rău, ne spune Ioan.  Nu este nici o deosebire.  Şi dacă ajutoarele au fost distribuite de societăţi de caritate creştine (precum World Vision, Northwest Medical Teams, şi alţii) nu înseamnă că acestea au fost donate doar de către creştini, şi doar pentru creştini.

Cred că punctul de vedere al lui Beauvoir, dacă este adevărat,  este valid.

Max Beauvoir - sursa TNYT

Dans Voodoo

* **