Luni 15 Septembrie 2014, Amos 1-4

Amos 1-4

Amos 1:1  Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ.
2  El a zis: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunele păstorilor jelesc, şi vârful Carmelului este uscat.
3  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea din fier.
4  De aceea voi trimite foc în casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad.
5  Voi sfărîma zăvoarele Damascului, şi voi nimici cu desăvârşire pe locuitorii din Bicat-Aven, împreună cu cel ce ţine toiagul de cârmuire în Bet-Eden; şi poporul Siriei va fi dus rob la Chir, zice Domnul.”
6  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război şi i-au dat Edomului:
7  de aceea, voi trimite foc în zidurile Gazei, şi-i va mistui palatele.
8  Voi nimici cu desăvârşire pe locuitorii din Asdod, şi pe cel ce ţine toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mâna împotriva Ecronului, şi ce va mai rămâne din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.”
9  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Tirului, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război, şi i-au dat Edomului, şi nu s-au gândit la legământul frăţesc.
10  De aceea, voi trimite foc în zidurile Tirului, şi-i va mistui palatele.”
11  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că a urmărit pe fraţii săi cu sabia, înăduşindu-şi mila, a dat drumul mâniei, şi îşi ţinea într-una urgia.
12  De aceea, voi trimite foc peste Teman, şi va mistui palatele Boţrei.”
13  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au spintecat pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca să-şi mărească ţinutul:
14  de aceea, voi aprinde focul în zidurile Rabei, şi-i va mistui palatele, în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei, şi în mijlocul vijeliei în ziua furtunii.
15  Şi împăratul lor va merge în robie, el, şi căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.”

Amos 2:1  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea: pentru că a ars, a ars până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,
2  de aceea voi trimite foc în Moab, şi va mistui palatele Cheriotului; şi Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor de război şi sunetul trâmbiţei:
3  Voi nimici cu desăvârşire pe judecător din mijlocul lui, şi voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.”
4  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după care au umblat şi părinţii lor;
5  de aceea, voi trimite foc în Iuda, şi va mistui palatele Ierusalimului.”
6  Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb Hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte.
7  Ei doresc să vadă ţărâna pământului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să pângărească Numele Meu cel Sfânt.
8  Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei.
9  Şi totuşi Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriţi, care erau cât cedrii de înalţi, şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.
10  Şi Eu v-am scos din ţara Egiptului, şi v-am povăţuit patruzeci de ani în pustie, ca să vă dau în stăpânire ţara Amoriţilor.
11  Am ridicat prooroci dintre fiii voştri, şi Nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? zice Domnul…
12  Iar voi aţi dat Nazireilor să bea vin, şi proorocilor le-aţi poruncit: „Nu proorociţi!”
13  Iată, vă voi stropşi cum stropşeşte pământul carul încărcat cu snopi,
14  aşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa.
15  Cel ce mânuieşte arcul nu va putea să ţină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, şi călăreţul nu-şi va scăpa viaţa;
16  iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul.”

Amos 3:1  Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!
2  „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
3  Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?
4  Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă? Sbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n-a prins nimic?
5  Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ, fără să se fi prins ceva în el?
6  Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate, fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?
7  Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.
8  Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va prooroci?”
9  Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului, şi spuneţi: „Strângeţi-vă pe munţii Samariei, şi vedeţi ce neorânduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri Sunt în ea!
10  Nu Sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi grămădesc în palate comori câştigate prin silnicie şi răpire.”
11  De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vrăjmaşul va împresura ţara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jefuite!”
12  Aşa vorbeşte Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vârf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!
13  Ascultaţi, şi spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor:
14  „În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, şi vor cădea la pământ.
15  Voi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.”

Amos 4:1  „Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: „Daţi-ne să bem!”
2  Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis: „Iată, vin zile pentru voi, când vă vor prinde cu cîrligele, şi rămăşiţa voastră cu undiţi de pescari;
3  „veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.”
4  Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi zeciuielile la fiecare trei zile!
5  Faceţi să fumege jertfe de mulţumire făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bună voie! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”
6  Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre, şi lipsa de pâine în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” –
7  „N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat.
8  Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” –
9  V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.”
10  Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberii voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” –
11  „V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul…
12  „De aceea îţi voi face astfel, Israele, şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!
13  Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric, şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

Warning:

Duminică 14 Septembrie 2014, Proverbe 23-24

Proverbe 23-24

Proverbe 23:1  Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
2  pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3  Nu pofti mâncările lui alese, căci Sunt o hrană înşelătoare.
4  Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5  Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6  Nu mânca pâinea celui pismaş, şi nu pofti mâncările lui alese,
7  căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8  Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, Sunt perdute.
9  Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10  Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
11  căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
12  Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
13  Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
14  Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
15  Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
16  şi lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.
17  Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
18  căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
19  Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
20  Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne.
21  Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
22  Asculă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit.
23  Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
24  Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
25  Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut.
26  Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
27  Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strîmtă.
28  Ea pândeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
29  Ale cui Sunt vaietele? Ale cui Sunt oftările? Ale cui Sunt neînţelegerile? Ale cui Sunt plângerile? Ale cui Sunt rănirile fără pricină? Ai cui Sunt ochii roşi?
30  Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31  Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
32  dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
33  Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
34  Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35  „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”

Proverbe 24:1  Nu pizmui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;
2  căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.
3  Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;
4  prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
5  Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
6  Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.
7  Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.
8  Cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate.
9  Gândul celui nebun nu este decât păcat, şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
10  Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.
11  Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe cei ce Sunt aproape să fie junghiaţi.
12  Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
13  Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14  Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
15  Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit, şi nu-i tulbura odihna.
16  Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
17  Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima când se poticneşte el,
18  ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă, şi să-Şi întoarcă mânia de la el.
19  Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!
20  Căci cel ce face răul n-are nici un viitor, şi lumina celor răi se stinge.
21  Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
22  Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfârşitul amândorora!
23  Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” –
24  Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blastămă popoarele, şi-l urăsc neamurile.
25  Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvântare vine peste ei.
26  Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
27  Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa.
28  Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
29  Nu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!” –
30  Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte.
31  Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.
32  M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.
33  „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…
34  Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Warning:

Sâmbătă 13 Septembrie 2014, Psalmi 108-110

Psalmi 108-110

Psalmi 108:1  (O cântare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2  Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.
3  Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4  Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta până la nori.
5  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6  Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
7  Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
8  al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9  Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!”
10  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12  Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.
13  Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Psalmi 109:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi Sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5  Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6  Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7  Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8  Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
9  Să-i rămână copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10  Copiii lui să umble fără nici un căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărîmată!
11  Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12  Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13  Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stângă numele în neamul următor!
14  Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15  Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16  pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17  Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18  Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19  De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20  Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21  Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22  Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23  Pier ca umbra gata să treacă, Sunt izgonit ca o lăcustă.
24  Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25  Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap.
26  Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27  Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28  Măcar că ei blastămă, Tu binecuvântează; cu toate că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29  Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30  Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31  căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.

Psalmi 110:1  (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
2  Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
3  Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
4  Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” –
5  Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.
6  El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
7  El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul.

Warning:

Vineri 12 Septembrie 2014, 1 Cronici 25-29

Vasile Smalbergher liked this post

1 Cronici 25-29

1 Cronici 25:1  David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, care prooroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale. Şi iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta.
2  Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Aşareela, fiii lui Asaf, sub cârmuirea lui Asaf, care proorocea după poruncile împăratului.
3  Din Iedutun, fiii lui Iedutun: Ghedalia, Ţeri, Isaia, Haşabia, Matitia şi Şimei, şase, sub cârmuirea tatălui lor Iedutun, care proorocea cu arfa, ca să laude şi să mărească pe Domnul.
4  Din Heman, fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Şebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioşbecaşa, Maloti, Hotir, Mahaziot,
5  toţi fii ai lui Heman, care era văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu şi să înalţe puterea Lui; Dumnezeu dăduse lui Heman patrusprezece fii şi trei fete.
6  Toţi aceştia erau sub cârmuirea părinţilor lor pentru cântarea în Casa Domnului, şi aveau chimvale, alăute şi arfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman lucrau sub poruncile împăratului.
7  Erau în număr de două sute optzeci şi opt, cuprinzându-se în acest număr şi fraţii lor deprinşi la cântarea Domnului, toţi cei ce erau meşteri.
8  Au tras la sorţ pentru slujbele lor, mici şi mari, învăţători şi ucenici.
9  Cel dintâi sorţ ieşit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, fraţii şi fiii lui, doisprezece;
10  al treilea, Zacur, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
11  al patrulea, pentru Iţeri, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
12  al cincilea, pentru Netania, fiii săi şi fraţii săi, doisprezece;
13  al şaselea, Buchia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
14  al şaptelea, pentru Iesareela, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
15  al optulea, pentru Isaia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
16  al nouălea, pentru Matania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
17  al zecelea, pentru Şimei, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
18  al unsprezecelea, pentru Azareel, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
19  al doisprezecelea, pentru Haşabia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
20  al treisprezecelea, pentru Şubael, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
21  al patrusprezecelea, pentru Matitia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
22  al cincisprezecelea, pentru Ieremot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
23  al şasesprezecelea, pentru Hanania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
24  al şaptesprezecelea, pentru Ioşbecaşa, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
25  al optsprezecelea, pentru Hanani, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
26  al nouăsprezecelea, pentru Maloti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
27  al douăzecilea, pentru Eliata, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
28  al douăzeci şi unulea, pentru Hotir, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
29  al douăzeci şi doilea, pentru Ghidalti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
30  al douăzeci şi treilea, pentru Mahaziot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
31  al douăzeci şi patrulea, pentru Romamti-Ezer, fiii şi fraţii săi, doisprezece;

1 Cronici 26:1  Iată cetele uşierilor. Din Coreiţi: Meşelemia, fiul lui Core, dintre fiii lui Asaf.
2  Fiii lui Meşelemia: Zaharia, întâiul-născut, Iediael, al doilea, Zebadia, al treilea, Iatniel, al patrulea.
3  Elam, al cincilea, Iohanan, al şaselea, Elioenai, al şaptelea.
4  Fiii lui Obed-Edom. Şemaia, întâiul-născut, Iozabad, al doilea, Ioah al treilea, Sacar al patrulea, Netaneel, al cincilea,
5  Amiel, al şaselea, Isahar al şaptelea, Peultai al optulea; căci Dumnezeu îl binecuvântase.
6  Fiului său Şemaia i s-au născut fii, care au stăpânit în casa tatălui lor, căci erau oameni viteji;
7  fiii lui Şemaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad şi fraţii săi, oameni viteji, Elihu şi Semaia.
8  Toţi aceştia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii şi fraţii lor; erau oameni plini de vlagă şi de putere pentru slujbă, şaizeci şi doi de ai lui Obed-Edom.
9  Fiii şi fraţii lui Meşelemia, oameni viteji, erau în număr de optsprezece.
10  Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Şimri, căpetenia, pus căpetenie de tatăl său, cu toate că nu era el întâiul-născut:
11  Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea. Toţi fiii şi fraţii lui Hosa erau în număr de treisprezece.
12  Acestor cete de uşieri, căpeteniilor acestor oameni şi fraţilor lor, a fost încredinţată paza pentru slujba Casei Domnului.
13  Au tras la sorţ, pentru fiecare uşă, mici şi mari, după casele lor părinteşti.
14  Sorţul a căzut pe Şelemia pentru partea de răsărit. Au tras la sorţ pentru fiul său Zaharia, care era un sfetnic înţelept, şi i-a căzut la sorţ partea de miazănoapte.
15  Partea de miazăzi a căzut lui Obed-Edom, iar casa magaziilor a căzut fiilor săi.
16  Partea de apus a căzut lui Şupim şi lui Hosa, cu uşa Şalechet, pe drumul care suia sus: o strajă era în faţa alteia.
17  La răsărit erau şase Leviţi, la miazănoapte, patru pe zi, la miazăzi patru pe zi, şi patru la magazii, câte doi în două locuri deosebite;
18  spre mahala, la apus: patru spre drum, doi spre mahala.
19  Acestea Sunt cetele uşierilor, dintre fiii Coreiţilor şi dintre fiii lui Merari.
20  Unul din Leviţi, Ahia, avea grija vistieriilor Casei lui Dumnezeu şi vistieriilor lucrurilor sfinte.
21  Dintre fiii lui Laedan, fiii Gherşoniţilor ieşiţi din Laedan, căpeteniile caselor părinteşti ale lui Laedan, Gherşonitul, erau: Iehieli,
22  şi fiii lui Iehieli, Zetam şi fratele său Ioel, care păzeau vistieriile Casei Domnului.
23  Dintre Amramiţi, Iţehariţi, Hebroniţi şi Uzieliţi,
24  era Şebuel, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, care îngrijea de vistierii.
25  Dintre fraţii lui, ieşiţi din Eliezer, al cărui fiu a fost Rehabia, al cărui fiu a fost Isaia, al cărui fiu a fost Ioram, al cărui fiu a fost Zicri, al cărui fiu a fost Şelomit,
26  erau Şelomit şi fraţii săi, care păzeau toate vistieriile lucrurilor sfinte pe care le închinaseră împăratul David, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi sute, şi căpeteniile oştirii: le închinaseră
27  din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului.
28  Tot ce fusese închinat de Samuel, văzătorul, de Saul, fiul lui Chis, de Abner, fiul lui Ner, de Ioab, fiul Ţeruiei, toate lucrurile închinate erau sub paza lui Şelomit şi a fraţilor săi.
29  Dintre Iţehariţi: Chenania şi fraţii săi erau întrebuinţaţi pentru treburile de afară, ca dregători şi judecători în Israel.
30  Dintre Hebroniţi: Haşabia şi fraţii săi, oameni viteji, în număr de o mie şapte sute, îl supravegheau pe Israel, dincoace de Iordan, la apus, pentru toate treburile Domnului şi pentru slujba împăratului.
31  În ce priveşte pe Hebroniţi, a căror căpetenie era Ieria, s-au făcut, în al patruzecilea an al domniei lui David, cercetări cu privire la ei, după spiţele lor de neam, şi după casele lor părinteşti, şi s-au găsit între ei la Iaezer în Galaad oameni viteji.
32  Fraţii lui Ieria, oameni viteji, erau în număr de două mii şapte sute capi de case părinteşti. Împăratul David i-a pus peste Rubeniţi, peste Gadiţi şi peste jumătatea seminţiei lui Manase, pentru toate treburile lui Dumnezeu şi pentru treburile împăratului.

1 Cronici 27:1  Aceştia Sunt copiii lui Israel, după numărul lor, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi slujbaşi în slujba împăratului pentru tot ce privea şirul cetelor, sosirea şi plecarea lor, lună după lună, în toate lunile anului; fiecare ceată era de douăzeci şi patru de mii de oameni.
2  În fruntea celei dintâi cete, pentru luna întâi, era Iaşobeam, fiul lui Zabdiel: şi avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
3  El era din fiii lui Pereţ, şi era capul tuturor căpeteniilor oştirii în luna întâi.
4  În fruntea cetei din luna a doua era Dodai, Ahohitul; Miclot era unul din capii cetei sale. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
5  Capul cetei a treia, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada, capul; şi el avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
6  Acest Benaia era un viteaz dintre cei treizeci şi în fruntea celor treizeci. Fiul său Amizadab era una din căpeteniile cetei sale.
7  Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab; şi, după el, fiul său Zebadia. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
8  Al cincilea, pentru luna a cincea, era căpetenia Şamehut, Izrahitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
9  Al şaselea, pentru luna a şasea, era Ira, fiul lui Icheş, Tecoitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
10  Al şaptelea, pentru luna a şaptea, era Heleţ, Pelonitul, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci de mii de oameni.
11  Al optulea, pentru luna a opta, era Sibecai, Huşatitul, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
12  Al nouălea, pentru luna a noua, era Abiezer, din Anatot, din Beniamiţi. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
13  Al zecelea, pentru luna a zecea, era Maharai, din Netofa, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
14  Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era Benaia, din Piraton, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
15  Al doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era Heldai din Netofa, din familia lui Otniel. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
16  Iată capii seminţiilor lui Israel. Capul Rubeniţilor: Eliezer, fiul lui Zicri; al Simeoniţilor: Şefatia, fiul lui Maaca;
17  al Leviţilor: Haşabia, fiul lui Chemuel; al familiei lui Aaron: Ţadoc;
18  al lui Iuda: Elihu, din fraţii lui David: al lui Isahar: Omri, fiul lui Micael;
19  al lui Zabulon: Işemaia, fiul lui Obadia; al lui Neftali: Ierimot, fiul lui Azriel;
20  al fiilor lui Efraim: Hosea, fiul lui Azazia;
21  al jumătăţii seminţiei lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumătăţii seminţiei lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner:
22  al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Aceştia Sunt capii seminţiilor lui Israel.
23  David n-a făcut numărătoarea celor în vârstă de la douăzeci de ani în jos din Israel, căci Domnul făgăduise că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului.
24  Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar n-a isprăvit-o, căci Domnul Se mâniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n-a fost trecută în Cronicile împăratului David.
25  Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste visteriile împăratului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetăţi, sate şi turnuri;
26  Ezri, fiul lui Chelub, peste lucrătorii de la ţară, care lucrau pământul;
27  Şimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Şefam, peste pivniţele cu vin din vii;
28  Baal-Hanan, din Gheder, peste măslini şi sicomori în câmpie; Ioaş, peste magaziile de untdelemn;
29  Şitrai, din Saron, peste boii care păşteau în Saron; Şafat, fiul lui Adlai, peste boii din văi;
30  Obil, Ismaelitul, peste cămile; Iehdia, din Meronot, peste măgăriţe;
31  Iaziz, Hagarenitul, peste oi. Toţi aceştia erau îngrijitori puşi peste averile împăratului David.
32  Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu minte şi învăţat; Iehiel, fiul lui Hacmoni, era lângă fiii împăratului;
33  Ahitofel era sfetnicul împăratului; Huşai, Architul, era prietenul împăratului;
34  după Ahitofel au fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar; Ioab era căpetenia oştirii împăratului.

1 Cronici 28:1  David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii.
2  Împăratul David s-a sculat în picioare şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gând să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s-o zidesc.
3  Dar Dumnezeu mi-a zis: „Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sânge.”
4  Domnul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales din toată casa tatălui meu, ca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, şi dintre fiii tatălui meu pe mine m-a pus să domnesc peste tot Israelul.
5  Dintre toţi fiii mei-căci Domnul mi-a dat mulţi fii-a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel.
6  El mi-a zis: „Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată.
7  Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rânduielilor Mele.”
8  Acum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului, şi în faţa Dumnezeului nostru care vă aude, păziţi şi puneţi-vă la inimă toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi această bună ţară, şi s-o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pe vecie.
9  Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.
10  Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă care să-I slujească de locaş Sfânt. Întăreşte-te şi lucrează.”
11  David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării.
12  I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile Sfântului locaş,
13  şi cu privire la cetele preoţilor şi Leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului.
14  I-a dat chipul uneltelor din aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie din aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor din argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe.
15  A dat greutatea sfeşnicelor din aur şi a candelelor lor din aur cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor din argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic.
16  I-a dat greutatea din aur pentru mesele pîinilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea din argint pentru mesele din argint.
17  I-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor din aur curat; chipul potirelor din aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor din argint, cu greutatea fiecărui potir;
18  şi chipul altarului tămâii în aur curăţit, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor din aur, care îşi întind aripile şi acopăr chivotul legământului Domnului.
19  „Toate acestea” a zis David „toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui.”
20  David a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.
21  Iată, ai lângă tine cetele preoţilor şi Leviţilor pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu; şi iată că ai lângă tine, pentru toată lucrarea, toţi oamenii binevoitori şi îndemânatici în tot felul de lucrări, şi căpeteniile şi tot poporul, supuşi la toate poruncile tale.”

1 Cronici 29:1  Împăratul David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.
2  Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie din aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie din argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie din aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie din fier, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie din lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite colori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă.
3  Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, în afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului locaş:
4  trei mii de talanţi din aur, din aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi din argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor,
5  aurul pentru ceea ce trebuie să fie din aur, şi argintul pentru ceea ce trebuie să fie din argint, şi pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?”
6  Căpeteniile caselor părinteşti, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.
7  Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi din aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi din argint, optsprezece mii de talanţi din aramă, şi o sută de mii de talanţi din fier.
8  Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mâinile lui Iehiel, Gherşonitul.
9  Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David, de asemenea, s-a bucurat mult.
10  David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!
11  A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai pesus de orice!
12  de la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
13  Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit.
14  Căci ce Sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.
15  Înaintea Ta noi Suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ Sunt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
16  Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui Sfânt, şi ale Tale Sunt toate.
17  Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui.
18  Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri, şi întăreşte-i inima în Tine.
19  Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.”
20  David a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.” Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului.
21  A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere de tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obişnuite, şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.
22  Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot.
23  Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat.
24  Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s-au supus împăratului Solomon.
25  Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, sub ochii întregului Israel, şi i-a făcut domnia mai strălucită decât a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.
26  David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
27  Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
28  A murit la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon.
29  Faptele împăratului David, cele dintâi şi cele de pe urmă, Sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea proorocului Natan şi în cartea proorocului Gad,
30  împreună cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări.

Warning:

Joi 11 Septembrie 2014, Numeri 13-16

Romulus Todea liked this post

Numeri 13-16

Numeri 13:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
3  Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
4  Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
5  pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6  pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
7  pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
8  pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
9  pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10  pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11  pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
12  pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13  pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
14  pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15  pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16  Acestea Sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
17  Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
18  Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
19  vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum Sunt cetăţile în care locuieşte: dacă Sunt deschise sau întărite;
20  cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă Sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.
21  Ei s-au suit, şi au iscodit ţara, de la pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
22  S-au suit pe la miazăzi, şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
23  Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
24  Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
25  S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
26  Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
27  Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.
28  Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile Sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
29  Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Canaaniţii şi Hetiţii locuiesc lângă mare şi dealungul Iordanului.”
30  Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haide să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”
31  Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”
32  Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo Sunt oameni de statură înaltă.
33  Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

Numeri 14:1  Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2  Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
3  Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
4  Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.”
5  Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă la o laltă.
6  Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
7  şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
8  Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9  Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
10  Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11  Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
12  De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”
13  Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14  Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
15  Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16  „Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!”
17  Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18  „Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.
19  Iartă, deci, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
20  Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
21  Dar cât este de adevărat că Eu Sunt viu şi că slava Domnului va umplea tot pământul,
22  atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum, şi n-au ascultat glasul Meu,
23  toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
24  Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.
25  Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci, mâine, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.”
26  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
27  „Până când voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, care cîrteau împotriva Mea.
28  Spune-le: „Pe viaţa Mea!” zice Domnul „că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
29  Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cîrtit împotriva Mea,
30  nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31  Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
32  Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33  Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34  După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35  Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.”
36  Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
37  oamenii aceştia, care înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.
38  Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
39  Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare jale.
40  S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi, şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
41  Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42  Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
43  Căci Amaleciţii şi Canaaniţii Sunt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
44  Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberii.
45  Atunci s-au pogorât Amaleciţii şi Canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.

Numeri 15:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
3  şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului,
4  cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn;
5  iar vin pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
6  Pentru un berbec, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn,
7  şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
8  Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca jertfă de mulţumire Domnului,
9  să aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn,
10  şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
11  Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
12  După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13  Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14  Dacă un străin care locuieşte la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.
15  Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16  O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.”
17  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19  şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.
20  Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întâi din arie.
21  Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
22  Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
23  tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
24  dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
25  Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie.
26  Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27  Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
28  Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
29  Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.
30  Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
31  căci a nesocotit cuvântul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
32  Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
33  Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34  L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
35  Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.”
36  Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
37  Domnul i-a zis lui Moise:
38  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
39  Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
40  Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41  Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”

Numeri 16:1  Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, câteşi trei fiii lui Ruben.
2  S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.
3  Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi Sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?”
4  Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.
5  A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este Sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
6  Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7  Mâine, puneţi foc în ele, şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi Sfânt. Destul, copiii lui Levi.”
8  Moise i-a zis lui Core: „Ascultaţi, deci, copiii lui Levi!
9  Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
10  V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11  De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiţi împotriva lui?”
12  Moise a trimis să-i cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13  N-ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?
14  Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15  Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n-am făcut rău nici unuia din ei.”
16  Moise i-a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
17  Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”
18  Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc, şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19  Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.
20  Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
21  „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.”
22  Ei au căzut cu feţele la pământ, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”
23  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24  „Vorbeşte adunării, şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”
25  Moise s-a sculat, şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.
26  A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
27  Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
28  Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
29  Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;
30  dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorâ de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.”
31  Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.
32  Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33  Şi s-au pogorât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.
34  Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”
35  Un foc a ieşit de la Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
37  „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci Sunt sfinţite.
38  Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi Sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
39  Preotul Eleazar a luat cădelniţele din aramă pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
40  Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
41  A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”
42  Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul Întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s-a arătat slava Domnului.
43  Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.
44  Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
45  „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele la pământ;
46  şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, şi a început urgia.”
47  Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
48  S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
49  Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
50  Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.

Warning:

Miercuri 10 Septembrie 2014, Tit

Tit 1-3

Tit 1:1  Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia,
2  în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3  ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru; –
4  către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândorora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Isus Hristos, mântuitorul nostru!
5  Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
6  Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
7  Căci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mîrşav;
8  ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, Sfânt, înfrînat;
9  să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.
10  În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11  cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.
12  Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii Sunt totdeauna nişte mincnoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.”
13  Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14  şi să nu se ţină de basme evreeşti, şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr.
15  Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le Sunt spurcate.
16  Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci Sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Tit 2:1  Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2  Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3  Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuvincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4  ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;
5  să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6  Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi,
7  şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8  de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9  Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10  să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, mântuitorul nostru.
11  Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
12  şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13  aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.
14  El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15  Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.

Tit 3:1  Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,
2  să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţă faţă de toţi oamenii.
3  Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urându-ne unii pe alţii.
4  Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5  El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt,
6  pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru;
7  pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8  Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
9  Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci Sunt nefolositoare şi zădarnice.
10  După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
11  căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osîndit.
12  Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am Hotărât să iernez.
13  Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.
14  Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.
15  Toţi cei ce Sunt cu mine îţi trimit sănătate. Spune sănătate celor ce ne iubesc în credinţă. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.

Warning:

Marți 9 Septembrie 2014, Ioan 16-18

Ioan 16-18

Ioan 16:1  V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2  Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3  Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4  V-am spus aceste lucruri, pentruca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5  Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?”
6  Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7  Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8  Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9  În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10  în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
11  în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12  Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13  Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14  El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
15  Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
16  Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”
17  La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme Mă veţi vedea?” Şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl?”
18  Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme?” Nu ştim ce vrea să spună.”
19  Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea?”
20  Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21  Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22  Tot aşa şi voi: acum Sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25  V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
26  În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27  Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
28  Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.”
29  Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nici o pildă.
30  Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”
31  „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus.
32  „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu Sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Ioan 17:1  După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2  după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
4  Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5  Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
6  Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7  Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
8  Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9  Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că Sunt ai Tăi: –
10  tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu Sunt proslăvit în ei.
11  Eu nu mai Sunt în lume, dar ei Sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum Suntem şi noi.
12  Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13  Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când Sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14  Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu Sunt din lume, dupăcum Eu nu Sunt din lume.
15  Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16  Ei nu Sunt din lume, dupăcum nici Eu nu Sunt din lume.
17  Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18  Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19  Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20  Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21  Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22  Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una,
23  Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24  Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25  Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26  Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

Ioan 18:1  După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
2  Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
3  Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4  Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5  Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”. Isus le-a zis: „Eu Sunt!”. Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
6  Când le-a zis Isus: „Eu Sunt” ei s-au dat înapoi, şi au căzut jos la pământ.
7  El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret” I-au zis ei.
8  Isus a răspuns: „V-am spus că Eu Sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
9  A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
10  Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11  Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12  Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins, deci, pe Isus, şi L-au legat.
13  L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14  Şi Caiafa era cel ce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
15  Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
16  Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înăuntru.
17  Atunci slujnica, portăriţa, i-a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu Sunt” a răspuns el.
18  Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
19  Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20  Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21  Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
22  La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”
23  Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24  Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25  Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu Sunt.”
26  Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27  Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28  Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
29  Pilat, deci, a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?”
30  Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31  Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni” I-au zis Iudeii.
32  Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
33  Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?”
34  Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine!”
35  Pilat a răspuns: „Eu Sunt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
36  „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
37  „Atunci un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da” a răspuns Isus. „Eu Sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38  Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la Iudei, şi le-a zis: “Eu nu găsesc nici o vină în El.
39  Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?”
40  Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tîlhar.

Warning:

Luni 8 Septembrie 2014, Ioel 1-3

Ioel 1-3

Ioel 1:1  Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
2  Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră sau pe vremea părinţilor voştri?
3  Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
4  Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.
5  Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!
6  Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.
7  Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trîntit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!
8  Boceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţei ei!
9  Au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10  Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
11  Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi orzului, căci bucatele de pe câmp Sunt pierdute.
12  Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp, s-au uscat… Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
13  Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
14  Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
15  „Vai! ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
16  Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noştri? Şi n-a pierit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?
17  S-au uscat seminţele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele Sunt stricate, căci s-a stricat semănătura!
18  Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi sufăr!
19  Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pîrlit toţi copacii de pe câmp!
20  Chiar şi fiarele câmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, şi a mâncat focul islazurile pustiei.

Ioel 2:1  Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel Sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape!
2  O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
3  Arde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
4  Parcă Sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi.
5  Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pîrăe ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
6  Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.
7  Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui.
8  Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers.
9  Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
10  Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.
11  Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
12  „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!
13  Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite.
14  Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
15  Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!”
16  Strângeţi poporul, ţineţi o adunare Sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!
17  Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?”
18  Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi S-a îndurat de poporul Său.
19  Domnul a răspuns şi a zis poporului Său: „Iată, vă trimit grâu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
20  Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miazănoapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav.
21  Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi veseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!
22  Nu vă temeţi, fiare de pe câmp, căci islazurile pustiei iarăşi vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor.
23  Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.
24  Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn,
25  vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
26  Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
27  Şi veţi şti că Eu Sunt în mijlocul lui Israel, că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul în afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.
28  După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
29  Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
30  Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi din fum;
31  soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
32  Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul.

Ioel 3:1  Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
2  voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorâ în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
3  Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vândut fata pe vin, şi l-au băut.
4  Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
5  Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
6  Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
7  Iată că îi scol în locul în care i-aţi vândut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.
8  Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.
9  Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!
10  Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sunt tare!”
11  Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!
12  Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.
13  Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile Sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!
14  Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
15  Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.
16  Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
17  Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel Sfânt. Ierusalimul însă va fi Sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.
18  În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi, de asemenea, din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.
19  Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
20  Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.
21  Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.

Warning:

Duminică 7 Septembrie 2014, Proverbe 22

Proverbe 22

Proverbe 22:1  Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.
2  Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul.
3  Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi Sunt pedepsiţi.
4  Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.
5  Spini şi curse Sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.
6  Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
7  Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.
8  Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.
9  Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.
10  Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.
11  Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul.
12  Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat.
13  Leneşul zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” –
14  Gura curvelor este o groapă adâncă; pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea.
15  Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el.
16  Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.
17  Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă.
18  Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău, şi să-ţi fie toate de odată pe buze.
19  Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
20  N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări,
21  ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite? –
22  Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
23  Căci Domnul le va apăra pricina lor, şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.
24  Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie,
25  ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.
26  Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.
27  Căci dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce ai voi să ţi se ia patul de sub tine?
28  Nu muta hotarul cel vechi pe care l-au aşezat părinţii tăi.
29  Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Warning:

Sâmbătă 6 Septembrie 2014, Psalmi 105-107

Psalmi 105-107

Psalmi 105:1  Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2  Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!
3  Făliţi-vă cu Numele Lui cel Sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4  Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
5  Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
6  sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
7  Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
8  El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
9  de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, şi de jurământul pe care l-a făcut lui Issac;
10  El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,
11  zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”
12  Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
13  mergeau de la un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor;
14  dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
15  „Nu vă atingeţi de unşii Mei, a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!”
16  A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai.
17  Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.
18  I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
19  până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.
20  Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
21  L-a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui,
22  ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23  Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
24  Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult, şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
25  Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui, şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.
26  A trimis pe robul Său Moise, şi pe Aaron, pe care-l alesese.
27  Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.
28  A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui.
29  Le-a prefăcut apele în sânge, şi a făcut să le piară toţi peştii.
30  Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor.
31  El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.
32  În loc de ploaie le-a dat grindină, şi flăcări de foc în ţara lor.
33  Le-a bătut viile şi smochinii, şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor.
34  El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
35  care au mâncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
36  A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor, toată pîrga puterii lor.
37  A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi nici unul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.
38  Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.
39  A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
40  La cererea lor, a trimis prepeliţe, şi i-a săturat cu pâine din cer.
41  A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
42  Căci Şi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel Sfânt, şi de robul Său Avraam.
43  A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
44  Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
45  ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Psalmi 106:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2  Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3  Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4  Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă-i ajutorul Tău,
5  ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6  Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7  Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8  Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9  A mustrat marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10  I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11  Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12  Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13  Dar au uitat curând lucrările Lui, şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14  Ci i-a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15  El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16  În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, Sfântul Domnului.
17  Atunci s-a deschis pământul, şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18  Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19  Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat,
20  şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
21  Au uitat pe Dumnezeu, mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22  minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23  Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
24  Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului,
25  ci au cîrtit în corturile lor, şi n-au ascultat de glasul Lui.
26  Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustie,
27  că le va doborî sămânţa printre neamuri, şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28  Ei s-au alipit de Baal-Peor, şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29  Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30  Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31  Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32  Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33  Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34  Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35  Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36  au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37  Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38  au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39  S-au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40  Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, şi a urât moştenirea Lui.
41  I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42  vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43  El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44  Dar El le-a văzut strîmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45  Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46  a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47  Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel Sfânt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”

Psalmi 107:1  „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”
2  Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
3  şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
4  Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nici o cetate, unde să poată locui.
5  Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
6  Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
7  i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9  Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10  Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11  pentru că se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
12  El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14  I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.
15  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16  Căci El a sfărîmat porţi din aramă, şi a rupt zăvoare din fier.
17  Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18  Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20  a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.
21  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22  Să-I aducă jertfe de mulţumiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23  Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24  aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25  El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26  Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
27  Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.
28  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29  A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30  Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32  Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33  El preface râurile în pustiu, şi izvoare de apă în pământ uscat,
34  ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35  Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de ape.
36  Aşează acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37  însămânţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.
38  El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39  Dacă Sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40  El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41  dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42  „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”
43  Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...