Luni 28 Iulie 2014, 2 Regi 16-20

2 Regi 16-20

2 Regi 16:1  În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda.
2  Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David.
3  Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urîciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
4  A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub toţi copacii verzi.
5  Atunci Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască.
6  În acelaşi timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăşi Elatul sub stăpânirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, şi Sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi.
7  Ahaz a trimis soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu Sunt robul tău şi fiul tău; suie-te, şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei, şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.”
8  Şi Ahaz a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi l-a trimis ca dar împăratului Asiriei.
9  Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir, şi a omorât pe Reţin.
10  Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut.
11  Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz, şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc.
12  La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat de el, şi s-a suit pe el.
13  A ars pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură, şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire.
14  A îndepărtat dinaintea casei altarul din aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte.
15  Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea-de-tot a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul din aramă, nu-mi pasă de el.”
16  Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz.
17  Şi împăratul Ahaz a sfărîmat tăbliile de la temelie, şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii din aramă care erau sub ea, şi a pus-o pe o pardoseală din piatră.
18  De hatîrul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului.
19  Celelalte fapte ale lui Ahaz, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
20  Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

2 Regi 17:1  În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria, Osea, fiul lui Ela. A domnit nouă ani.
2  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui.
3  Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui; şi Osea i s-a supus, şi i-a plătit un bir.
4  Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într-o temniţă.
5  Şi împăratul Asiriei a străbătut toată ţara, şi s-a suit împotriva Samariei pe care a împresurat-o timp de trei ani.
6  În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria, şi a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile Mezilor.
7  Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei.
8  Au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel.
9  Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu Sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile străjerilor până la cetăţile întărite.
10  Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.
11  Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul.
12  Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: „Să nu faceţi lucrul acesta!”
13  Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi proorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei proorocii.”
14  Dar ei n-au ascultat, şi-au înţăpenit grumazul, ca şi părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor.
15  N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, cu toate că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.
16  Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor, şi au slujit lui Baal.
17  Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii, şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.
18  De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas decât seminţia lui Iuda:
19  şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel.
20  Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor, şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui.
21  Căci Israel se deslipise de casa lui David, şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul, şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat.
22  Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele,
23  până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi prooroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.
24  Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim, şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria, şi au locuit în cetăţile ei.
25  Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau!
26  Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.”
27  Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo, şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.”
28  Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria, a venit de s-a aşezat la Betel, şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul.
29  Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni.
30  Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima,
31  cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
32  Totodată se închinau şi Domnului, şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi.
33  Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi.
34  Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului, şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.
35  Domnul făcuse legământ cu ei, şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi, şi să nu le aduceţi jertfe.
36  Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins; înaintea Lui să vă închinaţi, şi Lui să-I aduceţi jertfe.
37  Să păziţi şi să împliniţi totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
38  Să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
39  Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru; şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri.”
40  Ei n-au ascultat, şi au urmat obiceiurile lor de la început.
41  Neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.

2 Regi 18:1  În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.
2  Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi, fata lui Zaharia.
3  El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
4  A îndepărtat înălţimile, a sfărîmat stâlpii idoleşti, a tăiat Astarteele, şi a sfărîmat în bucăţi şarpele din aramă, pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
5  El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el.
6  El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El, şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
7  Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei, şi nu i-a mai fost supus.
8  A bătut pe Filisteni până la Gaza, şi le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile de pază până la cetăţile întărite.
9  În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei, şi a împresurat-o.
10  După trei ani, a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel: atunci a fost luată Samaria.
11  Împăratul Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria, şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile Mezilor,
12  pentru că n-ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
13  În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda, şi a pus stăpânire pe ele.
14  Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi din argint şi treizeci de talanţi din aur.
15  Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului.
16  Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului.
17  Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul nălbitorului.
18  Au chemat pe împărat; şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa împăratului, s-a dus la ei, cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul.
19  Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: „Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: „Ce este încrederea aceasta pe care te bizuieşti?”
20  Tu ai zis: „Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere.” Dar acestea Sunt doar vorbe în vânt. În cine, deci, ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea?
21  Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijineşte pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.
22  Poate că îmi veţi spune: „În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.” Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim?”
23  Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atîţia călăreţi ca să încalece pe ei.
24  Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi.
25  De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o.”
26  Eliachim, fiul, lui Hilchia, Şebna şi Ioah, i-au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.”
27  Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?”
28  Atunci Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei!
29  Aşa vorbeşte împăratul: „Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea.
30  Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicând: „Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.”
31  N-ascultaţi de Ezechia; căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: „Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui,
32  până voi veni, şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere, şi veţi trăi şi nu veţi muri. N-ascultaţi, deci, de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: „Domnul ne va izbăvi.”
33  Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei?
34  Unde Sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde Sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea?
35  Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?”
36  Poporul a tăcut, şi nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.”
37  Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

2 Regi 19:1  Când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, şi-a sfîşiat hainele, s-a acoperit cu un sac, şi s-a dus în Casa Domnului.
2  A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
3  Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii Sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere.
4  Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabşache pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă, deci, o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas.”
5  Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus, deci, la Isaia.
6  Şi Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
7  Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.”
8  Rabşache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
9  Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Şi împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând:
10  „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: „Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.”
11  Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit; şi tu, să fii izbăvit!
12  Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei, au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Reţef, şi pe fiii lui Eden din Telasar?
13  Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?”
14  Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, şi a întins-o înaintea Domnului,
15  căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul.
16  Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.
17  Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei, au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările,
18  şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit.
19  Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!”
20  Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
21  Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi rîde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
22  Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!
23  Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: „Cu mulţimea carelor mele, am suit vârful munţilor, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
24  am săpat, şi am băut ape străine, şi voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.
25  N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, şi că le-am Hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească, şi să prefaci cetăţi întărite în mormane de dărîmături.
26  Locuitorii lor Sunt neputincioşi, îngroziţi şi înmărmuriţi; au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe coperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
27  Dar ştiu când stai jos, când ieşi şi când intri, şi când eşti furios împotriva Mea.
28  Pentru că eşti furios împotriva Mea, şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”
29  Acesta să-ţi fie semnul: Anul acesta veţi mânca ce creşte de la sine, şi al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii, şi veţi mânca din rodul lor.
30  Rămăşiţa din casa lui Iuda, ce va mai rămâne, va prinde iarăşi rădăcini de desupt, şi deasupra va da rod.
31  Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei scăpaţi. Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
32  De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei: „Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
33  Se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34  Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.”
35  În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.
36  Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive.
37  Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.

2 Regi 20:1  În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”
2  Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
3  „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
4  Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
5  „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.
6  Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei, şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.”
7  Isaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat.
8  Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul, şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?”
9  Şi Isaia a zis: „Iată, din partea Domnului, semnul după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?”
10  Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.”
11  Atunci, Isaia, proorocul, s-a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
12  În acelaşi timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia.
13  Ezechia a ascultat pe soli, şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui.
14  Proorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia, şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon.”
15  Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”
16  Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului!
17  Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul.
18  Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.”
19  Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit, este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!”
20  Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, şi cum a făcut iazul şi canalui de apă, şi a adus apele în cetate, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
21  Ezechia a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Warning:

Duminică 27 Iulie 2014, Ezechiel 37-42

Ezechiel 37-42

Ezechiel 37:1  mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
2  M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot.
3  El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!”
4  El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!
6  Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul.”
7  Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!
8  M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.
9  El mi-a zis: „Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!”
10  Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
11  El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea Sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; Suntem pierduţi!”
12  De aceea, prooroceşte, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.
13  Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
14  Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.”
15  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
16  „Fiul omului, ia o bucată din lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, care Sunt tovarăşii lui.” Ia apoi o altă bucată din lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.”
17  După aceea împreună-le una cu alta, într-o singură bucată, aşa încît să fie una în mâna ta.
18  Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?”
19  să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că voi lua toiagul din lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel care-i Sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.”
20  Toiegele din lemn pe care vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor.
21  Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.
22  Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.
23  Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urîciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
24  Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.
25  Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
26  Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna.
27  Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
28  Şi neamurile vor şti că Eu Sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel Sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.”

Ezechiel 38:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi prooroceşte împotriva lui!
3  Şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
4  Te voi tîrî, şi-ţi voi pune un cîrlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi care toţi mânuiesc sabia;
5  împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
6  Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
7  Pregăteşte-te, deci, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!
8  După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.
9  Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.
10  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte, şi vei urzi planuri rele.
11  Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi!
12  Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pământului.”
13  Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: „Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai aducat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?”
14  De aceea prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta,
15  şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire!
16  Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!”
17  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei proorocii lui Israel, care au proorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?
18  În ziua aceea, însă, în ziua când va porni Gog împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mânia aprinsă.
19  O spun, în gelozia şi în focul mâniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.
20  Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care Sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pământ.
21  Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său.
22  Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, care vor fi cu el.
23  Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu Sunt Domnul.”

Ezechiel 39:1  „Fiul omului, prooroceşte acum împotriva lui Gog, şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
2  Te voi tîrî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel.
3  Îţi voi doborî arcul din mâna stângă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.
4  Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor câmpului.
5  Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.”
6  „Voi pune foc Magogului, şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu Sunt Domnul.
7  Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel Sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel Sfânt; ci vor şti neamurile că Eu Sunt Domnul, Sfântul lui Israel!”
8  „Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.
9  Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele.
10  Nu vor lua lemne de pe câmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jefui pe cei ce i-au jefuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezu.”
11  „În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, şi mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi vor numi valea aceasta: „Valea mulţimii lui Gog.”
12  Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să curaţe ţara.
13  Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua când voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezu.”
14  Apoi vor alege nişte oameni care vor cutreiera neîncetat ţara, şi care vor îngropa trupurile rămase pe faţa pământului, ca să curaţe ţara; după şapte luni vor începe să cerceteze.
15  Cei ce vor străbate ţara, o vor cutreiera, şi când unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lângă el, până îl vor îngropa groparii în „Valea mulţimii lui Gog.”
16  Tot acolo va mai fi şi o cetate numită Hamona (Mulţime). Aşa vor curăţi ţara.”
17  Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor câmpului: „Adunaţi-vă, şi veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne, şi beţi sânge,
18  mâncaţi carnea vitejilor, şi beţi sângele voievozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan!
19  Mâncaţi grăsime până vă veţi sătura, şi beţi sânge până vă veţi îmbăta, din jertfele mele pe care le voi junghia pentru voi.
20  Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.”
21  „Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe care le voi face, şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea.
22  Cei din casa lui Israel vor şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.
23  Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei, săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Faţa Mea, şi i-am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie.
24  Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea.”
25  „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos de Numele Meu cel Sfânt.
26  Atunci îşi vor uita ocara, şi toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor, şi când nu-i tulbura nimeni.
27  Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.
28  Şi vor şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo
29  şi nu le voi mai acunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 40:1  În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărîmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mâna Domnului peste mine, şi m-a strămutat în ţara lui Israel.
2  M-a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.
3  M-am dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă,
4  Omul acela mi-a zis: „Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.”
5  Un zid înconjura Templul pe din în afară de jur împrejur. În mâna omului aceluia era o prăjină de măsurat lungă de şase coţi, fiecare cot având o palmă mai mult decât cotul obişnuit. A măsurat lăţimea zidului, care era de o prăjină, şi înălţimea, care era tot de o prăjină.
6  A mers la poarta de răsărit, şi i-a suit treptele. A măsurat pragul porţii, care era lat de o prăjină, şi celălalt prag care era lat de o prăjină.
7  Fiecare odaie de pază era lungă de o prăjină, şi largă tot de o prăjină. Între fiecare două odăi de pază era un loc gol de cinci coţi. Pragul porţii, de lângă tinda porţii dinăuntru, era de o prăjină.
8  A măsurat şi tinda porţii dinăuntru; era de o prăjină.
9  A măsurat apoi tinda porţii; era de opt coţi, şi stâlpii ei erau de doi coţi. Tinda porţii era spre partea dinăuntru.
10  Odăile de pază ale porţii de răsărit erau în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă; câteşi trele aveau aceeaşi măsură, şi stâlpii de fiecare parte aveau tot aceeaşi măsură.
11  A măsurat apoi lărgimea deschizăturii porţii, care era de zece coţi, şi lungimea porţii, care era de treisprezece coţi.
12  Înaintea odăilor de pază era un loc gol de un cot de o parte şi de cealaltă; fiecare odaie de pază avea şase coţi de o parte, şi şase coţi de cealaltă.
13  A măsurat poarta de la acoperiţul unei odăi de pază, până la acoperişul celeilalte; între cele două deschizături care erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi.
14  A măsurat tinda porţii şi a găsit douăzeci de coţi; tinda da într-o curte, de jur împrejurul porţii.
15  Locul dintre poarta de la intrare şi tinda porţii dinăuntru era lung de cincizeci de coţi.
16  La odăile de pază şi la stâlpii lor dinăuntrul porţii de jur împrejur erau nişte ferestre îngrădite; ferestre erau şi înăuntru în tinzile porţii de jur împrejur; iar pe stâlpi erau săpate ramuri de finici.
17  M-a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi şi un caldarîm de jur împrejur; pe caldarîmul acesta erau treizeci de odăi.
18  Caldarîmul era lângă porţi, şi era dealungul porţilor: acesta era caldarîmul de jos.
19  A măsurat lăţimea de la poarta de jos până la partea de afară a curţii dinăuntru, şi avea o sută doi coţi, la răsărit şi la miazănoapte.
20  A măsurat lungimea şi lăţimea porţii de miazănoapte a curţii de afară.
21  Odăile ei de pază, în număr de trei de o parte şi trei de alta, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta dintâi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.
22  Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru.
23  La curtea dinăuntru era o poartă, în faţa porţii de miazănoapte şi în faţa porţii de răsărit; a măsurat o sută de coţi de la o poartă până la cealaltă.
24  M-a dus în partea de miazăzi, unde se afla poarta de la miazăzi. I-a măsurat stâlpii şi tinda, care aveau aceeaşi măsură.
25  Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
26  La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru; pe stâlpi era câte un finic de fiecare parte.
27  Curtea dinăuntru avea o poartă înspre miazăzi; a măsurat de la o poartă până la cealaltă spre miazăzi o sută de coţi.
28  M-a dus în curtea dinăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi, şi a găsit că avea aceeaşi măsură.
29  Odăile ei de pază, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
30  (De jur împrejur erau tinzi lungi de douăzeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.)
31  Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stâlpii ei erau finici, şi opt trepte pentru suit la poartă.
32  M-am dus apoi în curtea dinăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta, şi a găsit că avea aceeaşi măsură.
33  Odăile ei de pază, stâlpii ei şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau şi ele ferestre de jur împrejur, lungi de cincizeci de coţi şi late de douăzeci şi cinci.
34  Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stâlpi, şi opt trepte pentru suit la poartă.
35  M-a dus la poarta de miazănoapte. A măsurat-o, şi a găsit aceeaşi măsură.
36  Şi ea avea odăi de pază, stâlpi, tindă şi ferestre de jur împrejur; era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
37  Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stâlpii ei, şi opt trepte pentru suit la poartă.
38  Era o odaie, care se deschidea spre tinda porţii; acolo trebuiau spălate arderile-de-tot.
39  În tinda porţii erau de fiecare parte două mese pe care trebuia junghiată arderea-de-tot, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină.
40  În una din părţile de afară, cum te sui la intrarea porţii de miazănoapte, erau două mese; şi în cealaltă parte, spre tinda porţii, erau iarăşi două mese.
41  În cele două părţi ale porţii, se aflau astfel patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă, de toate opt mese pe care trebuiau înjunghiate jertfele.
42  În faţa meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile-de-tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu care se junghiau vitele pentru arderi de tot şi pentru celelalte jertfe.
43  Pe dinăuntru casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mână, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor.
44  Afară din poarta dinăuntru erau două odăi pentru cântăreţi în curtea dinăuntru: una era alături de poarta de miazănoapte şi avea faţa spre miazăzi, celaltă era alături de poarta de miazăzi şi avea faţa spre miazănoapte.
45  El mi-a zis: „Odaia aceasta, dinspre miazăzi, este pentru preoţii care îngrijesc de slujba Templului.
46  Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii care îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc Sunt aceia cari, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească.
47  A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei.
48  M-a dus în tinda casei. A măsurat stâlpii tinzii, şi a găsit cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă.
49  Tinda avea o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de doisprezece coţi; te suiai la ea pe zece trepte. Lângă stâlpi mai erau şi alţi stâlpi, unul de o parte şi altul de alta.

Ezechiel 41:1  M-a dus în Templu. A măsurat stâlpii; aveau o lăţime de şase coţi deoparte, şi o lăţime de şase coţi de alta-aceasta este lăţimea stâlpilor.
2  Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau laţi de cinci coţi deoparte, şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi.
3  Apoi a intrat înăuntru. A măsurat uşiorii uşii: doi coţi, uşa şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi.
4  Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi-a zis: „Acesta este Locul preaSfânt!”
5  A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul casei, patru coţi.
6  Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.
7  Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel de la mijloc.
8  De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghiu.
9  Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi.
10  Locul gol dintre odăile lăturalnice ale casei şi odăile dimprejurul casei, avea o lăţime de douăzeci de coţi, de jur împrejur.
11  Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miazănoapte, şi o uşă la miazăzi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.
12  Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus, avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi.
13  A măsurat şi casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale, aveau, de asemenea, o lungime de o sută de coţi.
14  Lăţimea feţei casei şi a locului gol, din spre răsărit, era de o sută de coţi.
15  A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi.
16  Templul şi casa dinăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jurîmprejur. de la pământ până la ferestrele acoperite,
17  până deasupra uşii, partea dinăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei dinăuntru şi dinafară, totul era după măsură,
18  şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe,
19  o faţă de om întoarsă spre un finic deoparte, şi o faţă de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.
20  de la pământ până deasupra uşii, erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului.
21  Uşiorii Templului era în patru muchi. Şi în faţa Locului preaSfânt erau ceva care se vedea
22  ca un altar din lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau din lemn. Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului!
23  Templul şi Locul preaSfânt aveau două uşi.
24  Fiecare uşă avea două canaturi, care se întorceau amândouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.
25  Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi din lemn îmbucate între ele.
26  Erau ferestre îngrădite, şi deoparte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice şi pe grinzile de sus.

Ezechiel 42:1  Apoi m-a scos şi m-a dus în curtea deafară din spre miazănoapte, şi m-a dus în odăile din faţa locului gol şi din faţa clădirii la miazănoapte.
2  Faţa unde se afla uşa de miazănoapte, avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.
3  În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinăuntru, şi în dreptul caldarîmului curţii de afară, se aflau pridvoare lângă pridvoare în catul al treilea.
4  Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coţi, şi un drum de un cot; uşile lor erau spre miazănoapte.
5  Odăile de sus erau mai strîmte decât cele de jos şi decât cele de la mijlocul clădirii, pentru că le mai luau din loc şi pridvoarele.
6  Erau trei caturi, dar n-aveau stâlpi ca stâlpii curţilor; de aceea, începând de jos, odăile de sus erau mai strîmte decât cele de jos şi cele de la mijloc.
7  Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în faţa odăilor, avea o lungime de cincizeci de coţi;
8  căci lungimea odăilor din spre curtea de afară era de cincizeci de coţi. Dar faţa Templului avea o sută de coţi.
9  Dedesubtul acestor odăi era intrarea de la răsărit, cum veneai din curtea de afară.
10  Mai erau nişte odăi de grosimea zidului curţii dinspre răsărit, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii.
11  În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miazănoapte, de aceeaşi lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.
12  Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.
13  El mi-a zis: „Odăile de la miazănoapte şi odăile de la miazăzi, care Sunt în faţa locului gol, Sunt odăile sfinte, unde vor mânca lucrurile prea sfinte preoţii, care se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mâncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este Sfânt.
14  Când vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul Sfânt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu care fac slujba, căci hainele acestea Sunt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.”
15  După ce a isprăvit de măsurat casa dinăuntru, m-a scos pe poarta dinspre răsărit, şi a măsurat-o pe partea de în afară de jur împrejur.
16  A măsurat partea de răsărit cu prăjina de măsurat, şi de jur împrejur a găsit cinci sute de prăjini.
17  A măsurat partea de miazănoapte cu prăjina de măsurat, şi a găsit de jur împrejur cinci sute de prăjini.
18  A măsurat partea de miazăzi cu prăjina de măsurat, şi a găsit cinci sute de prăjini.
19  S-a întors apoi spre apus, şi a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat.
20  A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul Sfânt de cel neSfânt.

Warning:

Sâmbătă 26 Iulie 2014, Proverbe 13

Proverbe 13

Proverbe 13:1  Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
2  Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.
3  Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
4  Leneşul doreşte mult, şi totuş, n-are nimic, dar cei harnici se satură.
5  Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
6  Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
7  Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii,
8  Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.
9  Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.
10  Prin mândrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11  Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.
12  O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13  Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
14  Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.
15  O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.
16  Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
17  Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.
18  Sărăcia şi ruşinea Sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
19  Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
20  Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
21  Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
22  Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului Sunt păstrate pentru cel neprihănit.
23  Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
24  Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.
25  Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.

Warning:

Vineri 25 Iulie 2014, Psalmi 87-89

Fivi Spatacean liked this post

Psalmi 87-89

Psalmi 87:1  (Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
2  Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
3  Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!
4  Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „în Sion s-au născut.” -
5  Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el” şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
6  Domnul numără popoarele, scriindu-le: „Acolo s-au născut.” -
7  Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele Sunt în Tine.”

Psalmi 88:1  (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2  S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3  căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
4  Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, Sunt ca un om, care nu mai are putere.
5  Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte, şi care Sunt despărţiţi de mâna Ta.
6  M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7  mânia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.
8  Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; Sunt închis şi nu pot să ies.
9  Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
10  Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
11  Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt, şi de credincioşia Ta în Adânc?
12  Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13  Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14  Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?
15  Din tinereţă, Sunt nenorocit şi trag să mor, Sunt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
16  mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17  Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
18  Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Psalmi 89:1  (O cântare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” -
3  „Am făcut legământ cu alesul Meu” -zice Domnul-„iată ce am jurat robului Meu David:
4  „Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi- -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”
5  Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6  Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7  Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9  Tu îmblînzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10  Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11  Ale Tale Sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12  Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13  Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14  Dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia Sunt înaintea Feţei Tale.
15  Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16  El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17  Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18  Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.
19  Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20  am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt.
21  mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22  Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
23  ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24  Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25  Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.
26  El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!”
27  Iar Eu îl voi face întâiul-născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28  Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.
29  Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31  dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37  ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
38  Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pângărit cununa.
40  I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41  Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43  ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44  Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pământ scaunul de domnie;
45  i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49  Unde Sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Warning:

Joi 24 Iulie 2014, Levitic 19-21

Levitic 19-21

Levitic 19:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
3  Fiecare din voi să cinstească pe mamă-sa şi pe tatăl său, şi să păzească Sabatele Mele. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
4  Să nu vă întoarceţi spre idoli, şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5  Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
6  Jertfa să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi, să se ardă în foc.
7  Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită.
8  Cine va mânca din ea, îşi va purta vina păcatului său, căci necinsteşte ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
9  Când veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.
10  Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
11  Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
12  Să nu juraţi strîmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu Sunt Domnul.
13  Să nu asupreşti pe aproapele tău, şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
14  Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu Sunt Domnul.
15  Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
16  Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu Sunt Domnul.
17  Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
18  Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu Sunt Domnul.
19  Să păziţi legile Mele. Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire.
20  Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amândoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
21  El să aducă Domnului pentru vina lui, la uşa cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.
22  Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut, îi va fi iertat.
23  Când veţi intra în ţară, şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncaţi din ele.
24  În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
25  În al cincilea an, să mâncaţi roadele, ca ele să vi se înmulţească din ce în ce mai mult: Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
26  Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori.
27  Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
28  Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu Sunt Domnul.
29  Să nu-ţi necinsteşti fata, dînd-o să fie curvă, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie, şi să se umple de fărădelegi.
30  Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel Sfânt. Eu Sunt Domnul.
31  Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
32  Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu Sunt Domnul.
33  Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
34  Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
35  Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
36  Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte, şi hine drepte. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului.
37  Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul.”

Levitic 20:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Spune copiilor lui Israel: „Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
3  Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel Sfânt, şi a necinstit Numele Meu cel Sfânt.
4  Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară,
5  Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.
6  Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
7  Voi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
8  Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc.
9  Dacă un om oarecare blastămă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10  Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
11  Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descopere astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12  Dacă un om se culcă cu noră-sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13  Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.
14  Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15  Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.
16  Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17  Dacă un om ia pe soră-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea sorei lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18  Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descopere goliciunea, dacă-i descopere scurgerea, şi ea îşi descopere scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
19  Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale, nici a sorei tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amândoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.
20  Dacă un om se culcă cu mătuşă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
21  Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
22  Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.
23  Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scârbă de ele.
24  V-am spus: „Voi le veţi stăpâni ţara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare.
25  Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ pe care v-am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
26  Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
27  Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”

Levitic 21:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le: „Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
2  în afară de rudele lui cele mai deaproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
3  şi de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, în afară de aceştia, să nu se atingă de nici un alt mort.
4  Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingându-se de un mort.
5  Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap, pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii, şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
6  Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor, şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
7  Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei Sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
8  Să-l socoteşti ca Sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie Sfânt pentru tine, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
9  Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
10  Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul, şi să nu-şi sfîşie veşmintele.
11  Să nu se ducă la nici un mort; să nu se facă necurat, şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
12  Să nu iasă din Sfântul locaş, şi să nu necinstească Sfântul locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu Sunt Domnul.
13  Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
14  Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
15  Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci Eu Sunt Domnul, care-l sfinţesc.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: „Nici un om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
18  Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung;
19  nici un om cu piciorul frînt sau cu mâna frîntă;
20  nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit.
21  Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
22  Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce.
23  Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu Sunt Domnul, care îi sfinţesc.”
24  Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.

Warning:

Miercuri 23 Iulie 2014, 1 Tesaloniceni 1-3

Dina Pop, Daniela Miclea liked this post

1 Tesaloniceni 1-3

1 Tesaloniceni 1:1  Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2  Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3  căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
4  Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
5  În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
6  Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7  aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8  În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9  Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
10  şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 2:1  Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2  După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
3  Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
4  Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5  În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
6  N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
7  Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
8  Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.
9  Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
10  Voi Sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare Sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi.
11  Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângîiam şi vă adeveream,
12  să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
13  De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
14  Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care Sunt în Hristos Isus, în Iudea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor.
15  Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi Sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
16  căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
17  Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18  Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
19  Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu Sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20  Da, voi Sunteţi slava şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3:1  De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
2  şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3  pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta Suntem rânduiţi.
4  Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5  Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
6  Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7  De aceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mângîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8  Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9  Cum putem noi oare să mulţumim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
10  Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
11  Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
12  Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13  ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

Warning:

Marți 22 Iulie 2014, Luca 23-24

Luca 23-24

Luca 23:1  S-au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2  Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicând că el este Hristosul, Împăratul.”
3  Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt.”
4  Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.”
5  Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici.”
6  Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
7  Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
8  Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
9  I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înfierbîntare.
11  Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
12  În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
13  Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
14  şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pîrîţi.
15  Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16  Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.”
17  La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
18  Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!”
19  Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20  Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
21  Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
22  Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
23  Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
24  Pilat a Hotărât să li se împlinească cererea.
25  Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
26  Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
27  În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.
28  Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29  Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţîţele care n-au alăptat!”
30  Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”
31  Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32  Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33  Când au ajuns la locul, numit „Căpăţîna” L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34  Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
35  Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36  Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37  şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
39  Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40  Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osîndă?
41  Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.”
42  Şi i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44  Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
45  Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
47  Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
48  Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
49  Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
50  Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
51  care nu luase parte la sfatul şi Hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
52  Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
53  L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54  Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
55  Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56  s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Luca 24:1  În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
2  Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3  au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
4  Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5  Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,
7  când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.”
8  Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9  La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10  Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.
11  Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
12  Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fîşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17  El le-a zis: „Ce vorbe Sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” -
19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”
21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”
27  Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29  Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
31  Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”
33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.”
35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.
36  Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”
37  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38  Dar El le-a zis: „Pentru ce Sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39  Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
40  (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41  Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42  I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
43  El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
44  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
45  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46  Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
47  Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48  Voi Sunteţi martori ai acestor lucruri.
49  Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
50  El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat.
51  Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
52  După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53  Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Warning:

Luni 21 Iulie 2014, 2 Regi 11-15

Cornel Ardeleanu liked this post

2 Regi 11-15

2 Regi 11:1  Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc.
2  Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când i-au omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n-a fost omorât.
3  A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
4  În anul al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.
5  Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,
6  o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.
7  Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat;
8  să înconjuraţi pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.”
9  Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada.
10  Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David, şi care se aflau în Casa Domnului.
11  Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, apezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă.
12  Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătând din palme, au zis: „Trăiască împăratul!”
13  Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.
14  S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a strigat: „Vânzare!” „Vânzare!”
15  Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!”
16  I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă.
17  Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat şi popor.
18  Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvârşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.
19  A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.
20  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.
21  Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat.

2 Regi 12:1  Ioas s-a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2  Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
3  Numai, că înălţimile n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
4  Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,
5  preoţii să-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.”
6  Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.
7  Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: „Pentru ce n-aţi dres stricăciunile casei?” Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.”
8  Preoţii s-au învoit să nu mai ia argint de la popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.
9  Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
10  Când vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strângeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.
11  Încredinţau argintul cântărit în mâinile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului,
12  zidarilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei.
13  Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului nici lighene din argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbiţe, nici un vas din aur sau din argint:
14  ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului.
15  Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.
16  Argintul jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului: ci era pentru preoţi.
17  Atunci Hazael, împăratul Siriei, s-a suit şi s-a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului.
18  Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuşi, şi tot aurul care se găsea în visteriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului.
19  Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
20  Slujitorii lui s-au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâşul de la Sila.
21  Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Warning:

Duminică 20 Iulie 2014, Ezechiel 31-36

Dina Pop liked this post

Ezechiel 31-36

Ezechiel 31:1  În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:
2  „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
3  Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
4  Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pîraele la toţi copacii de pe câmp.
5  De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
6  Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
7  Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8  Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţă.
9  Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.
10  De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, pentru că îşi înălţa vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,
11  l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12  Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărîmat în toate puvoaiele ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui, şi l-au părăsit.
13  Pe sfărîmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
14  ca să nu se mai îngîmfe nici unul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi Sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
15  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a pogorât în locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui, şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat.
16  De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s-au mângîiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
17  S-au pogorât şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
18  Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.”

Ezechiel 32:1  În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: „Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în râurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, şi le întărîtai valurile.”
3  Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.
4  Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pământ cu tine.
5  Îţi voi asvârli carnea pe munţi, şi voi umplea văile cu sfărîmăturile tale.
6  Ţara în care înoţi, o voi uda cu sângele tău, până la munţi, şi se vor umple puvoaiele de tine.
7  Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
8  Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.”
9  „Voi mâhni şi inima multor popoare, când voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările pe care nu le cunoşteai.
10  Voi face să se îngrozează multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, când Îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.”
11  Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.
12  Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mândria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.
13  Voi pierde şi toate vitele lui de lângă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura.
14  Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă râurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.”
15  „Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate, şi ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei ce o locuiesc, vor şti că Eu Sunt Domnul.
16  Acesta este cântecul de jale pe care îl vor cânta. Fiicele neamurilor îl vor cânta: da, asupra Egiptului şi asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta, zice Domnul, Dumnezeu.”
17  În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
18  „Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi arunc-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adâncimile pământului, la cei pogorâţi în groapă!
19  Pe cine întreci tu în frumuseţă? Pogoară-te, şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!
20  Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborîţi în mormânt Egiptul, şi toată mulţimea lui!
21  Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: „S-au pogorât, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!”
22  Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.
23  Mormintele lor Sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.
24  Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s-au pogorât netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.
25  L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor Sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.
26  Acolo Sunt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor Sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii.
27  Ei Sunt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; Sunt pogorâţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.
28  Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!
29  Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voievozii lui, cari, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorâţi în groapă.
30  Tot acolo Sunt voievozii de la miazănoapte, şi toţi Sidonienii, care s-au pogorât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lângă cei pogorâţi în groapă.
31  Faraon îi va vedea, şi se va mângîia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui care au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.”
32  „Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 33:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: „Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare, şi-l va pune ca străjer,
3  dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului,
4  şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.
5  Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.
6  Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”
7  Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
8  Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!” şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9  Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.
10  Spune, deci, fiul omului, casei lui Israel: „Voi cu drept cuvânt ziceţi: „Fărădelegile şi păcatele noastre Sunt asupra noastră, şi din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?”
11  Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” -
12  Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege.
13  Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.
14  Dimpotrivă când zic celui rău: „Vei muri!” -dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,
15  dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa, şi nu săvârşeşte nici o nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.
16  Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!”
17  Copiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Totuş, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18  Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
19  Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
20  Fiindcă ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!”
21  În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: „Cetatea a fost luată!”
22  Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura până a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23  Atunci Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
24  „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic: „Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi Suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!”
25  De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voi mâncaţi carne cu sânge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge. Şi voi să stăpâniţi ţara?
26  Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvârşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?”
27  De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pe viaţa Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărîmături vor cădea ucişi de sabie; pe cei ce Sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce Sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28  Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.
29  Şi vor şti că Eu Sunt Domnul, când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe care le-au săvârşit.”
30  Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniţi, deci, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!”
31  Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32  Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
33  Când se vor întâmpla însă aceste lucruri, şi iată că se întâmplă! vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.”

Ezechiel 34:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Prooroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
3  Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lîna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
4  Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!
5  Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, şi s-au risipit.
6  Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele Sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!”
7  De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
8  „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi Sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nici o grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele” -
9  de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
10  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!”
11  Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!
12  Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
13  Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dealungul râurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.
14  Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
15  Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.”
16  „Voi căuta pe cea perdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”
17  „Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.
18  Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunei voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?
19  Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!”
20  De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.
21  Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi izgonit,
22  voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
23  Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
24  Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!
25  Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.
26  Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!
27  Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu Sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc.
28  Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni.
29  Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.
30  Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, Sunt cu ele, şi că ele Sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”
31  „Voi Sunteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu Sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 35:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,
3  şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta, şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!
4  Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu Sunt Domnul!
5  Pentru că aveai o ură veşnică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
6  de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge, şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
7  Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu, şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc şi pe cei ce se întorc.
8  Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
9  Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu Sunt Domnul.
10  Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire!” cu toate că Domnul era acolo,
11  de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
12  Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiţi, şi ne Sunt daţi ca pradă!”
13  V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”
14  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!
15  Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu Sunt Domnul.

Ezechiel 36:1  Tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului!
2  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că vrăjmaşul a zis despre voi: „Ha! Ha! Aceste înălţimi veşnice au ajuns moştenirea noastră!”
3  prooroceşte şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,
4  de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărîmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns de prada şi de râsul celorlalte neamuri din prejur;
5  „aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit ţara Mea, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.
6  De aceea, prooroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară din partea neamurilor!”
7  De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mâna şi jur, că neamurile care vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara!
8  Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea Sunt aproape să se întâmple.
9  Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
10  Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărîmăturile.
11  Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu Sunt Domnul.
12  Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.”
13  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi se zice: „Tu, ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău”
14  din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mânca oameni, şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
15  De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.”
16  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
17  „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.
18  Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră.
19  I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.
20  Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel Sfânt, aşa încît se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.”
21  Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui Sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese.”
22  „De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui Sfânt pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers.
23  De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.
24  Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.
25  Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
26  Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
27  Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
28  Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
29  Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grâul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.
30  Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.
31  Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre.
32  Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!”
33  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărîmăturile vor fi zidite din nou;
34  ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
35  Şi se va spune atunci: „Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărîmate, care erau pustii şi surpate, Sunt întărite şi locuite!”
36  Şi neamurile, care vor mai rămâne în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.”
37  Aşa vorbeşte Domnul dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.
38  Cetăţile dărîmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care Sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu Sunt Domnul.”

Warning:

Sâmbătă 19 Iulie 2014, Proverbe 11-12

Proverbe 11-12

Proverbe 11:1  Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2  Când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3  Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4  În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
5  Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
6  Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi Sunt prinşi de răutatea lor.
7  La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8  Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.
9  Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi Sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10  Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11  Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.
12  Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
13  Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.
14  Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
15  Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.
16  O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie.
17  Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.
18  Cel rău dobîndeşte un câştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată.
19  Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
20  Cei cu inima stricată Sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi Sunt plăcuţi.
21  Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.
22  Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în rîtul unui porc.
23  Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie-.
24  Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.
25  Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.
26  Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.
27  Cine urmăreşte binele, îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el.
28  Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.
29  Cine îşi turbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept!
30  Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.
31  Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

Proverbe 12:1  Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost.
2  Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
3  Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.
4  O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.
5  Gândurile celor neprihăniţi nu Sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu Sunt decât înşelăciune.
6  Cuvintele celor răi Sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte.
7  Cei răi Sunt răsturnaţi, şi nu mai Sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8  Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.
9  Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
10  Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11  Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.
12  Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
13  În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc.
14  Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mânilor lui.
15  Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.
16  Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.
17  Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
18  Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.
19  Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
20  Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21  Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi Sunt năpădiţi de rele.
22  Buzele mincinoase Sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi Sunt plăcuţi.
23  Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
24  mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.
25  Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.
26  Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27  Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.
28  Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...