Sâmbătă 25 Octombrie 2014, Psalmi 122-124

Psalmi 122-124

Psalmi 122:1  (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur când mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”
2  Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
3  Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
4  Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
5  Căci acolo Sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
6  Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
7  Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!
8  Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.
9  Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.

Psalmi 123:1  (O cântare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.
2  Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.
3  Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci Suntem sătui de dispreţ;
4  ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.

Psalmi 124:1  (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum!
2  de n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3  ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
4  ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
5  ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
6  Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
7  Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
8  Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.

Warning:

Vineri 24 Octombrie 2014, 2 Cronici 25-28

2 Cronici 25-28

2 Cronici 25:1  Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
2  El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.
3  Când s-a întărit domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său.
4  Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.”
5  Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind suliţa şi scutul.
6  A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi din argint.
7  Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim.
8  Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.”
9  Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.”
10  Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu mare furie.
11  Amaţia s-a îmbărbătat, şi şi-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
12  Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale aşa încît toţi au fost zdrobiţi.
13  Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi, şi au luat multe prăzi.
14  Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea Edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, şi i-a pus dumnezei pentru el; s-a închinat înaintea lor, şi le-a adus tămâie.
15  Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia, şi a trimis la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, când ei n-au putut să-şi izbăvească poporul din mâna ta?”
16  Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Proorocul a plecat, zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu a Hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.”
17  După ce s-a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem faţă în faţă!”
18  Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!” Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul.
19  Tu te gândeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?”
20  Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu Hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.
21  Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit: şi s-au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
22  Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui.
23  Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului.
24  A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostateci, şi s-a întors la Samaria.
25  Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
26  Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu Sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel?
27  De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorât.
28  L-au adus pe cai, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.

2 Cronici 26:1  Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
2  Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi.
3  Ozia avea şasesprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim.
4  El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.
5  A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.
6  A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului, şi între Filisteni.
7  Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, şi împotriva Maoniţilor.
8  Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
9  Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghiu, şi le-a întărit.
10  A zidit turnuri în pustie, şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.
11  Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.
12  Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.
13  Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.
14  Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţi, coifuri, platoşe, arcuri şi prăştii.
15  A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.
16  Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17  Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă,
18  care s-au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”
19  Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.
20  Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.
21  Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii, şi a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării.
22  Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, proorocul.
23  Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.

2 Cronici 27:1  Iotam avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
2  El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuş, poporul se strica mereu.
3  Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, şi a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal.
4  A zidit cetăţi în muntele lui Iuda, şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi.
5  A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi din argint, zece mii de cori de grâu, şi zece mii de orz; şi i-au plătit tot atât pe anul al doilea şi al treilea.
6  Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său.
7  Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui, şi tot ce a făcut el, Sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
8  El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
9  Iotam a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

2 Cronici 28:1  Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David.
2  A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,
3  a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom, şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urîciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
4  Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.
5  Domnul, Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere.
6  Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
7  Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
8  Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice, şi le-au luat multă pradă pe care au adus-o la Samaria.
9  Acolo era un prooroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria, şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie, care s-a ridicat până la ceruri.
10  Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu Sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru?
11  Ascultaţi-mă, deci, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!”
12  Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire,
13  şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că Suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.”
14  Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări.
15  Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta, s-au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi, şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.
16  Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei.
17  Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda, şi le-au luat prinşi de război.
18  Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo.
19  Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.
20  Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat.
21  Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.
22  Pe vremea aceea, chiar când era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.
23  A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.
24  Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.
25  şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
26  Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, Sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
27  Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Warning:

Joi 23 Octombrie 2014, Deuteronom 1-3

Deuteronom 1-3

Deuteronom 1:1  Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
2  (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
3  În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
4  Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
5  Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:
6  Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: „Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
7  Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara Canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
8  Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.”
9  În vremea aceea, v-am spus: „Eu nu văpot purta singur.
10  Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi Sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
11  Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât, şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
12  Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
13  Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.”
14  Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.”
15  Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
16  Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
17  Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.”
18  Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
19  Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
20  Şi eu v-am zis: „Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
21  Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimânta.”
22  Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: „Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.”
23  Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
24  Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns până la valea Eşcol, şi au iscodit ţara.
25  Au luat în mâni din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.”
26  Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v-aţi răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27  Aţi cîrtit în corturile voastre, şi aţi zis: „Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoriţilor şi să ne nimicească.
28  Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: „Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile Sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.”
29  Eu v-am zis: „Nu vă înspăimântaţi, şi nu vă fie frică de ei.
30  Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.
31  Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
32  Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
33  care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiaţi să mergeţi, şi ziua într-un nor.
34  Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat, şi a jurat, zicând:
35  „Nici unul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
36  în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.”
37  Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.
38  Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
39  Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: „Vor fi de jaf!” şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni.
40  Dar voi, întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustie, înspre marea Roşie.”
41  Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: „Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi v-aţi încins fiecare armele, şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
42  Domnul mi-a zis: „Spune-le: „Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu Sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.”
43  Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, şi v-aţi suit semeţi pe munte.
44  Atunci Amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte, şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir, până la Horma.
45  La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, şi n-a luat aminte la voi.
46  Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

Deuteronom 2:1  Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir.
2  Domnul mi-a zis:
3  „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
4  Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.
5  Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
6  Să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.
7  Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.”
8  Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
9  Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
10  (Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii.
11  Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi numeau Emimi.
12  Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s-au aşezat în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
13  Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.” Am trecut pârâul Zered.
14  Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
15  mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
16  După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
17  Domnul mi-a vorbit şi a zis:
18  „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
19  şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.
20  Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi:
21  un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.
22  (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe Horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
23  Deasemenea, Aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)
24  Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
25  De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.”
26  Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
27  „Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stânga.
28  Să-mi vinzi pe preţ din argint hrana pe care o voi mânca, şi să-mi dai cu preţ din argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,
29  lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir, şi Moabiţii care locuiesc în Ar-îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.”
30  Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.
31  Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.”
32  Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
33  Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâni, şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.
34  I-am luat atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire, şi n-am lăsat să scape nici unul măcar.
35  Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.
36  de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână.
37  Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte, şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.

Deuteronom 3:1  Ne-am întors, şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.
2  Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
3  Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape nici unul din oamenii lui.
4  I-am luat atunci toate cetăţile, şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
5  Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, în afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr.
6  Lo-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
7  Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
8  Astfel în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai Amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon,
9  (Sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi Amoriţii îl numesc Senir),
10  toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan.
11  (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul Refaimiţilor. Patul lui, un pat din fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)
12  Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat Rubeniţilor şi Gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.
13  Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara Refaimiţilor.
14  Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi a pus numele lui tîrgurilor Basanului, numite şi azi tîrgurile lui Iair.
15  Am dat Galaadul lui Machir.
16  Rubeniţilor şi Gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
17  le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga spre răsărit.
18  În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
19  Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre-ştiu că aveţi multe vite-să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,
20  până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.
21  În vremea aceea, am poruncit lui Iosua, şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.
22  Nu te teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El însuşi pentru voi.”
23  În vremea aceea, m-am rugat Domnului, şi am zis:
24  „Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
25  Lasă-mă, Te rog, să trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!”
26  Dar Domnul S-a mâniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
27  Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.
28  Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l, şi îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.”
29  Şi am rămas astfel în vale, îndreptul Bet-Peorului.

Warning:

Miercuri 22 Octombrie 2014, Iacov 1-3

Iacov 1-3

Iacov 1:1  Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care Sunt împrăştiate: sănătate!
2  Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
3  ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
5  Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6  Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7  Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8  căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
9  Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
10  Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
11  Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
12  Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13  Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14  Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15  Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
16  Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
17  orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
18  El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
19  Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
20  căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
21  De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22  Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
23  Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;
24  şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
25  Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
26  Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
27  Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Iacov 2:1  Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
2  Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3  şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” Sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4  Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5  Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce Sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6  Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?
7  Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8  Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.
9  Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi Sunteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
10  Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11  Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12  Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
13  căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
14  Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15  Dacă un frate sau o soră Sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16  şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17  Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însaş.
18  Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20  Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
21  Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22  Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23  Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24  Vedeţi, deci, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25  Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26  După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Iacov 3:1  Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
2  Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
3  De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
4  Iată, şi corăbiile, cât de mari Sunt, şi, cu toate că Sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi Sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5  Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
6  Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
7  Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
8  dar limba nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
9  Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care Sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10  Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11  Oare din aceeaşi vână a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12  Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13  Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
14  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
15  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
16  Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
17  Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
18  Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Warning:

Marți 21 Octombrie 2014, Fapte 9-10

Fapte 9-10

Fapte 9:1  Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,
2  şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3  Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
4  El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
5  „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
6  Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”
7  Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8  Saul s-a sculat de la pământ; şi cu toate că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâni, şi l-au dus în Damasc.
9  Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10  În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el.
11  Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12  şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13  „Doamne” a răspuns Anania „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14  ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.
15  Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
16  şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
17  Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18  Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.
19  După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc.
20  Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21  Toţi ceice-l ascultau, rămâneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
22  Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
23  După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24  şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
25  Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într-o coşniţă.
26  Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27  Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28  De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
29  şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30  Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.
31  Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
32  Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida.
33  Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
34  „Enea” i-a zis Petru „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.
35  Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul.
36  În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
37  În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
38  Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.
39  Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40  Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41  El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
42  Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43  Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

Fapte 10:1  În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3  Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!”
4  Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
5  Trimite acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
6  El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
7  Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8  şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
9  A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
10  L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11  A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12  În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13  Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14  „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”
15  Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
16  Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17  Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartă,
18  şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19  Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20  scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”
21  Petru, deci, s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu Sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22  Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger Sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”
23  Petru, deci, i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit.
24  A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.
25  Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.
26  Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu Sunt om!”
27  Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28  „Ştiţi” le-a zis el „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
29  De aceea am venit fără cîrtire când m-aţi chemat; vă întreb, deci, cu ce gând aţi trimis după mine?”
30  Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31  şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
32  Trimite, deci, la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”
33  Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, toţi Suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
34  Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35  ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
36  El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37  Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38  cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39  Noi Suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.
40  Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
41  nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
42  Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
43  Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44  Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45  Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
46  Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47  „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48  Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Warning:

Luni 20 Octombrie 2014, Naum 1-3

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Naum 1-3

Naum 1:1  Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş.
2  Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.
3  Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii Sunt praful picioarelor Lui.
4  El mustră marea şi o usucă, face să sece toate râurile; Basanul şi Carmelul tânjesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.
5  Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.
6  Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui.
7  Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
8  Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric.
9  Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.
10  Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încîlciţi, şi tocmai când vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.
11  Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.
12  Aşa vorbeşte Domnul: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista…
13  Ci îi voi sfărîma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile…”
14  Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea uşor.”
15  Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire…

Naum 2:1  Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!…
2  Căci Domnul aşează iarăşi slava lui Iacov şi o face iarăşi ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit jefuitorii şi le-au stricat butucii de vie…
3  Scuturile vitejilor săi Sunt roşi, războinicii Sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învârtesc.
4  Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă Sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele…
5  El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare…
6  Porţile de la râuri Sunt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!…
7  S-a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept.
8  Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă… Dar iată-i că fug!… „Staţi! Staţi! Opriţi-vă!… Dar nici unul nu se întoarce…”
9  Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo Sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!
10  Este jefuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.
11  Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i turbure nimeni?
12  Leul sfîşia cât îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.
13  „Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.

Naum 3:1  Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!…
2  Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!
3  Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… O mulţime de răniţi!… Grămezi de trupuri moarte!… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!…
4  Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei.
5  Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.
6  Voi asvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.
7  Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plânge? Unde să-ţi caut mângîietori?
8  Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
9  Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.
10  Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi tot mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
11  Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!
12  Toate cetăţuile tale Sunt nişte smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.
13  Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
14  Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!
15  Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16  Negustorii tăi Sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi sboară.
17  Voivozii tăi Sunt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
18  În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strânge.
19  Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?

Warning:

Duminică 19 Octombrie 2014, Proverbe 31

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Proverbe 31

Proverbe 31:1  Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.
2  Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3  Nu-ţi da femeilor vlaga, şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4  Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5  ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6  Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;
7  ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.
8  Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9  Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10  Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
11  Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12  Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13  Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mâni harnice.
14  Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15  Ea se scoală când este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16  Se gândeşte la un ogor, şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.
17  Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.
18  Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19  Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20  Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21  Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22  Ea îşi face învelitori, are haine din in subţire şi purpură.
23  Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
24  Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.
25  Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mâine.
26  Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi Sunt pe limbă.
27  Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28  Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând:
29  „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
30  Desmerdările Sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31  Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.

Warning:

Sâmbătă 18 Octombrie 2014, Psalmi 120-121

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Psalmi 120-121

Psalmi 120:1  (O cântare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m-ascultă.
2  Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
3  Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
4  Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
5  Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
6  Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.
7  Eu Sunt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei Sunt pentru război.

Psalmi 121:1  (O cântare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
2  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
3  Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
4  Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
5  Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6  De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7  Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
8  Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

Warning:

Vineri 17 Octombrie 2014, 2 Cronici 21-24

2 Cronici 21-24

2 Cronici 21:1  Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.
2  Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.
3  Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul-născut.
4  Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său, şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel.
5  Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
6  El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
7  Dar Domnul n-a voit să peardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.
8  Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi şi-a pus un împărat.
9  Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, care-l înconjurau şi pe căpeteniile carelor lor.
10  Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
11  Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda.
12  I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,
13  ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine, şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; –
14  iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău.
15  Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.”
16  Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, care Sunt în vecinătatea Etiopienilor.
17  S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încît nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.
18  După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.
19  Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pela sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.
20  Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

2 Cronici 22:1  Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorâse pe toţi cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
2  Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
3  El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
4  A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui.
5  Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
6  Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentru că era bolnav.
7  Prin voia lui Dumnezeu, şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.
8  Şi pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorât.
9  A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.
10  Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
11  Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când au fost omorâţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât.
12  A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.

2 Cronici 23:1  În al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat, şi a făcut legământ cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri.
2  Au străbătut toată ţara lui Iuda, şi au strâns pe Leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la Ierusalim.
3  Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David.
4  Iată ce veţi face. A treia parte din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi Leviţi, să facă paza pragurilor;
5  altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului.
6  Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi Leviţii de slujbă: ei să intre, căci Sunt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului.
7  Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi oricine va intra în casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat, când va intra şi când va ieşi.”
8  Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul Iehoiada nu scutise pe nici una din cete.
9  Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David, şi care se aflau în Casa lui Dumnezeu.
10  A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a casei, lângă altar şi lângă casă de jur împrejurul împăratului.
11  Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns, şi au zis: „Trăiască împăratul.”
12  Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului.
13  S-a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe, iar cântăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cântările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele şi a zis: „Vânzare! Vânzare!”
14  Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, care erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma, să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.”
15  I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au omorât-o acolo.
16  Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legământ prin care aveau să fie poporul Domnului.
17  Tot poporul a intrat în casa lui Baal, şi au dărîmat-o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal.
18  Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, Leviţilor, pe care-i împărţise David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui David.
19  A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva.
20  A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor, şi pe tot poporul ţării, şi a pogorât pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus, şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei.
21  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.

2 Cronici 24:1  Ioas avea şapte ani, când a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2  Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.
3  Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
4  După aceea Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului.
5  A strâns pe preoţi şi pe Leviţi, şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strângeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar Leviţii nu s-au grăbit.
6  Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada, şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca Leviţii să strângă” din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?
7  Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.”
8  Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.
9  Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.
10  Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.
11  Când vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împărtului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strâns mult argint.
12  Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori din piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.
13  Lucrătorii s-au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o.
14  Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule din aur şi din argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.
15  Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.
16  L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.
17  După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.
18  Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta.
19  Domnul a trimis la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit.
20  Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.”
21  Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
22  Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă, şi să judece!”
23  După trecerea anului, oastea Sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimis împăratului toată prada la Damasc.
24  Oastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuş, Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas.
25  Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.
26  Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie Amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie Moabită.
27  cât despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea Sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Warning:

Joi 16 Octombrie 2014, Numeri 33-36

Numeri 33-36

Numeri 33:1  Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2  Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3  Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4  în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5  Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6  Au pornit din Sucot, şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.
7  Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pihahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
8  Au pornit dinaintea Pihahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărât la Mara.
9  Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10  Au pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.
11  Au pornit de la marea Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.
12  Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărât la Dofca.
13  Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.
14  Au pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.
15  Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.
16  Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17  Au pornit de la Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.
18  Au pornit din Haţerot, şi au tăbărât la Ritma.
19  Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
20  Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.
21  Au pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.
22  Au pornit din Risa, şi au tăbărât la Chehelata.
23  Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele Şafer.
24  Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.
25  Au pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.
26  Au pornit din Machelot, şi au tăbărât la Tahat.
27  Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.
28  Au pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.
29  Au pornit din Mitca, şi au tăbărât la Haşmona.
30  Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.
31  Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32  Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33  Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărât la Iotbata.
34  Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la Abrona.
35  Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36  Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.
37  Au pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38  Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39  Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40  Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41  Au pornit de la muntele Hor, şi au tăbărât la Ţalmona.
42  Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.
43  Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.
44  Au pornit din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45  Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărât la Dibon-Gad:
46  Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la Almon-Diblataim.
47  Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48  Au pornit de la munţii Abarim, şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49  Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50  Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52  să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53  Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54  Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce Sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce Sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55  Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56  Şi vă voi face şi vouă cum Hotărâsem să le fac lor.”

Numeri 34:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
3  Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea mării Sărate, spre răsărit;
4  se va întoarce la miazăzi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
5  de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului, şi va ieşi la mare.
6  Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7  Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele Hor;
8  de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă până la Ţedad;
9  să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
10  Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11  să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorâ, şi se va întinde dealungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;
12  se va pogorâ iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”
13  Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14  Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
15  Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
18  Să mai luaţi câte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19  Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20  pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21  pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22  pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23  pentru fiii lui Iosif, pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –
24  şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25  pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26  pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27  pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28  pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29  Aceştia Sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

Numeri 35:1  Domnul a vorbit lui Moise, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
2  „Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
3  Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
4  Locurile goale din jurul cetăţilor pe care le veţi da Leviţilor, să aibă, începând de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5  Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus, şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa în cât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
6  Dintre cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi în afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
7  Toate cetăţile pe care le veţi da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
8  Cetăţile pe care le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”
9  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11  să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12  Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
13  Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
14  Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
15  Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
16  Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă din fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
17  Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18  Dacă-l loveşte cu vreo unealtă din lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19  Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.
20  Dacă un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte şi arungă ceva asupra lui şi moare,
21  sau dacă-l loveşte cu mâna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
22  Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,
23  sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău:
24  Iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui.
25  Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn Sfânt.
26  Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,
27  şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
28  Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
29  Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.30  Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât, pe mărturia martorilor. Un singur Martor nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte.
31  Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32  Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
33  Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.
34  Să nu pângăriţi, deci, ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu Sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.”

Numeri 36:1  Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
2  Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s-o dai fetelor lui.
3  Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se va micşora.
4  Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”
5  Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
6  Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într-o familie din seminţia părinţilor lor.
7  Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
8  Şi orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
9  Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.”
10  Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
11  Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;
12  s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
13  Acestea Sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...