Marți 19 August 2014, Ioan 7-9

Claudiu Dan Maries liked this post

Ioan 7-9

Ioan 7:1  După aceea Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.
2  Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
3  Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
4  Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”
5  Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
6  Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
7  Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei Sunt rele.
8  Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
9  După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.
10  După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
11  Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?”
12  Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
13  Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
14  Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15  Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
16  Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.
17  Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.
18  Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.
19  Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”
20  Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”
21  Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
22  Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur-nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi-şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
23  Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?
24  Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
25  Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare?
26  Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
27  Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”
28  Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde Sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
29  Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”
30  Ei căutau, deci, să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
31  Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?”
32  Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
33  Isus a zis: „Mai Sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34  Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
35  Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
36  Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?”
37  În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.
38  Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39  Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
40  Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.”
41  Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?
42  Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?”
43  S-a făcut, deci, desbinare în norod din pricina Lui.
44  Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.
45  Aprozii s-au întors, deci, la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
46  Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”
47  Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
48  A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
49  Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
50  Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
51  „Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”
52  Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc.”
53  (Şi s-a întors fiecare acasă).

Ioan 8:1  Isus S-a dus la muntele Măslinilor.
2  Dar dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
3  Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
4  şi i-au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5  Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, deci, ce zici?”
6  Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.
7  Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
8  Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ.
9  Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10  Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde Sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?”
11  „Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)
12  Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
13  La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci, mărturia Ta nu este adevărată.”
14  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.
15  Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
16  Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu Sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.
17  În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18  , deci, despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”
19  Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
20  Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe el, pentru că încă nu-I sosise ceasul.
21  Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”
22  Atunci Iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!”
23  „Voi Sunteţi de jos” le-a zis El „Eu Sunt de sus: voi Sunteţi din lumea aceasta, Eu nu Sunt din lumea aceasta.
24  De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre.”
25  „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace de la început vă spun că Sunt.”
26  Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Cel ce M-a trimis, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”
27  Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28  Isus, deci, le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu Sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
29  Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”
30  Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31  Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei;
32  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
33  Ei I-au răspuns: „Noi Suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”
34  „Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
35  Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.
36  Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
37  Ştiu că Sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.
38  Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”
39  „Tatăl nostru” I-au răspuns ei „este Avraam”. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40  Dar acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41  Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu Suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
42  Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43  Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45  Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
46  Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
47  Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu Sunteţi din Dumnezeu.”
48  Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?”
49  „N-am drac” le-a răspuns Isus „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50  Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51  Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”
52  „Acum” I-au zis Iudeii „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii, de asemenea, au murit, şi tu zici: „Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.”
53  Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât proorocii, care, de asemenea, au murit? Cine te crezi Tu că eşti?”
54  Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
55  şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.
56  Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”
57  „N-ai nici cincizeci ce ani” I-au zis Iudeii „şi ai văzut pe Avraam!”
58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.”
59  La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Ioan 9:1  Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
2  Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
3  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4  cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5  cât Sunt în lume, Sunt Lumina lumii.”
6  După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
7  şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimes). El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzând bine.
8  Vecinii şi ceice-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
9  Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu Sunt.”
10  Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11  El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat, şi mi-am căpătat vederea.”
12  „Unde este omul acela” l-au întrebat ei. El a răspus: „Nu ştiu.”
13  Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14  Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
15  Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.”
16  Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era desbinare între ei.
17  Iarăş au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un prooroc” le-a răspuns el.
18  Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.
19  Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum, deci, vede acum?”
20  Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s-a născut orb.
21  Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”
22  Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de Iudei; căci Iudeii Hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
23  De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24  Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.”
25  El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
26  Iarăş l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
27  „Acum v-am spus” le-a răspuns el „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încăodată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
28  Ei l-au ocărît, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi Suntem ucenicii lui Moise.
29  Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”
30  „Aici este mirarea” le-a răspuns omul acela „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuş, El mi-a deschis ochii.
31  Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
32  De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33  Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
34  „Tu eşti născut cu totul în păcat” i-au răspuns ei „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
35  Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
36  El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37  „L-ai şi văzut” i-a zis Isus „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.”
38  „Cred, Doamne” I-a zis el; şi I s-a închinat.
39  Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.”
40  Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
41  „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”

Warning:

Luni 18 August 2014, Daniel 7-12

Daniel 7-12

Daniel 7:1  În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În cele din urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
2  Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
3  Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
4  Cea dintâi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om, şi i s-a dat o inimă de om.
5  Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te, şi mănâncă multă carne!”
6  După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpânire.
7  După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari din fier, mânca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
8  M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie.
9  Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.
10  Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.
11  Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
12  Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.
13  M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14  I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
15  Eu, Daniel m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.
16  M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tîlcuit astfel:
17  „Aceste patru fiare mari, Sunt patru împăraţi, care se vor ridica pe pământ.
18  Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.
19  În cele din urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi din fier şi ghiare din aramă, mânca, sfărîma şi călca în picioare ce rămânea;
20  şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.
21  Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit,
22  până când a veni Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.
23  El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
24  Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
25  El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme.
26  Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
27  Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care Sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!
28  Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele, şi mi s-a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.

Daniel 8:1  În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, în afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2  Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai.
3  Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un râu stătea un berbec, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4  Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
5  Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6  A venit până la berbecul care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în râu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7  L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbec, şi i-a frînt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pământ, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.
8  Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.
9  Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
10  S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborît la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
11  S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui Sfânt.
12  Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început.
13  Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”
14  Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!”
15  Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
16  Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tîlcuieşte-i vedenia aceasta.”
17  El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
18  Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19  Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.
20  Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, Sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
21  Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat.
22  Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, Sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23  La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24  El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuş; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25  Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâni omeneşti.
26  Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”
27  Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.

Daniel 9:1  În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor,
2  în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
3  Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
4  M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
5  Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale.
6  N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
7  Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!
8  Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9  La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10  N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii;
11  ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
12  El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
13  După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n-am luat aminte la adevărul Tău.
14  De aceea şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.
15  Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit…, am săvârşit nelegiuire.
16  Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel Sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.
17  Ascultă, deci, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău locaş pustiit…!
18  Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.
19  Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”
20  Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel Sfânt al Dumnezeului meu;
21  pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
22  El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.
23  Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!
24  Şaptezeci de săptămâni au fost Hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.
25  Să ştii, deci, şi să înţelelgi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare.
26  După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este Hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.
27  El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul Hotărât.”

Daniel 10:1  În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta, şi a priceput vedenia.
2  „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale.
3  N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.
4  În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru).
5  Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu din aur din Ufaz.
6  Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
7  Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
8  Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, coloarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.
9  Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.
10  Şi iată că o mână m-a atins, şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.
11  Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum Sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând.
12  El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
13  Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.
14  Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”
15  Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ, şi am tăcut.
16  Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază…, şi am pierdut orice putere!
17  Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!”
18  Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou, şi m-a întărit.
19  Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.”
20  El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
21  Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail.

Daniel 11:1  În anul dintâi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.
2  Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
3  Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere, şi va face ce va voi.
4  Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărîma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii în afară de aceştia.
5  Împăratul de la miazăzi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decât el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.
6  După cîţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului de la miazăzi va veni ca nevastă la împăratul de la miazănoapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine pept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea.
7  În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaşi rădăcină cu ea, şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului de la miazănoapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.
8  Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe din argint şi din aur. Apoi va lăsa cîţiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte.
9  Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului de la miazăzi, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa.
10  Totuş, fiii săi vor începe iarăşi războiul, şi vor strânge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un râu, care iese din matcă, şi-l vor împinge iarăşi înapoi până la cetăţuie.
11  Împăratul de la miazăzi, mâniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul de la miazănoapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului de la miazănoapte vor fi date în mâinile lui şi nimicite.
12  Atunci inima împăratului se va îngîmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.
13  Căci împăratul de la miazănoapte se va întoarce şi va strânge o oştire mai mare decât cea dintâi; şi după câtăva vreme, după cîţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate.
14  În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miazăzi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.
15  Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri, şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.
16  Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână.
17  Îşi va pune de gând să ia în stăpânire toată împărăţia lui, şi, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă, cu gând să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va întâmpla, şi nu-i va izbîndi.
18  Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave, şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va întoarce asupra lui.
19  Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea, şi nu-l vor mai găsi.
20  Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în câteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mânie, nici prin război.
21  În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire.
22  „Oştile se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legământului.
23  După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni, şi va birui cu puţină lume.
24  Va intra, pe neaşteptate, în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme.
25  Apoi, va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Şi împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui.
26  Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un râu, şi morţii vor cădea în mare număr.
27  Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea Hotărâtă.
28  Când se va întorce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului Sfânt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.
29  La o vreme Hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de miazăzi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte
30  Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului Sfânt, nu va sta cu mâinile în sîn; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul Sfânt.
31  Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.
32  Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.
33  Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.
34  Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.
35  Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea Hotărâtă.
36  Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemai auzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este Hotărât se va împlini.
37  Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.
38  În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
39  Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.
40  La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi…, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.
41  Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.
42  Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.
43  Ci se va face stăpân pe vistieriile din aur şi din argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el.
44  Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.
45  Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi Sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.

Daniel 12:1  În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
2  Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
3  Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
4  Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului…. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”
5  Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu, şi altul dincolo de malul râului.
6  Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cît va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?”
7  Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului Sfânt va fi zdrobită de tot.”
8  Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?”
9  El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.
10  Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.
11  de la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12  Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!
13  Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi… odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor”.

Warning:

Duminică 17 August 2014, Proverbe 17-18

Proverbe 17-18

Proverbe 17:1  Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
2  Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3  Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul.
4  Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5  Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.
6  Copiii copiilor Sunt cununa bătrânilor, şi părinţii Sunt slava copiilor lor.
7  Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!
8  Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc.
9  Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni.
10  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11  Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12  Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13  Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
14  Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
15  Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, Sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16  La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte.
17  Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
18  Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.
19  Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
20  Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21  Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22  O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
23  Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
24  Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25  Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.
26  Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27  Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
28  Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Proverbe 18:1  Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.
2  Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
3  Când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara.
4  Cuvintele gurii unui om Sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într-una.
5  Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
6  Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stîrneşte lovituri.
7  Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi Sunt o cursă pentru suflet.
8  Cuvintele bîrfitorului Sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.
9  Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.
10  Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost.
11  Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
12  Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
13  Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.
14  Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica? -
15  O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
16  Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
17  Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi-l ia la cercetare.
18  Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici.
19  Fraţii nedreptăţiţi Sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor Sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
20  Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
21  Moartea şi viaţa Sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.
22  Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.
23  Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime.
24  Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

Warning:

Sâmbătă 16 August 2014, Psalmi 96-98

Corina Bunculet liked this post

Psalmi 96-98

Psalmi 96:1  Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2  Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3  Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4  Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5  Căci toţi dumnezeii popoarelor Sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6  Strălucirea şi măreţia Sunt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba Sunt în locaşul Lui cel Sfânt.
7  Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
8  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
9  Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11  Să se bucure cerurile, şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12  Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13  înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.

Psalmi 97:1  Domnul împărăţeşte: să se veselească pământul, şi să se bucure ostroavele cele multe!
2  Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Său de domnie.
3  Înaintea Lui merge focul, şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
4  Fulgerile Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură.
5  Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.
6  Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui.
7  Sunt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
8  Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!
9  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pământul, Tu eşti prea înălţat mai presus de toţi dumnezeii.
10  Urîţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi.
11  Lumina este semănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată.
12  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!

Psalmi 98:1  (Un psalm.) Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel Sfânt I-au venit în ajutor.
2  Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
3  Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
4  Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi, şi cântaţi laude!
5  Cântaţi Domnului cu arfa, cu arfa şi cu cântece din gură!
6  Cu trâmbiţe şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!
7  Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,
8  să bată din palme râurile, să strige de bucurie toţi munţii
9  înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul! El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele cu nepărtinire.

Warning:

Vineri 15 August 2014, 1 Cronici 5-9

Nicu Cristian Rimba liked this post

1 Cronici 5-9

1 Cronici 5:1  Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel. Căci el era întâiul-născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întâi-născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuşi Iosif n-a fost scris în spiţele de neam ca întâi-născut.
2  Iuda a fost într-adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întâi-născut este al lui Iosif.
3  Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
4  Fiii lui Ioel: Şemaia, fiul său; Gog, fiul său; Şimei, fiul său;
5  Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
6  Beera, fiul său pe care l-a luat rob Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; el era domnul Rubeniţilor.
7  Fraţii lui Beera, după familiile lor, aşa cum Sunt înscrişi în spiţele neamului după neamurile lor: cel dintâi, Ieiel; Zaharia;
8  Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer, şi până la Nebo şi la Baal-Meon;
9  la răsărit, locuia până la întrarea pustiei, de la râul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în ţara Galaadului.
10  Pe vremea lui Saul, au făcut război cu Hagareniţii, care au căzut în mâinile lor, şi au locuit în corturile lor, pe toată partea de răsărit a Galaadului.
11  Fiii lui Gad locuiau în faţa lor, în ţara Basanului, până la Salca.
12  Ioel, cel dintâi, Şafam, al doilea, Iaenai, şi Şafat, în Basan.
13  Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.
14  Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
15  Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era căpetenia caselor părinţilor lor.
16  Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor, şi în toate împrejurimile Saronului până la marginile lor.
17  Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
18  Fiii lui Ruben, Gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul, şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci în stare să meargă la oaste.
19  Au făcut război cu Hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab.
20  Au primit ajutor împotriva lor, şi Hagareniţii şi toţi cei ce erau cu ei au fost daţi în mâinile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El.
21  Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari, şi o sută de mii de inşi;
22  căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu. Şi s-au aşezat în locul lor până în vremea când au fost luaţi în robie.
23  Fiii jumătăţii seminţiei lui Manase locuiau în ţară, de la Basan până la Baal-Hermon şi Senir, şi pe muntele Hermon; erau mulţi la număr.
24  Iată căpeteniile caselor părinţilor lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiţi, căpeteniile caselor părinţilor lor.
25  Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor, şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.
26  Dumnezeul lui Israel a aţîţat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, şi duhul lui Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; şi Tilgat-Pilneser a luat robi pe Rubeniţi, Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus la Halah, la Habor, la Hara şi la râul Gozan, unde au rămas până în ziua de azi.

1 Cronici 6:1  Fiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari.
2  Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
3  Fiii lui Amram: Aaron şi Moise, şi Maria. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
4  Eleazar a născut pe Fineas; Fineas a născut pe Abişua:
5  Abişua a născut pe Buchi; Buchi a născut pe Uzi;
6  Uzi a născut pe Zerahia; Zerahia a născut pe Meraiot;
7  Meraiot a născut pe Amaria: Amaria a născut pe Ahitub;
8  Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Ahimaaţ:
9  Ahimaaţ a născut pe Azaria; Azaria a născut pe Iohanan;
10  Iohanan a născut pe Azaria, care a fost preot în casa pe care a zidit-o Solomon la Ierusalim;
11  Azaria a născut pe Amaria; Amaria a născut pe Ahitub;
12  Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Şalum;
13  Şalum a născut pe Hilchia, Hilchia a născut pe Azaria;
14  Azaria a născut pe Seraia. Seraia a născut pe Iehoţadac.
15  Iehoţadac a plecat şi el când a dus Domnul în robie pe Iuda şi Ierusalimul prin Nebucadneţar.
16  Fiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari.
17  Iată numele fiilor lui Gherşom: Libni şi Şimei.
18  Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
19  Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după părinţii lor.
20  Din Gherşom: Libni, fiul său; Iahat, fiul său; Zima, fiul său;
21  Ioah, fiul său; Ido, fiul său; Zerah, fiul său; Ieatrai, fiul său.
22  Fiii lui Chehat: Aminadab, fiul său; Core, fiul său; Asir, fiul său;
23  Elcana, fiul său; Ebiasaf, fiul său; Asir, fiul său;
24  Tahat, fiul său; Uriel, fiul său; Ozia, fiul său; Saul, fiul său.
25  Fiii lui Elcana: Amasai şi Ahimot;
26  Elcana, fiul său; Elcana-Ţofai, fiul său; Nahat, fiul său;
27  Eliab, fiul său; Ieroham, fiul său; Elcana, fiul său;
28  şi fiii lui Samuel, întâiul-născut: Vaşni şi Abia.
29  Fiii lui Merari: Mahli; Libni, fiul său; Şimei, fiul său; Uza, fiul său;
30  Şimea, fiul său; Haghia, fiul său; Asaia, fiul său.
31  Iată aceia pe care i-a pus David pentru cârmuirea cântării în Casa Domnului, de când a avut chivotul un loc de odihnă:
32  ei împlineau slujba de cântăreţi înaintea locaşului cortului întâlnirii, până când a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim, şi îşi făceau slujba după rânduiala care le era poruncită.
33  Iată cei ce slujeau cu fiii lor. Dintre fiii Chehatiţilor: Heman, cântăreţul, fiul lui Ioel, fiul lui Samuel,
34  fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliel, fiul lui Toah,
35  fiul lui Ţuf, fiul lui Elcana, fiul lui Mahat, fiul lui Amasai,
36  fiul lui Elcana, fiul lui Ioel, fiul lui Azaria, fiul lui Ţefania,
37  fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core,
38  fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, fiul lui Israel.
39  Fratele său Asaf, care stătea la dreapta sa, Asaf, fiul lui Berechia, fiul lui Şimea,
40  fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul lui Malchia,
41  fiul lui Etni, fiul lui Zerah, fiul lui Adaia,
42  fiul lui Etan, fiul lui Zima, fiul lui Şimei,
43  fiul lui Iahat, fiul lui Gherşom, fiul lui Levi.
44  Fiii lui Merari, fraţii lor, la stânga; Etan, fiul lui Chişi, fiul lui Abdi, fiul lui Maluc,
45  fiul lui Haşabia, fiul lui Amaţia, fiul lui Hilchia,
46  fiul lui Amţi, fiul lui Bani, fiul lui Şemer,
47  fiul lui Mahli, fiul lui Muşi, fiul lui Merari, fiul lui Levi.
48  Fraţii lor, Leviţii, erau însărcinaţi cu toată slujba locaşului Casei lui Dumnezeu.
49  Aaron şi fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor-de-tot şi tămâie pe altarul tămâiei, împlineau toate slujbele în Locul preaSfânt, şi făceau ispăşire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu.
50  Iată fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Fineas, fiul său; Abişua, fiul său;
51  Buchi, fiul său; Uzi, fiul său; Zerahia, fiul său;
52  Meraiot, fiul său; Amaria, fiul său; Ahitub, fiul său;
53  Ţadoc, fiul său; Ahimaaţ, fiul său.
54  Iată locuinţele lor, după satele lor, în hotarele care le-au fost însemnate. Fiilor lui Aaron din familia Chehatiţilor, ieşiţi cei dintâi la sorţ,
55  li s-a dat Hebronul în ţara lui Iuda, şi locurile lui de păşunat;
56  dar câmpia cetăţii şi satele ei au fost date lui Caleb, fiul lui Iefune.
57  Fiilor lui Aaron li s-a dat cetatea de scăpare Hebron, Libna, şi locurile ei de păşunat, Iatir, Eştemoa cu locurile ei de păşunat,
58  Hilen cu locurile lui de păşunat, Debir cu locurile lui de păşunat,
59  Aşan cu locurile lui de păşunat, Bet-Şemeş cu locurile lui de păşunat;
60  şi din seminţia lui Beniamin: Gheba cu locurile lui de păşunat, Alemet cu locurile lui de păşunat, Anatot cu locurile lui de păşunat. Toate cetăţile lor erau treisprezece cetăţi, după familiile lor.
61  Celorlalţi fii ai lui Chehat li s-au dat prin sorţi zece cetăţi din familiile seminţiei lui Efraim, din seminţia lui Dan, şi din jumătatea seminţiei lui Manase.
62  Fiii lui Gherşom, după familiile lor, au căpătat treisprezece cetăţi din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din seminţia lui Manase în Basan.
63  Fiii lui Merari, după familiile lor, au căpătat prin sorţi douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.
64  Copiii lui Israel au dat astfel Leviţilor cetăţile şi locurile lor de păşunat.
65  Au dat prin sorţi, din seminţia fiilor lui Iuda, din seminţia fiilor lui Simeon şi din seminţia fiilor lui Beniamin, aceste cetăţi pe care le-au numit pe nume.
66  cât pentru celelalte familii ale fiilor lui Chehat, cetăţile ţinutului lor au fost luate din seminţia lui Efraim.
67  Le-au dat cetatea de scăpare Sihem cu locurile lui de păşunat, în muntele lui Efraim, Ghezer cu locurile lui de păşunat,
68  Iocmeam cu locurile lui de păţunat, Bet-Horon cu locurile lui de păşunat,
69  Aialon cu locurile lui de păşunat, şi Gat-Rimon cu locurile lui de păşunat;
70  şi din jumătatea seminţiei lui Manase, au dat: Aner cu locurile lui de păşunat, şi Bileam cu locurile lui de păşunat, pentru familia celorlalţi fii ai lui Chehat.
71  Fiilor lui Gherşom le-au dat: din familia jumătăţii seminţiei lui Manase, Golan în Basan cu locurile lui de păşunat, şi Aştarot cu locurile lui de păşunat;
72  din seminţia lui Isahar: Chedeş cu locurile lui de păşunat, Dobrat cu locurile lui de păşunat,
73  Ramot cu locurile lui de păşunat, şi Anem cu locurile lui de păşunat;
74  din seminţia lui Aşer, Maşal cu locurile lui de păşunat, Abdon cu locurile lui de păşunat,
75  Hucoc cu locurile lui de păşunat şi Rehob cu locurile lui de păşunat;
76  şi din seminţia lui Neftali: Chedeş din Galilea cu locurile lui de păşunat, Hamon cu locurile lui de păşunat, şi Chiriataim cu locurile lui de păşunat.
77  Celorlalţi Leviţi, fiilor lui Merari, le-au dat, din seminţia lui Zabulon: Rimono cu locurile lui de păşunat, şi Taborul cu locurile lui de păşunat,
78  iar de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit de Iordan: din seminţia lui Ruben, Beţer, în pustie, cu locurile lui de păşunat, Iahţa cu locurile lui de păşunat,
79  Chedemot cu locurile lui de păşunat, şi Mefaat cu locurile lui de păşunat;
80  şi din seminţia lui Gad, Ramot din Galaad cu locurile lui de păşunat, Mahanaim cu locurile lui de păşunat,
81  Hesbonul cu locurile lui de păşunat, şi Iaezer cu locurile lui de păşunat.

1 Cronici 7:1  Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iaşub şi Şimron, patru.
2  Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel, căpeteniile caselor părinţilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute.
3  Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Işia, de toţi cinci căpetenii;
4  aveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinţilor lor, treizeci şi şase de mii de oameni, ostaşi înarmaţi pentru război, căci aveau multe neveste şi fii.
5  Fraţii lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji erau de toţi optzeci şi şapte de mii, scrişi în spiţele de neam.
6  Fiii lui Beniamin: Bela, Becher şi Iediael, trei.
7  Fiii lui Bela: Eţbon, Uzi, Uziel, Ierimot, şi Iri, cinci căpetenii ai caselor părinţilor lor, oamenii viteji, şi scrişi în spiţele de neam în număr de douăzeci şi două de mii treizeci şi patru.
8  Fiii lui Becher: Zemira, Ioaş, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot şi Alamet; toţi aceştia erau fii ai lui Becher,
9  şi scrişi în spiţele de neam, după neamurile lor, drept căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de douăzeci de mii două sute.
10  Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieuş, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis şi Ahişahar;
11  toţi aceştia erau fii ai lui Iediael, căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de şaptesprezece mii două sute, în stare să poarte armele şi să meargă la răsboi.
12  Şupim şi Hupim, fiii lui Ir; Huşim, fiul lui Aher.
13  Fiii lui Neftali: Iahţiel, Guni, Ieţer şi Şalum, fiii Bilhei.
14  Fiii lui Manase: Asriel pe care l-a născut ţiitoarea sa siriacă; ea a născut pe Machir, tatăl lui Galaad.
15  Machir a luat de nevastă pe sora lui Hupim şi Şupim. Numele sorei lui era Maaca. Numele celui de-al doilea fiu era Ţelofhad; şi Ţelofhad a avut fete.
16  Maaca, nevasta lui Machir, a născut un fiu, şi i-a pus numele Pereş; numele fratelui său era Şereş, şi fiii săi erau Ulam şi Rechem.
17  Fiul lui Ulam: Bedan. Aceştia Sunt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase.
18  Soru-sa Homalechet a născut pe Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla.
19  Fiii lui Şemida erau: Ahian, Sihem, Lichi şi Aniam.
20  Fiii lui Efraim: Şutelah; Bered, fiul său; Tahat, fiul său; Eleada, fiul său; Tahat, fiul său:
21  Zabad, fiul său; Şutelah, fiul său; Ezer şi Elead. Oamenii din Gat, născuţi în ţară, i-au omorât, pentru că se pogorâseră să le ia turmele.
22  Efraim, tatăl lor, s-a jelit multă vreme, şi fraţii săi au venit să-l mângîie.
23  Apoi a intrat la nevastă-sa, şi ea a zămislit şi a născut un fiu; el i-a pus numele Beria (În nenorocire), pentru că nenorocirea era în casă.
24  A avut ca fiică pe Şeera care a zidit Bet-Horonul de jos şi Bet-Horonul de sus şi pe Uzen-Şeera.
25  Refah, fiul său, şi Reşef; Telah, fiul său; Tahan, fiul său.
26  Laedan, fiul său; Amihud, fiul său; Elişama, fiul său;
27  Nun, fiul său; Iosua, fiul său.
28  Ei aveau în stăpânire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, până la Gaza cu satele ei.
29  Fiii lui Manase stăpâneau Bet-Şeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăţi au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.
30  Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi, şi Beria; şi Serah, sora lor.
31  Fiii lui Beria: Eber şi Malchiel.
32  Malchiel a fost tatăl lui Birzavit. Şi Eber a născut pe Iaflet, pe Şomer şi pe Hotam, şi pe sora lor Şua.
33  Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal, şi Aşvat. Aceştia Sunt fiii lui Iaflet.
34  Fiii lui Şamer: Ahi, Rohega, Huba şi Aram.
35  Fiii lui Helem, fratele său: Ţofah, Imna, Şeleş şi Amal.
36  Fiii lui Ţofah: Suah, Harnefer, Şual, Beri, Imra,
37  Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran şi Beera.
38  Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa şi Ara.
39  Fiii lui Ula: Arah, Haniel şi Riţia.
40  Toţi aceştia erau fiii lui Aşer, căpeteniile caselor părinţilor lor, oameni aleşi şi viteji, căpeteniile domnilor, scrişi în număr de douăzeci şi şase de mii de oameni, în stare să poarte armele şi să meargă la război.

1 Cronici 8:1  Beniamin a născut pe Bela, întâiul lui născut, pe Aşbel, al doilea, Ahrah, al treilea,
2  Noha, al patrulea, şi Rafa, al cincilea.
3  Fiii lui Bela au fost: Adar, Ghera, Abihud,
4  Abişua, Naaman, Ahoah,
5  Ghera. Şefufan şi Huram.
6  Iată fiii lui Ehud, care erau capi de familie între locuitorii din Gheba, şi care i-au strămutat la Manahat:
7  Naaman, Ahia şi Ghera. Ghera, care i-a strămutat, a născut pe Uza şi pe Ahihud.
8  Şaharaim a avut copii în ţara Moabului, după ce a îndepărtat pe nevestele sale: Huşim şi Baara.
9  Cu nevastă-sa Hodeş a avut pe: Iobab, Ţibia, Meşa, Malcam,
10  Ieuţ, Şochia şi Mirma. Aceştia Sunt fiii săi, capii de familie.
11  Cu Huşim a avut pe: Abitub şi Elpaal.
12  Fiii lui Elpaal: Eber, Mişeam, şi Şemer, care a zidit Ono, Lod şi satele lui.
13  Beria şi Şema, care erau capi de familie între locuitorii Aialonului, au pus pe fugă pe locuitorii din Gat.
14  Ahio, Şaşac, Ieremot,
15  Zebadia, Arad, Eder,
16  Micael, Işfa şi Ioha erau fiii lui Beria.
17  Zebadia, Meşulam, Hizchi, Eber,
18  Işmerai, Izlia şi Iobab erau fiii lui Elpaal.
19  Iachim, Zicri, Zabdi,
20  Elienai, Ţiltai, Eliel,
21  Adaia, Beraia şi Şimrat erau fiii lui Şimei.
22  Işpan, Eber, Eliel,
23  Abdon, Zicri, Hanan,
24  Hanania, Elam, Antotia,
25  Ifdeia şi Penuel erau fiii lui Şaşac.
26  Şamşerai, Şeharia, Atalia,
27  Iaareşia, Elia şi Zicri erau fiii lui Ieroham.
28  Aceştia Sunt capi de familie, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
29  Tatăl lui Gabaon locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
30  Abdon era fiul său întâi-născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Nadab,
31  Ghedor, Ahio, şi Zecher.
32  Miclot a născut pe Şimea. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lângă fraţii lor, împreună cu fraţii lor.
33  Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab şi pe Eşbaal.
34  Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
35  Fiii lui Mica: Piton, Melec, Taerea şi Ahaz.
36  Ahaz a născut pe Iehoada; Iehoada a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
37  Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Rafa; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia;
38  Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Toţi aceştia erau fiii lui Aţel.
39  Fiii fratelui său Eşec: Ulam, întâiul lui născut, Ieus, al doilea, şi Elifelet, al treilea.
40  Fiii lui Ulam au fost oameni viteji, care trăgeau cu arcul şi au avut mulţi fii şi nepoţi, o sută cincizeci. Toţi aceştia Sunt fiii lui Beniamin.

1 Cronici 9:1  Tot Israelul este scris în spiţele de neam şi trecut în cartea împăraţilor lui Israel. Şi Iuda a fost luat rob în Babilon, din pricina fărădelegilor lui.
2  Cei dintâi locuitori care au locuit în moşiile lor, în cetăţile lor, erau Israeliţii, preoţii, Leviţii şi Netiniţii.
3  La Ierusalim locuiau fii de ai lui Iuda, fii de ai lui Beniamin, şi fii de ai lui Efraim şi Manase.
4  Fii de ai lui Pereţ, fiul lui Iuda: Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani.
5  Dintre Şiloniţi: Asaia, întâiul-născut, şi fiii săi.
6  Fii de ai lui Zerah: Ieuel, şi fraţii săi, şase sute nouăzeci.
7  Fii de ai lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua;
8  Ibneia, fiul lui Ieroham; Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri; Meşulam, fiul lui Şefatia, fiul lui Reuel, fiul lui Ibnia;
9  şi fraţii lor, după neamurile lor, nouă sute cincizeci şi şase. Toţi oamenii aceştia erau capi de familie în casele părinţilor lor.
10  Din preoţi: Iedaeia; Iehoiarib; Iachin;
11  Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, mai marele Casei lui Dumnezeu;
12  Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia; Maesai, fiul lui Adiel, fiul lui Iahzera, fiul lui Meşulam, fiul lui Meşilemit, fiul lui Imer;
13  şi fraţii lor, căpetenii ale caselor părinţilor lor, o mie şapte sute şasezeci, oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.
14  Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, din fiii lui Merari;
15  Bacbacar; Hereş; Galal; Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf;
16  Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia în satele Netofatiţilor.
17  Şi uşierii: Şalum, Acub, Talmon, Ahiman, şi fraţii lor; Salum era căpetenia lor,
18  şi până în ziua de azi el este la uşa împăratului, la răsărit. Aceştia Sunt uşierii taberei fiilor lui Levi.
19  Şalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, şi fraţii săi din casa tatălui său, Coreiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinţii lor păziseră intrarea în tabăra Domnului,
20  şi Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioară capetenia lor, şi Domnul era cu el.
21  Zaharia, fiul lui Meşelemia, era uşier la intrarea cortului întâlnirii.
22  De toţi erau două sute doisprezece, aleşi ca uşieri ai pragurilor, şi scrişi în spiţele de neam, după satele lor. David şi văzătorul Samuel îi puseseră în slujba lor.
23  Ei şi copiii lor păzeau uşile Casei Domnului, adecă ale casei cortului.
24  Erau uşieri în cele patru vânturi: la răsărit, la apus, la miazănoapte şi la miazăzi.
25  Fraţii lor, care locuiau în satele lor, trebuiau să vină din timp în timp la ei şapte zile.
26  Căci aceste patru căpetenii ale uşierilor, aceşti Leviţi, erau totdeauna în slujbă, şi mai aveau privegherea asupra odăilor şi vistieriilor Casei lui Dumnezeu;
27  petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, a cărei pază o aveau, şi pe care trebuiau s-o deschidă în fiecare dimineaţă.
28  Unii din Leviţi aveau grijă de uneltele pentru slujbă pe care le numărau la intrare şi le numărau şi la ieşire.
29  Alţii îngrijeau de unelte, de toate uneltele Sfântului locaş, şi de floarea făinii, de vin, de untdelemn, de tămâie şi de miresme.
30  Fii de ai preoţilor pregăteau tămâia mirositoare.
31  Matitia, unul din Leviţi, întâiul-născut al lui Şalum Coreitul, avea grijă de turtele coapte în tigaie.
32  Şi unii din fraţii lor, dintre Chehatiţi, erau însărcinaţi să pregătească pentru fiecare Sabat pîinile pentru punerea înaintea Domnului.
33  Aceştia Sunt cântăreţii, capii de familie ai Leviţilor, care locuiau în odăi, scutiţi de alte slujbe, pentru că lucrau zi şi noapte.
34  Aceştia Sunt capii de familie ai Leviţilor, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
35  Tatăl lui Gabaon, Ieiel, locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
36  Abdon a fost fiul său întâi-născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Ner, Nadab,
37  Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot.
38  Miclot a născut pe Şimeam. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lângă fraţii lor, cu fraţii lor.
39  Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab, şi pe Eşbaal.
40  Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
41  Fiii lui Mica: Piton, Melec şi Tahrea.
42  Ahaz a născut pe Iaera; Iaera a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
43  Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Refaia; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia.
44  Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Aceştia Sunt fiii lui Aţel.

Warning:

Joi 14 August 2014, Numeri 1-4

Numeri 1-4

Numeri 1:1  Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în Cortul Întâlnirii, în cea dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
2  „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor,
3  de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel care Sunt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
4  Să fie cu voi câte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a casei părinţilor săi.
5  Iată numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi. Pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
6  pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
7  pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
8  pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;
9  pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10  pentru fiii lui Iosif, pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur;
11  pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;
12  pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
13  pentru Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;
14  pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;
15  pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16  Aceştia Sunt cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui Israel.
17  Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume,
18  şi au strâns toată adunarea, în cea dintâi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile care cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus.
19  Moise a făcut numărătoarea în pustia Sinai, cum îi poruncise Domnul.
20  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
21  bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele:
23  bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
25  bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
27  bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
29  bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
31  bărbaţii din seminţia lui Zabulon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32  Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
33  bărbaţii din seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci de mii cinci sute.
34  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
35  bărbaţii din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii două sute.
36  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
37  bărbaţii din seminţia lui Beniamin ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
38  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
39  bărbaţii din seminţia lui Dan ieşiţi la numărătoare, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.
40  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
41  bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
42  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
43  bărbaţii din seminţia lui Neftali ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
44  Aceştia Sunt aceia a căror numărătoare a fost făcută de Moise şi Aaron, şi de cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel; era câte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
45  Toţi aceia dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel care erau în stare să poarte armele,
46  toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
47  Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n-au intrat în numărătoarea aceasta.
48  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49  „Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
50  Dă în grija Leviţilor Cortul Întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărâ în jurul cortului.
51  Când va porni cortul, Leviţii să-l desfacă; şi când se va opri cortul, Leviţii să-l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
52  Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după cetele lor.
53  Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întâlnirii.”
54  Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.

Numeri 2:1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2  „Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întâlnirii.
3  La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
4  cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
5  Lângă el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
6  cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
7  apoi seminţia lui Zabulon, şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
8  cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
9  Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să pornească cei dintâi.
10  La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
11  cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
12  Lângă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
13  cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
14  apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
15  cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
16  Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea rând.
17  Apoi va porni Cortul Întâlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţine şirul în care au tăbărât, fiecare la rândul lui, după steagul lui.
18  La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
19  cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
20  Lângă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
21  cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
22  apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
23  cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
24  Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rând.
25  La miazănoapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
26  cu oştirea lui, alcătuită din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
27  Lângă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
28  cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
29  apoi seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
30  cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
31  Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, Sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
32  Aceştia Sunt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare, şi care au alcătuit taberile, după oştirile lor, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33  Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul- n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
34  Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.

Numeri 3:1  Iată sămânţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea când a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai.
2  Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întâiul-născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
3  Acestea Sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoţească, şi care au fost închinaţi în slujba preoţiei.
4  Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.
5  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6  „Apropie seminţia lui Levi, şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.
7  Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întâlnirii: să facă slujba cortului.
8  Să aibă grijă de toate uneltele cortului întâlnirii, şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.
9  Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel.
10  Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.”
11  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12  „Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi, care se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
13  Căci orice întâi-născut este al Meu; în ziua când am lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii-născuţi din Israel, atât din oameni cât şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu Sunt Domnul.”
14  Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai şi a zis:
15  „Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus.
16  Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
17  Iată care Sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari.
18  Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei.
19  Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
20  şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
21  Din Gherşon se pogoară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile Gherşoniţilor.
22  Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute.
23  Familiile Gherşoniţilor tăbărau înapoia cortului la apus.
24  Căpetenia casei părinteşti a Gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.
25  În ce priveşte Cortul Întâlnirii, în grija fiilor lui Gherşon era dat: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
26  apoi pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului de jur împrejurul cortului şi altarului, şi toate funiile pentru slujba cortului.
27  Din Chehat se pogoară familia Amramiţilor, familia Iţehariţilor, familia Hebroniţilor şi familia Uzieliţilor, alcătuind familiile Chehatiţilor.
28  Numărând pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, s-au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea Sfântului locaş.
29  Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a cortului.
30  Căpetenia casei părinteşti a familiilor Chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
31  În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele Sfântului locaş, cu care îşi făceau slujba, perdeaua dinăuntru, şi tot ce ţine de ea.
32  Căpetenia căpeteniilor Leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de Sfântul locaş.
33  Din Merari se pogoară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile Merariţilor.
34  Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şase sute de mii două sute.
35  Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a cortului.
36  În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scândurile cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
37  apoi stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
38  Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la Sfântul locaş, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
39  Toţi Leviţii a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.
40  Domnul i-a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întâilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
41  Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul tuturor întâilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!”
42  Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
43  Toţi întâii-născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut-o, numărându-le numele, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.
44  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
45  „Ia pe Leviţi în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul vitelor lor; şi Leviţii vor fi ai Mei. Eu Sunt Domnul.
46  Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei, care trec peste numărul Leviţilor, dintre întâii-născuţi ai copiilor lui Israel,
47  să iei câte cinci sicli de cap, după siclul Sfântului locaş, care este de douăzeci de ghere.
48  Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul Leviţilor.”
49  Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi de Leviţi;
50  a luat argintul întâilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului locaş.
51  Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

Numeri 4:1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2  „Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
3  de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii.
4  Iată slujbele fiilor lui Chehat, în Cortul Întâlnirii: ele privesc Locul preaSfânt.
5  La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
6  să pună deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din pânză albastră; apoi să pună drugii chivotului.
7  Să întindă un covor albastru peste masa pîinilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pâinea care se pune necurmat înaintea Domnului;
8  peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
9  Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, care se întrebuinţează pentru slujba lui;
10  să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
11  Peste altarul din aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
12  Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în Sfântul locaş, şi să le pună într-un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
13  Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
14  să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
15  După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul locaş şi toate uneltele Sfântului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea Sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din Cortul Întâlnirii.
16  Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia mirositoare, darul de pâine de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, Sfântul locaş şi uneltele lui.”
17  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
18  „Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
19  Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul preaSfânt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
20  Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.”
21  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
22  „Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
23  şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce Sunt în stare să împlinească vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
24  Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce vor trebui să ducă.
25  Să ducă covoarele cortului şi Cortul Întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea din piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
26  pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
27  În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie sub poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s-o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
28  Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în Cortul Întâlnirii, şi ce au ei de păzit sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
29  Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
30  şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce Sunt în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
31  Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din Cortul Întâlnirii: scândurile cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui;
32  stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele care ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile care Sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.
33  Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au să le facă ei în Cortul Întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.”
34  Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
35  şi anume a tuturor acelora cari, de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
36  Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cincizeci.
37  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
38  Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
39  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii,
40  cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
42  Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii,
44  cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
45  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
46  Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
47  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă Cortul Întâlnirii,
48  toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cinci sute optzeci.
49  Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătând fiecăruia slujba pe care trebuia s-o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.

Warning:

Miercuri 13 August 2014, 1 Timotei 1-3

1 Timotei 1-3

1 Timotei 1:1  Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
2  către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3  Dupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,
4  şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
5  Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.
6  Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.
7  Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
8  Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
9  căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
10  pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: -
11  potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.
12  Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui,
13  măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!
14  Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
15  O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre care cel dintâi Sunt eu.
16  Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
18  Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,
19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
20  Din numărul lor Sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

1 Timotei 2:1  Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,
2  pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce Sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
3  Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
4  care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
5  Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
6  care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
7  şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu-spun adevărul în Hristos, nu mint-ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.
8  Vreau, deci, ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâni curate, fără mânie şi fără îndoieli.
9  Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
10  ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că Sunt evlavioase.
11  Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12  Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.
13  Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
14  Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.
15  Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.

Timotei 3:1  Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă rîvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”
2  Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
3  Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mîrşav, ci să fie blând, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
4  să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
5  Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6  Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
7  Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
8  Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mîrşav:
9  ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.
10  Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă Sunt fără prihană, să fie diaconi.
11  Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.
12  Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.
13  Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.
14  Îţi scriu aceste lucruri cu nădejde că voi veni în curând la tine.
15  Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.
16  Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Warning:

Marți 12 August 2014, Ioan 5-6

Ioan 5-6

Ioan 5:1  După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2  În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3  În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4  Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5  Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6  Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7  „Doamne” I-a răspuns bolnavul „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.
8  „Scoală-te” i-a zis Isus „ridică-ţi patul şi umblă.”
9  Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10  Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”.
11  El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: „Ridică-ţi patul, şi umblă.”
12  Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul, şi umblă?.”
13  Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14  După aceea Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15  Omul acela s-a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16  Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17  Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
18  Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19  Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
20  Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21  În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22  Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23  pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24  Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25  Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.
26  Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27  Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.
28  Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29  şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.
30  Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31  Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32  Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine, este adevărată.
33  Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
34  Nu că mărturia pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea ca să fiţi mântuiţi.
35  Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.
36  Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37  Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38  şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39  Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40  Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
41  Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42  Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43  Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44  Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45  Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46  Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47  Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Ioan 6:1  După aceea Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2  O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3  Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4  Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5  Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pîini ca să mănânce oamenii aceştia?”
6  Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
7  Filip i-a răspuns: „Pânile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
8  Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9  „Este aici un băieţel, care are cinci pîini de orz şi doi peşti; dar ce Sunt acestea la atîţia?”
10  Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11  Isus a luat pîinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
12  După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărămiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
13  Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile care rămăseseră din cele cinci pîini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14  Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.”
15  Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
16  Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării.
17  S-au suit într-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18  Sufla un vânt puternic şi marea era întărîtată.
19  După ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
20  Dar Isus le-a zis: „Eu Sunt, nu vă temeţi!”
21  Voiau, deci, să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22  Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23  A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
24  Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25  Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pîinile acelea, şi v-aţi săturat.
27  Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28  Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29  Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
30  „Ce semn faci Tu, deci” I-au zis ei „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31  Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33  căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.
34  „Doamne” I-au zis ei „dă-ne totdeauna această pâine.”
35  Isus le-a zis: „Eu Sunt Pânea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36  Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37  Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38  căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39  Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40  Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41  Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu Sunt pâinea care s-a pogorât din cer.”
42  Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum, deci, zice El: „Eu M-am pogorât din cer?”
43  Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.
44  Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45  În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
46  Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47  Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.
48  Eu Sunt Pânea vieţii.
49  Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.
50  Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.
51  Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
52  La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
53  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
54  Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55  Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56  Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
57  După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
58  Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”
59  Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
60  Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61  Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62  Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă.
64  Dar Sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă.
65  Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
67  Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
68  „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
69  Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”
71  Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

Warning:

Luni 11 August 2014, Daniel 1-6

Nicu Cristian Rimba liked this post

Daniel 1-6

Daniel 1:1  În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat.
2  Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
3  Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
4  nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
5  Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului.
6  Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
7  Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
8  Daniel s-a Hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
9  Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10  Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a Hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului”.
11  Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor supravegherea lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12  „Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13  să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14  El i-a ascultat în privinţa aceasta, şi i-a încercat zece zile.
15  După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
16  Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite, şi le dădea zazavaturi.
17  Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă l-a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18  La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19  Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20  În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.
21  Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cir.

Daniel 2:1  În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.
2  Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, şi s-au înfăţişat înaintea împăratului.
3  Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat, şi aş vrea să ştiu visul acela.”
4  Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tîlcuirea lui!”
5  Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis Haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi veţi face cunoscut visul şi tîlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării.
6  Dar dacă-mi veţi spune visul şi tîlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!”
7  Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!”
8  Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.
9  Dacă, deci, nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă Sunteţi în stare să mi-l şi tîlcuiţi!”
10  Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată nici un împărat, oricît de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu!
11  Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, în afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!”
12  La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat, şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului.
13  Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi, şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui, ca să-i piardă.
14  Atunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului.
15  A luat cuvântul şi i-a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
16  Şi Daniel s-a dus la împărat, şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tîlcuirea.
17  Apoi Daniel s-a dus în casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria,
18  rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
19  După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.
20  Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
21  El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
22  El descopere ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina….
23  Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”.
24  După aceea Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus, şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tîlcuirea!”
25  Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tîlcuirea!”
26  Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tîlcuirea lui?”
27  Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu Sunt în stare s-o descopere împăratului.
28  Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău.
29  În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Cel ce descopere tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla.
30  Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să se dea împăratului tîlcuirea ei, şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.
31  Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.
32  Capul chipului acestuia era din aur curat; pieptul şi braţele îi erau din argint; pântecele şi coapsele îi erau din aramă;
33  fluierele picioarele, din fier; picioarele, parte din fier, şi parte de lut.
34  Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâni, a izbit picioarele din fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.
35  Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.
36  Iată visul. Acum îi vom spune şi tîlcuirea înaintea împăratului.
37  Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.
38  El ţi-a dat în mâni, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul din aur!
39  După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi din aramă, şi care va stăpâni peste tot pământul.
40  Va fi o a patra împărăţie, tare ca ferul; după cum ferul sfărîmă şi rupe totul, şi ea va sfărîma şi va rupe totul, ca ferul care face totul bucăţi.
41  Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte din fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul.
42  Şi după cum degetele de la picioare erau parte din fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă.
43  Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul.
44  Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.
45  Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut, deci, cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.”
46  Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.
47  Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”
48  Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.
49  Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Daniel 3:1  Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
2  Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului, pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
3  Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, şi toate căpeteniile ţinuturilor, s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
4  Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
5  În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului din aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
6  Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” -
7  De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului din aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
8  Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, cîţiva Haldei s-au apropiat şi au pîrît pe Iudei.
9  Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic împărate!
10  Ai dat o poruncă, după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pământ, şi să se închine chipului din aur;
11  şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
12  Dar, Sunt nişte Iudei, cărora le-ai dat în grijă trebile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se închină chipului din aur pe care l-ai înălţat tu!”
13  Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.
14  Nebucadneţar a luat cuvântul, şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului din aur pe care l-am înălţat?
15  Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?”
16  Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
17  Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.
18  Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”
19  La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie, şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.
20  Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul aprins.
21  Oamenii aceştia au fost legaţi cu pantalonii, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
22  Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
23  Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
24  Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”
25  El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
26  Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luînd cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.
27  Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
28  Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
29  Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.”
30  După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.

Daniel 4:1  „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace!
2  Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă de mine.
3  cât de mari Sunt semnele Lui şi cât de puternice Sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuieşte din neam în neam!
4  Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea, şi fericit în palatul meu.
5  Am visat un vis, care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
6  Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul.
7  Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tîlcui.
8  La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul, şi am zis:
9  -„Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi, şi că pentru tine nici o taină nu este grea; deci, tîlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis.
10  Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap, când eram în pat. Mă uitam, şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt.
11  Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri, şi se vedea de la marginile întregului pământ.
12  Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.
13  În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer Sfânt.
14  El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el, şi păsările din ramurile lui!
15  Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsaţi-l în pământ, şi legaţi-l cu lanţuri din fier şi din aramă, în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.
16  Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.
17  Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”
18  Iată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte-l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi.”
19  Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis: „Beltşaţare, să nu te turbure visul şi tîlcuirea!”. Şi Beltşaţar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tîlcuirea lui pentru potrivnicii tăi!
20  Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic, încît i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului;
21  copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului, şi în ramurile căruia îşi făceau-cuibul păsările cerului,
22  eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri, şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului.
23  Împăratul a văzut pe un străjer Sfânt pogorându-se şi zicând: „Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, şi legaţi-l cu lanţuri din fier şi din aramă, în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el”.
24  Iată tîlcuirea acestui fapt, împărate, iată Hotărârea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul.
25  Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului, şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.
26  Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri.
27  De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!
28  Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.
29  După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
30  împăratul a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”
31  Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a pogorât din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!
32  Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” -
33  Chiar în clipa aceea, s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.”
34  După trecerea vremurii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.
35  Toţi locuitorii pământului Sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică:„ Ce faci?”
36  În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.
37  Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui Sunt adevărate, toate căile Lui Sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

Daniel 5:1  Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.
2  Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur şi din argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
3  Au adus îndată vasele din aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
4  Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din aramă şi din fier, din lemn şi din piatră.
5  În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână, care a scris.
6  Atunci împăratul a îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.
7  Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor din aur la gât, şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.”
8  Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o tîlcuiască împăratului.
9  Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.
10  Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te turbure gândurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa!
11  În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
12  şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat, deci, Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!”
13  Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul?
14  Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.
15  Au adus înaintea mea pe înţelepţi şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuiască; dar n-au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.
16  Am aflat că tu poţi să tîlcuieşti şi să deslegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor din aur la gât, şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!”
17  Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.
18  Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;
19  şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia.
20  Dar când i s-a îngîmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
21  a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
22  Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri.
23  Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii din argint, din aur, din aramă, din fier, din lemn şi din piatră, care nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!
24  De aceea a trimis El acest cap de mână, care a scris scrierea aceasta.
25  Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!”
26  Şi iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.
27  Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!
28  Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!”
29  Îndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor din aur la gât, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.
30  Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât.
31  Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.

Daniel 6:1  Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
2  a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.
3  Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.
4  Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi nici un lucru rău.
5  Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”
6  Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate Dariu!”
7  Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cârmuitorii Sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
8  Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.”
9  În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.
10  Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
11  Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă, şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui.
12  Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului, şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? „Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor şi Perşilor, care nu se poate schimba!”
13  Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!”
14  Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel; şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape.
15  Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea Mezilor şi Perşilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba!”
16  Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!”
17  Au adus o piatră, şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
18  Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nici o ţiitoare, şi n-a putut să doarmă.
19  În revărsatul zorilor, însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.
20  Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?”
21  Şi Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăieşti, împărate!
22  Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”
23  Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
24  Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pîrâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărîmiţat oasele.
25  După aceea împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!
26  Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
27  El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!”
28  Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu şi sub domnia lui Cir, Persanul.

Warning:

Duminică 10 August 2014, Proverbe 16

Nicu Cristian Rimba liked this post

Proverbe 16

Proverbe 16:1  Planurile pe care le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
2  Toate căile omului Sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul.
3  Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.
4  Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
5  Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; Hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
6  Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.
7  Când Sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.
8  Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strîmbătate.
9  Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.
10  Hotărâri dumnezeieşti Sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
11  Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit Sunt lucrarea Lui.
12  Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.
13  Buzele neprihănite Sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.
14  mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
15  Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.
16  Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!
17  Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.
18  mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.
19  Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.
20  Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.
21  Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.
22  Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
23  Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.
24  Cuvintele prietenoase Sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase.
25  Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.
26  Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27  Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.
28  Omul neastâmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni.
29  Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună.
30  Cine închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul.
31  Perii albi Sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii.
32  Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.
33  Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice Hotărâre vine de la Domnul.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...