Iutubul acesta de mai jos demonstrează în câte feluri se pot ridica mâinile în timpul unui serviciu religios într-o biserică în care se practică ridicarea mâinilor la închinare.
Iutubul acesta de mai jos demonstrează în câte feluri se pot ridica mâinile în timpul unui serviciu religios într-o biserică în care se practică ridicarea mâinilor la închinare.
Un om care are 6 copii este mai satisfăcut decât un om care are 6 milioane de dolari. Motivul? Cel cu 6 milioane de dolari vrea mereu mai mult…
Răspunsul acesta este datorat unui comentator, Marian, care a fost curios ce s-a întâmplat, dacă am făcut experimentul cu a mânca dintr-un dolar și 30 de cenți pe zi.
Deci, cum am mai spus într-un comentariu, în meniul meu au intrat câte un avocado, un ou fiert, o felie de pâine, salată verde cu sare, piper, o linguriță de ulei una de oțet, un iaurt, salată de cartofi cu ceapă, o felie de salam la o felie de pâine, etc. Nu e greu dacă vrei să rabzi foame câteva zile! Problema este nu cu posibilitatea de a mânca dintr-o așa sumă mică de bani, ci alta. De fapt, sunt probleme, nu doar una!
1. eu mi-am putut cumpăra ce am dorit pentru că nu am pornit de la un dolar și-un pic ci de la mai mulți bani. Cine are doar $1.30 pentru fiecare zi și nimic altceva, nu văd cum ar putea cumpăra de mâncare. Eu am cumpărat 5 avocado pentru $1.50 și le-am consumat câte una pe zi. Am luat o duzină de ouă la $1.50 și am mâncat 5 din ele. Am luat o pungă mare de slată (1.5kg) cu $2 și am tot mâncat din ea câte o dată pe zi. Am cumpărat un sac de cartodi de 5kg cu $2… O franzelă cu 20 de felii de pâine cu $1. Dar cum zic, am avut toți acești bani disponibili înainte de a începe programul.
2. am avut electricitate/gaz să-mi pregătesc mâncarea (fierberea cartofilor, etc)
3. „cura” a fost făcută cu perspectiva că după ce se termină revin la „program normal” de mâncare (termenul de „normal” este folosit în mod arbitrar! Unii l-ar categorisi „anormal!”). Nu văd cum se poate trăi în mod susținut astfel. Cei ce-s obligați s-o facă sunt de plâns. Trebuie ajutați!
4. pentru cineva care are frigiderul plin și are de unde alege un articol de mâncare (sau o bucățică din el, ca să se încadreze în limita de sumă propusă) este mai ușor să-și lămurească gândurile că au mai rămas două zile după care totul e gata! Altfel, gândurile celui ce-i obligat să se descurce dintr-o așa sumă de bani zboară mereu spre mâncare. Aceasta devine o preocupare permanentă a căutării sale și a gândurilor sale.
Din cauza celor de mai sus experimentul e irelevant. Ar fi fost cu totul altceva dacă ar fi trebuit să trăiesc astfel „pe bune”. Singurul avantaj avut a fost că am slăbit un kil și-un pic. Ceea ce, pentru mine e un avantaj, pentru unul obligat să trăiască dintr-un dollar și 30 de cenți în fiecare zi ar fi un prilej de îngrijorare.
Pe lângă ușurarea de un kg un alt beneficiu a fost că am dobândit o apreciere mai reală a celor ce nu au ce mânca. Și că va trebui să fac ceva în acest domeniu.
Conform site-ului Christian Today World Vision a lansat un program menit să ne facă să înțelegem ce înseamnă a mânca dintr-un dollar și 30 de cenți pe zi. Cam aceasta este suma din care trăiesc aproape un miliard și jumătate de oameni aflați în pragul sărăciei extreme. Știți vorba cu umblatul în pantofii altuia. Mathew Neville, Public Engagement Director la World Vision a acceptat provocarea ca împreună cu soția și cei 3 copiii să mănânce timp de 5 zile din această sumă de nimic. Doi bucătari-lef au publicat pe pagina lor de FB rețete care să se încadreze în această sumă.
Îmi amintesc că-n adolescență am mers într-o vacanță de două săptămâni la o familie de lângă Timișoara. Tatăl meu era prieten cu tatăl acelei familii. Aveau cinci băieți și eu am ajuns la ei într-o perioadă în care acel tată își învăța băieții să.. postească! Interesantă experiență dar care m-a marcat și pe mine întreaga viață. Una e „să postești” că așa decizi și alta e să postești pentru că nu ai ce mânca! Aceasta era metoda de învățare propusă de acel tată spartan. Mâncare nu s-a pregătit, cămara era sub lacăt, bani nu aveam (adică, eu aveam că mi-a dat tata bani de buzunar dar mi-au fost confiscați pentru o săptămână!) și primeam ceva de mâncare seara (destul de frugal). Apa era și ea cu porția (știu: se spune că e sănătos să consumi 2 Litri de apă/zi… dar spune-i asta unui copil din Libia sau din Etiopia care cară apa infectată de la o baltă aflată la 7 km de casa sa!).
Soția mea nu va putea participa dar de luni 6 Mai accept și eu provocarea de a mânca dintr-un dollar și 30 cenți pe zi!
Extras dintr-un articol scris de Lisa Pearce (Open Doors UK and Ireland) în Christian Today. Iată un nou obiectiv de interes și rugăciune pentru creștinii care trăiesc „fără grijă în Sion.” Deocamdată… Viața și experiența ne spun că nu e nevoie decât de o fracțiune de secundă și-o întâmplare năpraznică pentru a ne da seama că și noi, cei care nu experimentăm ceea ce experimentează creștinii din Siria, cei din Nigeria sau din Corea de Nord, precum și oamenii în general aflați în zone de conflict, nu mai avem nici un alt sprijin decât în Dumnezeu.
For so many people, life has just ‘stopped’. No jobs, no school for their children, no way to start re-building their future. We met with Christians who had been pushed out of their towns because they were Christian, and mothers who had dressed their daughters in the hijab to avoid them being raped. We met others who’d not been specifically targeted and left simply because of the ravages of war on their communities and families. Most of our work is with Christians inside Syria who are desperately trying to stay, and be a light in that dark place. What they all have in common is that now, God really is all they have to cling to.
Pentru atât de mulți oameni viața „s-a oprit.” Nu au locuri de muncă, copiii nu mai merg la școală, nu au posibilitatea de a-și reface viitorul. Ne-am întâlnit cu creștini care au fost obligați să-și părăsască orașele doar pentru că erau creștini și mame care au trebuit să-și îmbrace fetele cu „hijab” (învelitoare a capului obișnuită între femeile musulmane) ca să le ferească de a fi violate. Ne-am întâlnit cu alții care nu au devenit ținte specifice, dar care au plecat din cauza ravagiilor lăsate de război asupra comunităților și familiilor lor. Lucrarea noastră se desfășoară în principal în Siria cu creștinii care încearcă cu disperare să rămână acolo pentru a fi lumini în întuneric. Cea ce au cu toții în comun este că acum Dumnezeu le-a rămas singurul lucru de care se pot agăța.
Acum că mai toate bancnotele de $100 sunt deținute de chinezi și arabi, americanii au fost nevoiți să tipărească o nouă bancnotă. Așa arată ea
Așa a spus Obama într-un spici în care încerca să convingă „popolul american” cu privire la necesitatea interzicerii de arme de foc. Deocamdată tentativa de introducere a unei noi legislații în acest domeniu a eșuat, dar asta doar temporar, sunt convins. Între timp am destul de mulți amici care au cumpărat recent diverse arme de foc și muniție pentru ele.
Nu cu mult timp în urmă însă am citit (și văzut) știrea acelui student de la o universitate din Texas care a atacat câțiva colegi și studenți cu un cuțit. Dylan Quick a rănit 14 studenți în gât și-n față folosindu-se de un cuțit de tip X-Acto întrebuințat în confecții artistice, în croitorie, design, etc. Dacă privești cuțitașul îndeaproape, nu-I cine știe ce de el. Dar a rănit 14 oameni.
Cuțitele. Avem adesea zeci de cuțite-n casele noastre. De taiat brânza, ceapa, de curățat peștele, de făcut fileuri de pește, pentru carne, oase, de tăiat cutii, conserve, etc. Crimele cu ajutorul cuțitului au crescut mereu în ultimii ani în țări precum Canada și Anglia, unde armele de foc sunt interzise.
În cuvintele lui Obama, dacă putem salva fie măcar și o singură viață, să interzicem cuțitele!
Apoi propun să se interzică întrebuințarea sticlelor. O sticlă de vin sau de bere căreia I s-a zdrobit fundul devine o armă redutabilă a barurilor. Să interzicem întrebuințarea sticlelor.
De asemenea propun să intezicem de asemenea bâtele de baseball. Știu despre cel puțin o persoană care a fost ucisă cu o astfel de armă. Să fie interzise. Și ciocanele. Și șurubelnițele. Și ciomegele ciobănești.
Să interzicem de asemenea automobilele și alte vehicole rutiere, de fermă sau altceva de felul acesta. Putem salva măcar o viață!
Vorbind despre ferme, să interzicem caii. Am auzit de cel puțin o ființă ce a murit lovită de copita unui cal. De asemenea, să se interzică boii. Că au coarne cu care înțeapă. Și unii mor de la înțepătură. Dar și albinele să se interzică. Și viespii. Că și aceste vietăți înțeapă și unii oameni își pierd viața. Dacă am putea salva măcar o viață…
Să se interzică hamburgherii, pepsi și sarea în bucate. (Sorry, am uitat că primarul New York-ului Michael „Ceaușescu” Bloomberg deja a început asta!). Să interzice slănina românească și ceapa. Ei bine, ceapa numai pentru că ne face să plângem. Dacă am putea salva măcar o ființă de la vărsarea de lacrimi…
Să interzicem kukta. A fost folosită în Boston. Și tigaia obișnuită. Câte cucuie a făcut tigaia pe capul atâtor bărbați! S-o interzice că probabil cineva să fi fost omorât cu o tigaie.
Să interzicem folosirea pumnilor și a picioarelor. Că și cu arme de-acestea or fi fost uciși unii, undeva! Să interzice limba! Că se ucide cu ea, nu-I așa? (…Ieremia 18:18 Haide să-l ucidem cu vorba…)
E ridicol, nu-I așa? Ce să mai interzicem? Că orice obiect poate în cele din urmă fi folosit la ucidere și vătămare. Indiferent cât de obișnuit sau inofensiv sau casnic este acesta. Că nu de obiect depinde ci de cine și cum îl folosește.
Cert este că violența e în continuă creștere. Și dacă trebuie ceva interzis ar fi tocmai asta: să interzicem violența! Da, dar asta e chiar imposibil!
Deși… Dacă s-ar diminua numărul filmelor care conțin violență (în multe dintre acestea se folosesc arme de foc și explozive pentru actul de „răzbunare” al „eroului pozitiv” împotriva eminențelor cenușii) sau jocurile de computer care conțin violență… Și de am fi noi mai calmi și mai puțin gata de a sări la beregata celuilalt poate că am inspira pe cei ce ne privesc la calm și o stare pașnică.
Dar în lumea de astăzi, asta e greu și va deveni cu timpul imposibil să se vite violența. Deoarece am impresia că anii ce vor urma vor fi extrem de încărcați de violență, la tot felul de nivele. Israel va trebui să facă ceva în Iran și Siria (pentru că nimeni nu va face nimic) dacă vrea să-și păstreze țara. Musulmanii vor continua să folosească teroarea. Populația e tot mai divizată între avuți (puțini) și neavuți (tot mai mulți). Vom asista la tot felul de acte de violență (de la spargeri comune la tâlhării și ucideri, la răscoale).
Așa că, dacă am vrea să salvăm măcar o singură viață nu există decât o alternativă. Să-L prezentăm acelei vieți pe Isus. Asta nu garantează că cel salvat de Isus nu va suferi violență de partea aceasta a veșniciei, dar este 100% că nu va avea parte de nici o violență în lumea ce vine.
Mi-a picat în mână o broșură dintr-o serie de 3 scrise de Iosif Țon. Prima se numește „Puncte de cotitură” și se referă pe scurt la o istorie a creștinismului cosmetizată după gustul teologului român. Nu am mai citit de mult nimic scris de Țon și am fost curios să văd ce mai scris. Așa că am citit această scriere. Postul acesta nu e nici o recenzie nici un răspuns la cele scrise de domnia sa ci doar o prilejul unei întrebări pusă cu stupoare: ce se întâmplă cu Iosif Țon?
În broșura citită domnia sa recomandă cu căldură o biserică din Redding California pe nume Bethel, păstorită de Bill Johnson. Pe la pagina 31 Bill Johnson este recomandat ca un pastor care provine dintr-o familie cu tradiție în păstorire dar care într-un moment de uscăciune a vieții și slujirii sale s-a dus (la 1995) la Toronto Airport Vineyard Church să-și ia de acolo „binecuvântarea” în vederea lucrării. Apoi dl. Johnson a ajuns păstorul bisericii Bethel.
În broșură Iosif Țon citează din Bill Johnson: Astăzi, Bill Johnson descrie Biserica Bethel ca Biserica unde „tot ceea ce facem ori alimentează trezirea, ori este alimentat de trezire.” (pag. 31) Apoi Iosif Țon citează în continuare: Într-o carte recentă, Face to Face with God, Johnson spune că Bethel este „o biserică în care întâlniri supranaturale cu Dumnezeu se întâmplă în mod regulat, minunile sunt obişnuite şi membrii bisericii au o pasiune molipsitoare pentru creştere spirituală.” (pag. 32).
Apoi citatul acesta: Trezirile spirituale moderne au adus pocăinţă pentru corupţia morală şi, mai ales, eliberare şi vindecare. Niciodată de la Isus şi de la apostoli încoace n-a mai văzut omenirea alungări de demoni şi vindecări pe o scară atât de mare ca în ultimii cincizeci de ani. Creştinii au redescoperit puterea lui Isus şi a Duhului Sfânt pentru a face eliberări de duhuri rele şi de vindecări.
Dar ce putem să spunem despre repararea corupţiei morale?
Am descoperit noi cu adevărat cheile pentru rezolvarea acestei probleme? Eu cred că aceasta este exact ce se întâmplă acum la Bethel. Ceea ce se întâmplă acolo se apropie foarte mult de o asemenea descoperire. Aceasta este o afirmaţie foarte îndrăzneaţă! Ea ar trebui să ne stârnească interesul şi să ne determine să ne uităm cu mare atenţie la ceea ce fac oamenii aceştia! Teza noastră de bază este că Isus a oferit soluţia la corupţia morală atât prin moartea Lui pe cruce cât şi prin predicarea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu. Cum a oferit Isus soluţia la corupţia morală prin predicarea Evangheliei Împărăţiei? Această predicare include Predica de pe munte, Predica de pe câmpie, pildele Împărăţiei, învăţăturile din Săptămâna Mare şi discursul din camera de sus (Ioan 14-17), care este o meditaţie despre noul legământ. (pag 38).
Desigur, Iosif Țon puneîn formula aceasta de succes asicierile lui Bill Johnson cu Randy Clark, John Wimber, C. Peter Wagner (acela care l-a uns ca prooroc pe Todd Bentley, dacă vă mai amintiți de el și îngerul pe nume Emma, Bam!) precum și alții. Curios m-am dus pe iutub să văd ceva programe de la biserica Bethel. Cine nu s-ar duce să vadă o asemenea biserică care trebui privită cu mare atenție?
Aici mai jos am găsit un serviciu în care „predică” evanghelia (proprie, nu a Împărăției) unul pe nume Dsvid Hogan de care până la acest video nu am mai auzit. Bill Johnson este în audiență. Am rezistat cam o oră. Cu mare efort. Mai jos este toată predica de peste 2 ore a lui Hogan. Pentru cine are răbdare. Am închis computerul făcând „huu huu!”
La sfârșit trebuie să spun că eu cred și-n Evanghelia Împărăției și-n lucrarea Duhului Sfânt și-n vindecările divine. Dar mostra de mai sus este departe de oricare dintre aceste lucruri. Și mă face să întreb cu amărăciune: ce se întâmplă cu fratele Iosif Țon?
Istoria din acest post este un caz care va prolifera în anii următori într-un mod tragic.
Pe scurt, doi bărbaţi „căsătoriţi” (între ei ,ca homosexuali) din statul Connecticut au adopta în ultimii ani 9 băieţi! Mai mulţi dintre aceştia au fost violaţi de către cei doi „părinţi” adoptivi. Cine le-a dat voie acestor animale să adopte copii sunt la fel de vinovaţi ca şi ei! Viitorul va scoate la iveală nenumărate astfel de cazuri. Unii dintre băieţi au fost violaţi când erau în vârstă doar de 5 anişori! Oribil!
Nu-i destul că avem tot felul de veşti despre preoţi pedofili, acum cu legalizarea căsătoriei gay-lor în mai multe state cu permisiunea ca aceste „familii” să poată adopta va înmulţi cazurile în care copiii (în special băieţii) vor fi molestaţi sexual. Asta pe lângă carenţele de a creşte într-o casă cu doi taţi fără mamă, sau cu două mame fără tată!
Sunt toţi preoţii pedofili? Nu, nici vorbă! Toţi bărbaţii homosexuali vor viola bîieţi? Nu, nici vorbă! Dar ambele conjuncturi avem de-a face cu situaţii care-s ne-naturale şi care facilitează astfel de anomalii. Domnul Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul (bărbatul Adam) să fie singur şi i-a făcut O FEMEIE cu care omul a devenit un singur trup. Dorinţele sexuale sunt printre cele mai puternice dorinţe pe care le avem noi oamenii. Şi sexul este şi „fun”, nu-i aşa? E plăcut!
Mark Regnerus şi Jeremy Uecker în cartea lor Premarital Sex in America: How Young Americans Meet, Mate, and Think about Marrying afirmă că vreo 90% dintre tinerii americani au relaţii sexuale înainte de căsătorie şi că un mare procentaj dintre evanghelici au păcătuit la fel.
De ce trebuie noi, ca societate, să înlesnim astfel de păcate? Mă refer la cele comise în special împotriva copiilor? Nu este societatea noastră şi aşa destul de bombardată cu imagini provoctive în media vizuală, prin internet (inclusiv situri de networking so social media precum facebook) şi-n zeeci de alte forme? Când ne vom trezi că am pornit alunecarea pe o pantă de pe care nu ne mai putem întoarce? Că va trebui să aşteptăm ca mânia lui Dumnezeu să se descopere împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi oricărei nelegiuiri a oamenilor care ascund adevărul în păcatul lor (Rom 1:18).
Care este şi care trebuie să fie poziţia creştinilor în acest domeniu? Va trebui să punem capul în nisip şi să ridicăm din umeri nepăsători, că doar şi Domnul Isus a avut dubii dacă Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ la revenirea Sa (Luca 18:8)? Va trebui să milităm şi să demontram în faţa instituţiilor guvernamentale? Va trebui să semnăm tot felul de petiţii? Va trebui numai să ne rugăm?
Isus a spus că noi suntem o cetate aşezată pe un munte şi lumina lumii (Matei 5:14). Asta înseamnă că în timp ce fiecare dintre noi va decide ce forme va îmbrăca militantismul nostru, noi nu putem evita a ne schimba pe noi înşine şi atitudinea noastră faţă de păcat. Nu, nu faţă de păcatul altora în primul rând, ci faţă de păcatul nostru! Apoi vom avea suportul moral să încercăm să schimbăm pe alţii.
Doi tigani stau pe o bancă în parc înconjuraţi de porumbei .
- “Ai adus pâine pentru porumbei?”. Intreabă unul dintre ţigani.
- “N-am adus că n-am mai avut bani” raspunde celălalt.
- “Nici un bai” zice primul: “O să-i mâncam fără pâine!”
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Îmi place piesa aceasta de Brad Paisley. Uite mai jos şi textul ei.
Those crazy Christians, I was gonna sleep in today
But the church bells woke me up and they’re a half a mile away
Those crazy Christians, dressed up drivin’ down my street
Get their weekly dose of guilt before they head to Applebee’s
They pray before they eat and they pray before they snore
They pray before a football game and every time they score
Every untimely passing, every dear departed soul
Is just another good excuse to bake a casserole
Those crazy Christians, go and jump on some airplane
And fly to Africa or Haiti, risk their lives in Jesus’ name
No, they ain’t the late night party kind
They curse the devil’s whiskey while they drink the Savior’s wine
A famous TV preacher has a big affair and then
One tearful confession and he’s born again again
Someone yells hallelujah and they shout and clap and sing
It’s like they can’t wait to forgive someone for just about anything
Those crazy Christians
Instead of being outside on this sunny afternoon
They’re by the bedside of a stranger in a cold hospital room
And every now and then they meet a poor lost soul like me
Who’s not quite sure just who or what or how he ought to be
They march him down the aisle and then the next thing that you know
They dunk him in the water and here comes another one of those crazy Christians
They look to heaven their whole life
And I think what if they’re wrong but what if they’re right
You know it’s funny, much as I’m baffled by it all
If I ever really needed help, well you know who I’d call
It’s those crazy Christians