Stiri 02 Iulie 2015

Adael Pop liked this post
  • Abia a trecut o săptămână de la decizia Curții Supreme de Justiție a Americii de a legaliza căsătoria homosexualilor și Nathan Collier din Montana a și mers la Tribunalul Județean din Billings, Montana ca să obțină un certificat de căsătorie cu a doua sa soție.

Collier este căsătorit din anul 2000 cu o femeie și în timp ce păstrează prima soție, în 2007 a încheiat o căsătorie religioasă cu o a doua femeie dar fără să ceară certificat. Acum însă o face și amenință să dea în judecată statul Montana dacă nu i se oferă în mod legal certificatul de căsătorie cu a doua soție.

Cum poate exista egalitate în privința căsătoriei dacă aceasta nu se oferă în mod egal și celor ce vor căsătorii poligamiste? Așa ne ducem la vale pe panta alunecoasă pe care am pornit. În curând urmează legalizarea pedofiliei, zoofiliei, căsătoriilor cu animale, și alte aberații la care după ce ne gândim trebuie să mergem să ne spălăm mintea.

  • Luna aceasta relațiile diplomatice dintre SUA și Cuba vor intra în normalitate. Se va construi și deschide o ambasadă în Cuba și administrația Obama speră ca această mișcare benevolă să ajute la bunăstarea poporului cubanez. Desigur că mai rămân câteva obstacole, cum ar fi eliminarea embargoului economic (actualul Congress american nu este de acord cu ridicarea embargoului) și cedarea bazei militare de la Guantanamo Bay (Pentagonul nu are planuri de cedare).
  • 55% dintre „mileniali” (persoane născute între 1978 și 1990) ar considera să se expatrieze și să se muten într-o altă țară. Le recomandăm Grecia, sau China, India, Irak, Iran, Afganistan,  sau oricare altă țară ar alege ei. Pe vremea când era premier domnul Churchill a afirmat că „democrația este forma cea mai rea de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme de guvernare”. Aș aplica chestia asta la America cam așa: „SUA este țara cea mai rea în care poate cineva trăi, cu excepția tuturor celorlalte țări”.

 

Warning:

02 Iulie – Meditația zilei

Stan Suzana, Adael Pop liked this post

1 Tesaloniceni 5:14  Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

Mie-mi place să… mustru! Trebuie să recunoasc. Hmm… mă descurc și cu îmbărbătarea, nu am probleme cu sprijinirea dar am probleme cu răbdarea față de alții. E posibil ca o mare parte din creștini să fie în asentimentul meu.

Mai mari probleme avem când e vorba de a fi mustrați noi, de a fi sprijiniți noi, de a fi îmbărbătați noi. Ca să nu mai vorbim că așteptăm ca toți să aibă răbdare cu noi.

Dar noi suntem într-un trup. Trupul lui Cristos. Și-n trup există nu dor loc ci nevoie de toate aceste acțiuni. Câteodată însă se întâmplă ceva în societate care face necesară mustrarea celorlalți și răbdarea față de ei. Precum recenta decizie a Curții Supreme de Justiție a Americii cu privire la legalizarea căsătoriei homosexuale. Decizia aceasta a trasat dintr-o dată o linie de demarcație între creștini.

Unii creștini nu au nici o problemă cu legalizarea căsătoriei homosexualilor. Ei sunt de acord, sunt pentru și nu înțeleg cum de poate fi cineva contra. Unde scrie în Biblie că căsătoria este doar între un bărbat și o femeie, mă întreba cineva ieri. I-am dat referințele de la începutul Scripturii când Dumnezeu a instituit căsătoria și am mers prin Biblie până la spusele lui Isus. Am analizat spusele lui Pavel dar creștinul meu a rămas neconvins. A spus că el crede că aceasta este propria mea hermeneutică, că este greșită și că ar trebui să îmi rectific teologia. Doar și „tovarășul Obama” a spus că bisericile trebuie să-și modifice teologia cu privire la homosexualism.

Acum e nevoie de mustrare, de răbdare, de încurajare și sprijinire spre pocăință. Noi nu ne putem permite să schimbăm definiția a ceea ce e păcat numai pentru ca aceasta să se potrivească cu morala (sau mai degrabă lipsa de morală) a societății laice din nurul nostru.

Între timp trebuie să continuăm să iubim pe creștinii care se situează de partea opusă a problemei homosexuale, și chiar și pe cei ce practică homosexualismul. Biserica lui Cristos nu depinde de alinierea cu societatea ci de alinierea continuă cu Cristos. Biserica este a lui și el o va zidi. Noi vom continua să răspândim Evanghelia iubirii dar fără a compromite adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

Warning:

Vaticanul și „Statul Palestinian”

Vineri 26 Iunie a.c. Vaticanul a semnat un acord de pace cu autoritatea palestiniană oficial recunoscând „statul palestinian”. Conform acestui articol obiectivul Vaticanului este de a interzice accesul evreilor pe Temple Mount și în Ierusalimul Vechi în vederea „păstrării identității corecte și a caracterului sacru al Ierusalimului.”

Vaticanul s-a injectat recent în politică prin enciclica papei cu privire la încălzirea globală. Acum această mișcare politică a Vaticanului dă iarăși de gândit. Ce urmărește Vaticanul? Cine este papa? Nu acest papă ci în general ocupantul scaunului papal prin vremuri? Unii susțin că papa ar fi prorocul mincinos din Apocalipsa. Conform revelației, rolul acestuia va fi de a ajuta pe Anticrist să obțină închinarea lumii întregi. Eu m-am opus acestei idei întreaga viață dar mișcările recente ale papei….

Un text care urmează să se împlinească spune așa:
Ioel 3:1  Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
2  voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorâ în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
3  Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vândut fata pe vin, şi l-au băut.
4  Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
5  Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
6  Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
7  Iată că îi scol în locul în care i-aţi vândut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.
8  Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.
9  Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!
10  Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sunt tare!”
11  Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!
12  Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.
13  Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile Sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!
14  Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
15  Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.
16  Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
17  Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel Sfânt. Ierusalimul însă va fi Sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.
18  În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi, de asemenea, din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.
19  Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
20  Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.
21  Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.

Warning:

01 Iulie – Meditația zilei

Ioan 15:19  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

Lumea și poporul lui Cristos. Două lumi diferite, două împărății în maximă contradicție. Întuneric și lumină. Păcat și neprihănire. Pedeapsă și iertare. Cer și iad. Nu se pot imagina două extreme aflate în mai mare conflict decât acestea.

Zilele trecute eram în călătorie când am citit pe telefon știrea despre decizia Curții Supreme americane cu privire la legalizarea căsătoriei homosexualilor. M-a apucat așa o tristețe. Dar apoi mi-a trecut. Nici nu știu la ce mă așteptasem de fapt! După cum merg lucrurile în cultura americană, face sens decizia judecătorilor de la Curtea Supremă. Este o decizie a lumii și lumea va merge din rău în mai rău. Pavel ne avertizează că vor fi vremuri grele în zilele de pe urmă (2 Tim 3:1-etc). Acestea sunt acelea zile.

Unora le este frică de îngrădirea libertăților religioase. Dar ce mare scofală ar fi asta? Unii de vârsta mea am sosit aici dintr-o țară în care nu prea erau libertăți religioase. Se obțineau cu greu aprobări de construire de locașuri de adunare, cei ce erau botezați trebuiau anunțați la departamentul de culte, cei ce erau ordinați sau trimiși la seminar trebuiau aprobați de același departament, eram urmăriți, ascultați, interogați. Nu exista literatură religioasă, era interzisă distribuirea de Biblii și aceasta se făcea clandestin, cu prețul libertății celor ce erau prinși. Se administrau amenzi usturătoare pentru cei prinși la rugăciune în case particulare. Lista poate continua.

Poporul lui Cristos? Citea Biblia, se ruga în ciuda interdicțiilor, se aduna, se botezau noii convertiți, tineri se înscriau la seminar, erau ordinați pastori, Biblii și literatură se distribuiau. Poporul lui Cristos mergea înainte, creștea. Clădirile deveneau mereu neîncăpătoare. Nu stătea nimeni acasă vara din lipsă de aer condiționat. Se stătea în picioare cu orele la adunare. Se mergea la evanghelizare. Sărbătorile creștine erau folosite cu toate pentru a organiza adunări speciale unde invitam oamenii să asculte evanghelia.

Cine ne-a spus că noi trebuie să fim iubiți de lume, când Domnul nostru a fost urât? Cine ne-a spus că noi trebuie să fim aplaudați, apreciați și luați în considerare când creștinii adevărați au bătătorit întotdeauna o cărare a suferinței și persecuției? Petru ne îndeamnă: 1 Petru 4:1  Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire.

Versetul zilei are două consolări care ar trebui să ne liniștească gândurile:

1. dacă suntem urâți de lume este un semn clar că nu aparținem ei

2. dacă nu suntem din lume este pentru că Domnul Isus ne-a ales și ne-a scos din lume.

Asigură-te de aceste două lucruri și nu te îngrijora. Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume! (1 Ioan 4:4)

Warning:

Stiri 30 Iunie 2015

Florica Nistor, Adael Pop liked this post
Warning:

Explicație

De zece zile mă bat cu durerile unei gastrite. Nici nu am știut că o gastrită poate da asemenea dureri! Iar cum eu sunt rău de durere (zice nevastă-mea), vă imaginați ce tragedie este! Dar serios, asemănătoare cu durerea de ulcer, gastrita e teribilă. Și nici nu știi ce anume poți sau nu poți să mănânci!

O să încerc să revin cu meditații și alte postări în zilele acestea. Sper să am parte de mai puțină durere, că altfel nu mă pot concentra.

Mulțumesc de înțelegere. Și, dacă cineva se va și ruga pentru mine, va fi extrem de binevenit!

Warning:

15 Iunie – Meditația zilei

Filipeni 1:3 Mulţămesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.

Duminică am fost la o nuntă. Ca la nuntă, te întâlnești cu o mulțime de persoane cu care nu te-ai văzut de… secole! Cu unii nu m-am văzut din România. Cu alții nu m-am văzut doar de aici, din SUA. Dar de îndată ce ne-am revăzut și cu unii și cu alții ni s-au declanșat amintirile. Pe unele le-am depănat împreună. „Îți amintești de…” și așa au început reculegerile. Alte amintiri le-am păstrat și revăzut ca pe un film imaginar, în minte.

Amintiri toate.. plăcute? Nu, cu siguranță nu! Dar e interesant cum trecerea timpului te face să uiți și de ceea ce a fost neplăcut cândva. Cu excepția ocaziei în care cel cu care te întâlnești continuă să zgândăre trecutul sau să manifeste aceleași trăsături de caracter sau obiceiuri. Cum a fost „prietenul” care mi-a stricat o bună cămașă acum 25 de ani, când m-a bătut vârtos pe spate pe umărul mâinii în care eu țineam o cană plină de cafea. Cafeaua s-a vărsat pe cămașă și bine că nu m-am ars. Acum? Același gest și parcă a căutat să fiu cu cafeaua în mână… doar că nu era plină cana ci goală. Așa că, am râs în sinea mea la gândul că… l-am păcălit!

Alte amintiri desigur plăcute. Participări împreună la iarbă verde, la jocuri, la câte un grătar, la adunări, la seri de muzică, de rugăciune, conversații, spectacole, etc.

Privind în urmă din perspectiva vârstei mele am condus cele 3 ore de noapte spre casă, schimbând cu soția impresii sau amintindu-ne ori împreună, ori singuri. Și știi ceva? Pot spune alături de Pavel că mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată aducerea aminte care o păstrez despre oameni. Nu-s toate amintiri plăcute, cum ziceam adineaori. Dar cred că toate interacțiunile noastre cu alții sunt controlate de Domnul și au scopul de a ne transforma în ceea ce vrea Dumnezeu ca să devenim.

Frecușurile cu unii ne mai cizelează pe la margini. Contradicțiile ne mai pun pe gânduri și ne fac să considerăm sau să reconsiderăm puncte de vedere și atitudini. Greșelile ne mai umilesc. Aprobările ne încurajează. Toate la un loc contribuie la ceea ce suntem astăzi și sunt o etapă în ceea ce vom fi mâine.

M-am gândit că, măcar în asemenea clipe e util să revizităm aducerile aminte. Și să ne amintim de oameni. Nu atât de ce s-a întâmplat, cum a fost, ce s-a zis, ce s-a făcut, cât mai ales de oameni. Oameni cu care sperăm să petrecem veșnicia. Oameni care, ca și noi, vor duși „în ziua aceea” ACOLO ca și noi: nu prin merite, nu pentru ceea ce am devenit sau ceea ce suntem, ci pentru harul lui Dumnezeu cu care ne iubește în fiecare zi.

Warning:

Elisabeth Elliot a plecat la Domnul. Avea 88 de ani.

Adael Pop liked this post

Elisabeth Elliot, văduva lui Jim Elliot, misionarul care a fost omorât de către sălbatici în Ecuador la 1956 a trecut și ea în veșnicie. Considerată una dintre femeile influente ale secolului trecut, Elisabeth Elliot a scris peste 20 de cărți. În ultimii ani ea a suferit de senilitate. A trăit 88 de ani.

Până la 2001 a avut un program de radio. Jan Wismer, producătoarea ei a spus despre Elisabeth: „Fără a se scuza, Elisabeth a practicat adevăruri precum: dăruiește pentru a primi, pierde pentru a găsi și mori pentru a trăi”.

La 1956 cinci misionari americani slujeau ca misioanri în Ecuador. Ei s-au decis să mărturisească pe Cristos sălbaticilor canibali din tribul Waodani. Numele misionarilor este Jim Elliot, Peter Fleming, Ed McCully, Nate Saint și Roger Younderian. La 8 Ianuarie 1956 6 războinici Waodani i-au omorât pe cei cinci misionari. Povestea vieții lor a fost scrisă și rescrisă de nenumărate ori. Cea mai renumită carte a fost scrisă de Elisabeth Elliot (văduva lui Jim) și poartă numele de Through Gates of Splendor.

Warning:

Știri – Luni 15 Iunie 2015

Adael Pop liked this post
Warning:

14 Iunie – Meditația zilei

Florica Nistor, Stan Suzana liked this post

Geneza 22:14 Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.”

La muntele lui Dumnezeu, sau la muntele lui Dumnezeu care poartă de grijă, Dumnezeu a pus la dispoziţia lui Avraam un miel. Vezi, locul unde a pus Domnul la dispoziţia lui Avraam ceea ce avea el nevoie, era locul lui Dumnezeu! Domnul vrea să ne dea lucruri… şi noi ne gândim că aici sau acolo ar trebui să ni le dea Domnul. În locul acesta! Dar Domnul vrea să ne dea lucrul potrivit, la locul potrivit!

Adesea noi nu cunoaștem dinainte „locul” binecuvântării sau intervenției lui Dumnezeu. Dar nici nu trebuie. Ceea ce avem noi nevoie este să fim în permanentă conversație cu Dumnezeu, și El ne va spune unde e acel loc ales de El. Unii întreabă, „dacă-s creștin, trebuie să renunța la asta sau la aceea? Sau, dacă-s creștin, pot să fac una sau alta?” A fi creștin nu înseamnă a renuna la una sau alta, sau a ți se permite să faci una sau alta; a fi creștin înseamnă a urma pe Cristos mereu către locurile Sale. Nu către ce cred eu că reprezintă „a ajunge” sau „a sosi” ci a-L urma pe El cu încrederea că EL nu mă va duce decât prin locurile binecuvântărilor sale.

Asemenea locuri înseamnă diferite lucruri: Pavel a ajuns la locul înțelegerii că harul lui Dumnezeu îi e suficient cu ajutorul unui țepuș. Alții au sosit la un asemenea loc în spital, alții la marginea unei gropi de cimitir. Locul e diferit pentru fiecare din noi, dar dacă-L urmezi pe Domnul, El te va duce la locul potrivit purtării Sale de grijă și al binecuvântării. Dacă-L urmezi pe Dumnezeu cu condiții, atunci nu îl urmezi de loc pe Domnul. Condițiile tale sunt dumnezeul tău. Știi de ce? Deoarece Dumnezeu care te mântuiește vrea să omoare vechiul eu. Vrea să-ți distrugă egoismul, mândria, dependența de lucruri. Vrea ca să ne punem încrederea doar în El și-n nimic altceva. Cel ce ne întregește vrea ca mai întâi să ne zdrobească. Abia apoi va lua EL bucățelele și ne va transforma în ceea ce are El nevoie pentru Sine. Iar noi ne vom găsi bucuroși ființa în ceea ce ne face Dumnezeu să fim.

De aceea muntele nu se numește „muntele unde eu am ascultat”, nici „muntele unde eu am crezut”… deoarece nu EU este în centrul numelui muntelui, ci Dumnezeu care poartă de grijă!

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...