Miercuri 16 Aprilie 2014, 1 Corinteni 15-16

Bell Livia Aurel liked this post

1 Corinteni 15-16

1 Corinteni 15:1  Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
2  şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5  şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6  După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi Sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7  În cele din urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8  După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.
9  Căci eu Sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu Sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10  Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11  Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
12  Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
13  Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14  Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
15  Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
16  Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
17  Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi Sunteţi încă în păcatele voastre,
18  şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi.
19  Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20  Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
21  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22  Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23  dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos.
24  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
25  Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26  Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27  Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.
28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29  Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30  Şi de ce Suntem noi în primejdie în orice clipă?
31  În fiecare zi eu Sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32  Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.
33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34  Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci Sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
35  Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”
36  Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întâi.
37  Şi când sameni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38  Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39  Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40  Tot aşa, Sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
41  Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
43  este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.
44  Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47  Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48  Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti.
49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51  Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52  într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53  Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54  Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55  Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56  Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57  Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58  De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

1 Corinteni 16:1  cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei.
2  În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.
3  Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.
4  Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.
5  La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
6  Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.
7  De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.
8  Voi mai rămânea totuşi în Efes până la Cincizecime,
9  căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi Sunt mulţi potrivnici.
10  Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.
11  Nimeni, deci, să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.
12  cât pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire.
13  Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!
14  Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!
15  Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.
16  Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.
17  Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,
18  căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi, deci, să preţuiţi pe astfel de oameni.
19  Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.
20  Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare Sfântă.
21  Urările de sănătate Sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.
22  Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata” (Domnul nostru vine!).
23  Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.
24  Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.

Warning:

Marți 15 Aprilie 2014, Marcu 9-10

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

Marcu 9-10

Marcu 9:1  El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
2  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
3  Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da.
4  Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
5  Petru a luat cuvântul şi i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”
6  Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.
7  A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!”
8  Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9  Pe când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10  Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
11  Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?”
12  El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
13  Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”
14  Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
15  De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
16  El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?”
17  Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18  Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.”
19  „O neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
20  L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se svârcolea făcând spumă la gură.
21  Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie” a răspuns el.
22  „Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
23  Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile Sunt cu putinţă celui ce crede!”
24  Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
25  Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.”
26  Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27  Dar Isus l-a apucat de mână, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28  Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”
29  „Acest soi de draci” le-a zis El „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”
30  Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31  Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorâ, şi a treia zi după ce-L vor omorâ, va învia.”
32  Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
33  Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”
34  Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
35  Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
36  Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
37  „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
38  Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
39  „Nu-l opriţi” a răspuns Isus „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
40  Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
41  Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că Sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
42  Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
43  Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
44  unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
45  Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46  unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
47  Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
48  unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49  Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
50  Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Marcu 10:1  Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
2  Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
3  Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4  „Moise” au zis ei „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s-o lase.”
5  Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
6  Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.
8  Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai Sunt doi, ci Sunt un singur trup.
9  Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
10  În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
11  El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
12  şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.”
13  I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
14  Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15  Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”
16  Apoi i-a luat în braţe, şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
17  Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
18  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19  Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
20  El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”
21  Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.”
22  Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
23  Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”
24  Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25  Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”
26  Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
27  Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile Sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
28  Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”
29  Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30  şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
31  Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
32  Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
33  „Iată” a zis El „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor,
34  care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorâ; dar, după trei zile, va învia.”
35  Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”
36  El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
37  „Dă-ne” I-au zis ei „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.”
38  Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
39  „Putem” au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;
40  dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”
41  Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
42  Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
43  Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44  şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.
45  Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
46  Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.
47  El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
48  Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49  Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
50  Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.
51  Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni” I-a răspuns orbul „să capăt vederea.”
52  Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.

Warning:

Luni 14 Aprilie 2014, Ieremia 12-16

Ieremia 12-16

Ieremia 12:1  „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?
2  I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
3  Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi, care trebuiesc tăiate, şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului!
4  Până când să se jelească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: „El, (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!” -
5  „Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
6  Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îţi vor spune vorbe prietenoase.”
7  „Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei.
8  Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc.
9  A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă?” „Duceţi-vă, şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!”
10  „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.
11  Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
12  Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat în pace.
13  Au semănat grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos.” „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, în urma mâniei aprinse a Domnului!”
14  „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: „Iată, îi voi smulge din ţara lor, şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
15  Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei, şi-i voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui.
16  Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicând: „Viu este Domnul!” cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi în mijlocul poporului Meu.
17  Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde, zice Domnul.”

Ieremia 13:1  „Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in, şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l moi în apă!”
2  Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.
3  Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel:
4  „Ia brâul pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.”
5  M-am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6  După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brâul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
7  M-am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9  „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.
10  Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic!
11  Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.
12  De aceea spune-le cuvintele acestea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Toate vasele se vor umple cu vin!” Şi ei îţi vor zice: „Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umple cu vin?”
13  Atunci spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie.
14  Îi voi sfărîma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. „Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.”
15  „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte!
16  Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adâncă.
17  Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18  Spune împăratului şi împărătesei: „Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărărtească ce vă slujea ca podoabă.”
19  „Cetăţile de la miazăzi Sunt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.”
20  „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?
21  Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?
22  Şi dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” -„Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s-au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcâile cu sila.
23  Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care Sunteţi deprinşi să faceţi răul?
24  De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vântul pustiei.
25  Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
26  De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea.
27  Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? cât vei mai zăbovi?”

Ieremia 14:1  Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
2  „Iuda jăleşte, cetăţile lui Sunt pustiite, triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.”
3  Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă, şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acopăr capul.
4  Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.
5  Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă.
6  Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.”
7  „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre Sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8  Tu, care eşti nădejdea lui Israel, mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9  De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!”
10  Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!”
11  Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!
12  Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”
13  „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”
14  Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
15  De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
16  Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.”
17  „Spune-le lucrul acesta: „Îmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18  Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.”
19  „Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urât suflet Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!”
20  „Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
21  Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!
22  Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”

Ieremia 15:1  „Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!
2  Şi dacă-ţi vor zice: „Unde să ne ducem?” să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul: „La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!
3  Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cînii ca să-i sfîşie, păsările cerului şi fiarele pământului, ca să-i mănânce şi să-i nimicească.
4  Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
5  Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?”
6  „M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: Sunt sătul de milă.
7  Îi vântur cu lopata, la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.
8  Văduvele lor Sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
9  Cea care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.”
10  „Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blastămă!
11  Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!
12  Poate ferul să frângă ferul de la miazănoapte şi arama?
13  Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.
14  Te voi duce rob la vrăjmaşul tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi!”
15  „Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
16  Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău Sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
17  N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mânie.
18  Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?”
19  „De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
20  Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare din aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.”
21  „Te voi izbăvi din mâna celor răi, şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.”

Ieremia 16:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3  Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte, şi despre taţii lor care le vor da naştere în ţara aceasta:
4  vor muri doborîţi de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”
5  „Căci aşa vorbeşte Domnul: „Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plângi în ea, şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.
6  Şi mari şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta, şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi din pricina lor, şi nu se va rade pentru ei.
7  Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângîie pentru cel mort; şi nimeni nu le va întinde paharul mângîierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
8  Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănânci şi să bei.”
9  „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei.”
10  „Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: „Pentru ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?”
11  „Atunci să le răspunzi: „Părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au închinat înaintea lor; iar pe Mine M-au părăsit, şi n-au păzit Legea Mea!
12  Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m-ascultaţi.
13  De aceeea, vă voi muta din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o, nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo, veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!”
14  „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
15  Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!” Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor pe care o dădusem părinţilor lor.”
16  „Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimite o mulţime de vânători, şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stâncilor.
17  Căci ochii Mei Sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu Sunt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
18  De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urîciunile lor.
19  Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului, şi vor zice: „Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi, care nu Sunt de nici un ajutor!
20  Cum poate omul să-şi facă dumnezei, care nu Sunt dumnezei?” -
21  De aceea iată că le arăt, de data aceasta, şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.”

Warning:

Duminică 13 Aprilie 2014, Iov 29-30

Iov 29-30

Iov 29:1  Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2  „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3  când canDe la Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întuneric!
4  Cum nu Sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5  când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6  când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pîraie de untdelemn!
7  Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8  tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9  Mai marii îşi opriau cuvântările, şi îşi puneau mâna la gură.
10  Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
11  Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12  Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13  Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14  Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15  Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16  Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
17  Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgeam prada din dinţi.
18  Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19  Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20  Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”
21  Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22  După cuvântările mele, nici unul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23  Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24  Când li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25  Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângîietor lângă nişte întristaţi.

Iov 30:1  Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cînii turmei mele.
2  Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mânilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3  Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4  Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei, şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5  Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6  Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7  Urlă printre stufişuri, şi se adună sub mărăcini.
8  Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, Sunt izgoniţi din ţară.
9  Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10  Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11  Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au nici un frâu înaintea mea.
12  Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
13  Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14  Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărîmăturilor.
15  Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16  Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17  Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18  De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19  Dumnezeu m-a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20  Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21  Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mânii Tale.
22  Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23  Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24  Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mânile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25  Nu plângeam eu pe cel amărît? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26  Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27  Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28  Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
29  Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30  Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31  Arfa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.

Warning:

Spicuiri (9)

Coca Si Gabriel Pavel liked this post

1. Flic-flacul celor de la World Vision (WV) au inițiat niște valuri la care ei nici nu s-au gândit.

ABC News ne spune că Jacquelline Fuller, doamna care răspundea de donațiile de la Google a demisionat datorită pasului înainte-înapoi făcut recent de cei din conducerea WV.  Motivul demisiei? Nu este de acord cu decizia de a exclude angajații homosexuali (ai WV) care se căsătoresc. Așa-i când vrei să câștigi și capra și varza. Anunțul că WV va angaja homosexualii căsătoriți i-a făcut pe mii de donatori ce nu erau de acord cu decizia să-și anuleze instantaneu sprijinul. Acum, întoarcerea cu 180 de grade spre vechea politică după numai o zi va duce la pierderea sprijinului financiar din partea altora. Nu știu câți bani dau Google, Starbucks, Bill Gates și alții programelor de sponsorizare a copiilor de la WV dar știu că mulți donatori generoși care sunt și corecți din punct de vedere politic (adică sunt de acord cu propaganda homosexualilor) vor reconsidera dacă mai dau sau nu bani lui WV. Oare ce gândeau președintele WV Richard Stearns și ceilalți?

2. 4 ex-lideri din gruparea de biserici Mars Hill (Seattle) au inițiat un website unde mărturisesc (unele) păcate de care-s vinovați de pe vremea parteneriatului lor cu Mars Hill și Mark Driscoll.

Site-ul se află la această adresă și printre altele se explică: “We recognize and confess that Mars Hill has hurt many people within the Mars Hill community, as well as those outside the community including those who don’t believe Mars Hill’s religious beliefs, and we want to acknowledge the hurt we may have caused. We humbly ask your forgiveness. These are our individual confessions, letters, stories, and apologies.” – adică, „Noi recunoaștem și mărturisim că Mars Hill a rănit mulți oameni din comunitatea celor de la Mars Hill precum și din afara acestei comunități, inclusiv dintre aceia care nu nu aderă la credințele religioase a lui Mars Hill și noi vrem să admitem rănile pe care le-am provocat. Ne cerem iertare cu umilință. Acestea sunt mărturisirile noastre individuale, scrisorile, istorisirile și scuzele noastre.”

Pe când așa ceva de la pastorii români? Mai ales de la aceia care au rănit și continuă să rănească oameni DIN comunitățile lor și DIN AFARA comunităților lor?

3. Deși în ultimii ani industria pornografică a avut de suferit (iată o suferință pe care eu personal o doresc să fie până la… moarte!) studiile arată că interesul în pronografie continuă să fie elevat și că mulți copii cad pradă practicii de a privi pornografie pe computerele lor și mai nou, pe telefoanele celulare.

AICI un articol interesant (publicat de o revistă de-a mormonilor) și mai jos un documentar youtube întitulat „porn – what’s the harm?”

YouTube Preview Image

Warning:

Sâmbătă 12 Aprilie 2014, Psalmi 42-44

Psalmi 42-44

Psalmi 42:1  (Către mai marele cântăreţilor. Cântarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2  Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3  Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
4  Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.
5  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6  Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.
7  Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8  Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9  De aceea, zic lui Dumnezu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10  Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
11  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Psalmi 43:1  Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
2  Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?
3  Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel Sfânt şi la locaşurile Tale!
4  Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Psalmi 44:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2  Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
3  Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.
4  Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5  Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
6  Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7  ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8  Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. (Oprire).
9  Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10  ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc, ridică prăzi luate de la noi.
11  Ne dai ca pe nişte oi de mâncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12  Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu-l socoteşti de mare preţ.
13  Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
14  Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15  Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16  la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17  Toate acestea ni se întâmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:
18  da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19  ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20  Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21  n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22  Dar din pricina Ta Suntem junghiaţi în toate zilele, Suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23  Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24  Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25  Căci sufletul ne este doborît în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.
26  Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

Warning:

Vineri 11 Aprilie 2014, 1 Samuel 21-25

1 Samuel 21-25

1 Samuel 21:1  David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”
2  David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am Hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.
3  Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pîini sau ce se va găsi.”
4  Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemnă, ci numai pâine sfinţită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”
5  David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei Sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.”
6  Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă.
7  Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8  David i-a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”
9  Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorât în valea terebinţilor; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
10  David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.
11  Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta, jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?”
12  David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.
13  A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14  Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi?
15  Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

1 Samuel 22:1  David a plecat de acolo, şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s-au pogorât la el.
2  Toţi cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care era nemulţămiţi, s-au strâns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni.
3  De acolo David s-a dus la Miţpe în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.”
4  Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului, şi au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie.
5  Proorocul Gad i-a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te, şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.
6  Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână, şi toţi slujitorii lui stăteau lângă el.
7  Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?
8  Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legământul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?”
9  Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub….
10  Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.”
11  Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.
12  Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!”
13  Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie, şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?”
14  Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?
15  Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.”
16  Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.”
17  Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă, şi omorâţi pe preoţii Domnului; căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului.
18  Atunci împăratul i-a zis lui Doeg: „Întoarce-te, şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, Edomitul, s-a întors, şi a lovit pe preoţi; a omorât în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, care purtau efodul de in.
19  Saul a mai trecut prin ascuţişul săbiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut sub ascuţişul săbiei.
20  Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David,
21  şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului.
22  David i-a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu Sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.
23  Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”

1 Samuel 23:1  Au venit şi au spus lui David: „Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, şi au jefuit ariile.”
2  David a întrebat pe Domnul şi a zis: „Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.”
3  Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor Filistenilor?”
4  David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mâinile tale.”
5  David s-a dus, deci, cu oamenii lui la Cheila, şi s-a bătut împotriva Filistenilor; le-a luat vitele, şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.
6  Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână.
7  Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.”
8  Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui.
9  David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!”
10  Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.
11  Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorâ Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieşte şi descopere lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorâ.”
12  David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.”
13  Atunci David s-a sculat cu oamenii lui în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s-au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers.
14  David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta… mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
15  David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure.
16  Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
17  şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.”
18  Au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.
19  Zifiţii s-au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?
20  Pogoară-te, deci, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.”
21  Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine!
22  Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii, şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret.
23  Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.”
24  S-au sculat, deci, şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon, şi anume în câmpia din spre miazăzi de pustie.
25  Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorât la stâncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon.
26  Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei,
27  când un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit Filistenii în ţară.”
28  Saul a încetat să urmărească pe David, şi s-a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii).
29  De acolo David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo.

1 Samuel 24:1  Când s-a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.”
2  Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici.
3  A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau… în fundul peşterii.
4  Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: „Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va place.” David s-a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
5  După aceea inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.
6  Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”
7  Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.
8  După aceea David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
9  David i-a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: „David îţi vrea răul?”
10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.”
11  Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
12  Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.
13  Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
14  Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîine mort, un purice.
15  Domnul va judeca şi va Hotărâ între mine şi tine, El va vedea, El îmi va… apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.”
16  Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns.
17  Şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut… bine, iar eu ţi-am făcut rău.
18  Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât.
19  Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
20  Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale.
21  Jură-mi, deci, pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.”
22  David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit.

1 Samuel 25:1  Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia… Paran.
2  În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
3  Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
4  David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.
5  A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,
6  şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
7  Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.
8  Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere, deci, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, deci, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”
9  Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
10  Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi Sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.
11  Şi să-mi iau eu pâinea, apa, şi vitele mele pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care Sunt de nu ştiu unde?”
12  Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
13  Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia”! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
14  Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.
15  Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
16  Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17  Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpânului nostru, şi a întregii lui case este Hotărâtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.
18  Abigail a luat îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
19  şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20  Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit.
21  David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
22  Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească… din tot ce este al lui Nabal!”
23  Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi s-a închinat până la pământ.
24  Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu Sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.
25  Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.
26  Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
27  Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.
28  Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate… în tine.
29  Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
30  Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
31  atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”
32  David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
33  Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, şi mi-ai oprit mâna!
34  Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâine.”
35  Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.”
36  Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei.
37  Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s-a făcut ca o piatră.
38  Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
39  David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împiedicat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimis vorba Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.
40  Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.”
41  Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”
42  Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.
43  David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amândouă au fost nevestele lui.
44  Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

Warning:

Joi 10 Aprilie 2014, Expdul 5-8

Exodul 5-8

Exod 5:1  Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”
2  Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”
3  Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”
4  Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.”
5  Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară şi voi mai voiţi să-l faceţi şi să-şi înceteze lucrările?”
6  Şi chiar în ziua aceea Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:
7  „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.
8  Totuşi, să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din el, căci Sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: „Haide să aducem jertfe Dumnezeului nostru.”
9  Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”
10  Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: „Nu vă mai dau paie;
11  duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”
12  Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.
13  Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!”
14  Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce” li se zicea „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese Hotărât?”
15  Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?
16  Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: „Faceţi cărămizi!” Ba încă robii tăi Sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.”
17  Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: „Haide să aducem jertfe Domnului!”
18  Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”
19  Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”
20  Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
21  Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”
22  Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?
23  De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”

Exod 6:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2  Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu Sunt Domnul.
3  Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.”
4  De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5  Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6  De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
7  Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.
8  Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”
9  Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.
10  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
11  „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”
12  Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum are să mă asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”
13  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
14  Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea Sunt familiile lui Ruben.
15  Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie Canaanită. Acestea Sunt familiile lui Simeon.
16  Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
17  Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor.
18  Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.
19  Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.
20  Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
21  Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.
22  Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
23  Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
24  Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea Sunt familiile Coriţilor.
25  Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia Sunt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.
26  Aceştia Sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”
27  Ei Sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia Sunt Moise acela şi Aaron acela.
28  Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
29  Domnul i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.”
30  Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon?”

Exod 7:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2  Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
3  Eu voi împietri inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
4  Totuşi Faraon n-are să vă asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
5  Egiptenii vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
6  Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul; aşa au făcut.
7  Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.
8  Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:
9  „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!” să-i zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”
10  Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.
11  Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12  Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13  Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
14  Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15  Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,
16  şi să-i zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.”
17  Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu Sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.
18  Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului.”
19  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele din lemn cât şi în vasele din piatră.”
20  Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.
21  Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.
22  Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
23  Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.
24  Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.
25  Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.

Exod 8:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
2  Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.
3  Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.
4  Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”
5  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pîraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”
6  Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
7  Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.
8  Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”
9  Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”
10  El a răspuns: „Mâine”. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
11  Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”
12  Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon.
13  Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.
14  Le-au strâns grămezi şi ţara s-a împuţit.
15  Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
16  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.”
17  Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi, pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
18  Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.
19  Şi vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
20  Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
21  Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte cîineşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.
22  Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu şi acolo nu vor fi muşte, ca să cunoşti că Eu, Domnul, Sunt în mijlocul ţinutului acestuia.
23  Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”
24  Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîineşti.
25  Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.”
26  Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
27  Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.”
28  Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.”
29  Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.”
30  Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
31  Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.
32  Dar şi de data aceasta Faraon şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece.

Warning:

Miercuri 9 Aprilie 2014, 1 Corinteni 13-14

1 Corinteni 13-14

1 Corinteni 13:1  Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
2  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.
3  Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4  Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6  nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
7  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
8  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9  Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
10  dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11  Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12  Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13  Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Corinteni 14:1  Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
2  În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
3  Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângîiere.
4  Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
5  Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, ca să capete Biserica zidire sufletească.
6  În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
7  Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
8  Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9  Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
10  Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese.
11  Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
12  Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13  De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
14  Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15  Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16  Altmintrelea, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?
17  Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
18  Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
19  Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20  Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
21  În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
22  Prin urmare, limbile Sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23  Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că Sunteţi nebuni?
24  Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25  Tainele inimii lui Sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26  Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27  Dacă Sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.
28  Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29  cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30  Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.
31  Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
32  Duhurile proorocilor Sunt supuse proorocilor;
33  căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
34  Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35  Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
36  Ce? de la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37  Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
38  Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
39  Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
40  Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

Warning:

Marți 8 Aprilie 2014, Marcu 7-8

Bell Livia Aurel liked this post

Marcu 7-8

Marcu 7:1  Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
2  Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzând cu mâinile necurate, adică nespălate.
3  Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
4  Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
5  Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prînzesc cu mâinile nespălate?”
6  Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7  Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături care nu Sunt decât nişte porunci omeneşti.”
8  Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
9  El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
10  Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.”
11  Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, este „Corban” adică dat lui Dumnezeu, face bine;
12  şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
13  Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
14  În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
15  Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
16  Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
17  După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
18  El le-a zis: „Şi voi Sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
19  Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
20  El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21  Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22  furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23  Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.”
24  Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.
25  Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
26  Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27  Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.”
28  „Da, Doamne” I-a răspuns ea „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărămiturile copiilor.”
29  Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.”
30  Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
31  Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
32  I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
33  El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
34  Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Efata” adică: „Deschide-te!”
35  Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
36  Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
37  Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”

Marcu 8:1  În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:
2  „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, şi n-au ce mânca.
3  Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”
4  Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”
5  „Cîte pîini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte” I-au răspuns ei.
6  Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pîini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frînt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.
7  Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.
8  Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.
9  Erau aproape patru mii de inşi. În cele din urmă Isus le-a dat drumul.
10  Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.
11  Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
12  Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”
13  Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
14  Ucenicii uitaseră să ia pîini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.
15  Isus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!”
16  Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pîini.”
17  Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pîini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
18  Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
19  Când am frînt cele cinci pîini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Douăsprezece” I-au răspuns ei.
20  „Şi când am frînt cele şapte pîini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Şapte” I-au răspuns ei.
21  Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”
22  Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
23  Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24  El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”
25  Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
26  Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.”
27  Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că Sunt Eu?”
28  Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.”
29  „Dar voi” i-a întrebat El „cine ziceţi că Sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru.
30  Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31  Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învieze.
32  Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.
33  Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”
34  Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
35  Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.
36  Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37  Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38  Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...