Vineri 25 Iulie 2014, Psalmi 87-89

Psalmi 87-89

Psalmi 87:1  (Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
2  Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
3  Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!
4  Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „în Sion s-au născut.” -
5  Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el” şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
6  Domnul numără popoarele, scriindu-le: „Acolo s-au născut.” -
7  Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele Sunt în Tine.”

Psalmi 88:1  (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2  S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3  căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
4  Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, Sunt ca un om, care nu mai are putere.
5  Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte, şi care Sunt despărţiţi de mâna Ta.
6  M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7  mânia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.
8  Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; Sunt închis şi nu pot să ies.
9  Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
10  Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
11  Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt, şi de credincioşia Ta în Adânc?
12  Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13  Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14  Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?
15  Din tinereţă, Sunt nenorocit şi trag să mor, Sunt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
16  mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17  Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
18  Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Psalmi 89:1  (O cântare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” -
3  „Am făcut legământ cu alesul Meu” -zice Domnul-„iată ce am jurat robului Meu David:
4  „Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi- -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”
5  Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6  Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7  Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9  Tu îmblînzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10  Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11  Ale Tale Sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12  Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13  Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14  Dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia Sunt înaintea Feţei Tale.
15  Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16  El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17  Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18  Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.
19  Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20  am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt.
21  mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22  Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
23  ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24  Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25  Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.
26  El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!”
27  Iar Eu îl voi face întâiul-născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28  Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.
29  Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31  dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37  ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
38  Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pângărit cununa.
40  I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41  Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43  ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44  Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pământ scaunul de domnie;
45  i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49  Unde Sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Warning:

Joi 24 Iulie 2014, Levitic 19-21

Levitic 19-21

Levitic 19:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
3  Fiecare din voi să cinstească pe mamă-sa şi pe tatăl său, şi să păzească Sabatele Mele. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
4  Să nu vă întoarceţi spre idoli, şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5  Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
6  Jertfa să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi, să se ardă în foc.
7  Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită.
8  Cine va mânca din ea, îşi va purta vina păcatului său, căci necinsteşte ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
9  Când veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.
10  Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
11  Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
12  Să nu juraţi strîmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu Sunt Domnul.
13  Să nu asupreşti pe aproapele tău, şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
14  Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu Sunt Domnul.
15  Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
16  Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu Sunt Domnul.
17  Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
18  Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu Sunt Domnul.
19  Să păziţi legile Mele. Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire.
20  Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amândoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
21  El să aducă Domnului pentru vina lui, la uşa cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.
22  Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut, îi va fi iertat.
23  Când veţi intra în ţară, şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncaţi din ele.
24  În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
25  În al cincilea an, să mâncaţi roadele, ca ele să vi se înmulţească din ce în ce mai mult: Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
26  Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori.
27  Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
28  Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu Sunt Domnul.
29  Să nu-ţi necinsteşti fata, dînd-o să fie curvă, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie, şi să se umple de fărădelegi.
30  Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel Sfânt. Eu Sunt Domnul.
31  Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
32  Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu Sunt Domnul.
33  Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
34  Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
35  Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
36  Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte, şi hine drepte. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului.
37  Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul.”

Levitic 20:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Spune copiilor lui Israel: „Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
3  Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel Sfânt, şi a necinstit Numele Meu cel Sfânt.
4  Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară,
5  Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.
6  Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
7  Voi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
8  Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc.
9  Dacă un om oarecare blastămă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10  Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
11  Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descopere astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12  Dacă un om se culcă cu noră-sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13  Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.
14  Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15  Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.
16  Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17  Dacă un om ia pe soră-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea sorei lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18  Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descopere goliciunea, dacă-i descopere scurgerea, şi ea îşi descopere scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
19  Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale, nici a sorei tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amândoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.
20  Dacă un om se culcă cu mătuşă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
21  Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
22  Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.
23  Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scârbă de ele.
24  V-am spus: „Voi le veţi stăpâni ţara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare.
25  Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ pe care v-am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
26  Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
27  Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”

Levitic 21:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le: „Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
2  în afară de rudele lui cele mai deaproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
3  şi de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, în afară de aceştia, să nu se atingă de nici un alt mort.
4  Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingându-se de un mort.
5  Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap, pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii, şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
6  Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor, şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
7  Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei Sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
8  Să-l socoteşti ca Sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie Sfânt pentru tine, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
9  Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
10  Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul, şi să nu-şi sfîşie veşmintele.
11  Să nu se ducă la nici un mort; să nu se facă necurat, şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
12  Să nu iasă din Sfântul locaş, şi să nu necinstească Sfântul locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu Sunt Domnul.
13  Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
14  Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
15  Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci Eu Sunt Domnul, care-l sfinţesc.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: „Nici un om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
18  Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung;
19  nici un om cu piciorul frînt sau cu mâna frîntă;
20  nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit.
21  Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
22  Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce.
23  Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu Sunt Domnul, care îi sfinţesc.”
24  Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.

Warning:

Miercuri 23 Iulie 2014, 1 Tesaloniceni 1-3

Dina Pop, Daniela Miclea liked this post

1 Tesaloniceni 1-3

1 Tesaloniceni 1:1  Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2  Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3  căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
4  Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
5  În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
6  Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7  aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8  În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9  Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
10  şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 2:1  Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2  După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
3  Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
4  Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5  În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
6  N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
7  Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
8  Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.
9  Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
10  Voi Sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare Sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi.
11  Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângîiam şi vă adeveream,
12  să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
13  De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
14  Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care Sunt în Hristos Isus, în Iudea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor.
15  Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi Sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
16  căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
17  Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18  Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
19  Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu Sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20  Da, voi Sunteţi slava şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3:1  De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
2  şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3  pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta Suntem rânduiţi.
4  Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5  Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
6  Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7  De aceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mângîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8  Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9  Cum putem noi oare să mulţumim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
10  Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
11  Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
12  Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13  ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

Warning:

Marți 22 Iulie 2014, Luca 23-24

Luca 23-24

Luca 23:1  S-au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2  Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicând că el este Hristosul, Împăratul.”
3  Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt.”
4  Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.”
5  Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici.”
6  Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
7  Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
8  Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
9  I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înfierbîntare.
11  Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
12  În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
13  Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
14  şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pîrîţi.
15  Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16  Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.”
17  La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
18  Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!”
19  Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20  Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
21  Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
22  Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
23  Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
24  Pilat a Hotărât să li se împlinească cererea.
25  Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
26  Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
27  În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.
28  Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29  Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţîţele care n-au alăptat!”
30  Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”
31  Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32  Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33  Când au ajuns la locul, numit „Căpăţîna” L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34  Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
35  Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36  Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37  şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
39  Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40  Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osîndă?
41  Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.”
42  Şi i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44  Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
45  Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
47  Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
48  Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
49  Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
50  Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
51  care nu luase parte la sfatul şi Hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
52  Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
53  L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54  Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
55  Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56  s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Luca 24:1  În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
2  Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3  au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
4  Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5  Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,
7  când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.”
8  Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9  La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10  Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.
11  Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
12  Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fîşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17  El le-a zis: „Ce vorbe Sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” -
19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”
21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”
27  Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29  Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
31  Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”
33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.”
35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.
36  Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”
37  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38  Dar El le-a zis: „Pentru ce Sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39  Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
40  (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41  Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42  I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
43  El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
44  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
45  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46  Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
47  Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48  Voi Sunteţi martori ai acestor lucruri.
49  Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
50  El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat.
51  Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
52  După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53  Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Warning:

Luni 21 Iulie 2014, 2 Regi 11-15

Cornel Ardeleanu liked this post

2 Regi 11-15

2 Regi 11:1  Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc.
2  Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când i-au omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n-a fost omorât.
3  A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
4  În anul al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.
5  Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,
6  o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.
7  Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat;
8  să înconjuraţi pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.”
9  Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada.
10  Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David, şi care se aflau în Casa Domnului.
11  Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, apezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă.
12  Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătând din palme, au zis: „Trăiască împăratul!”
13  Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.
14  S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a strigat: „Vânzare!” „Vânzare!”
15  Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!”
16  I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă.
17  Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat şi popor.
18  Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvârşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.
19  A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.
20  Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.
21  Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat.

2 Regi 12:1  Ioas s-a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2  Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
3  Numai, că înălţimile n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
4  Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,
5  preoţii să-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.”
6  Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.
7  Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: „Pentru ce n-aţi dres stricăciunile casei?” Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.”
8  Preoţii s-au învoit să nu mai ia argint de la popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.
9  Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
10  Când vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strângeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.
11  Încredinţau argintul cântărit în mâinile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului,
12  zidarilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei.
13  Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului nici lighene din argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbiţe, nici un vas din aur sau din argint:
14  ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului.
15  Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.
16  Argintul jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului: ci era pentru preoţi.
17  Atunci Hazael, împăratul Siriei, s-a suit şi s-a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului.
18  Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuşi, şi tot aurul care se găsea în visteriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului.
19  Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
20  Slujitorii lui s-au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâşul de la Sila.
21  Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Warning:

Duminică 20 Iulie 2014, Ezechiel 31-36

Dina Pop liked this post

Ezechiel 31-36

Ezechiel 31:1  În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:
2  „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
3  Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
4  Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pîraele la toţi copacii de pe câmp.
5  De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
6  Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
7  Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8  Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţă.
9  Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.
10  De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, pentru că îşi înălţa vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,
11  l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12  Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărîmat în toate puvoaiele ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui, şi l-au părăsit.
13  Pe sfărîmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
14  ca să nu se mai îngîmfe nici unul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi Sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
15  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a pogorât în locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui, şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat.
16  De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s-au mângîiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
17  S-au pogorât şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
18  Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.”

Ezechiel 32:1  În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: „Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în râurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, şi le întărîtai valurile.”
3  Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.
4  Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pământ cu tine.
5  Îţi voi asvârli carnea pe munţi, şi voi umplea văile cu sfărîmăturile tale.
6  Ţara în care înoţi, o voi uda cu sângele tău, până la munţi, şi se vor umple puvoaiele de tine.
7  Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
8  Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.”
9  „Voi mâhni şi inima multor popoare, când voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările pe care nu le cunoşteai.
10  Voi face să se îngrozează multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, când Îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.”
11  Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.
12  Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mândria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.
13  Voi pierde şi toate vitele lui de lângă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura.
14  Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă râurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.”
15  „Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate, şi ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei ce o locuiesc, vor şti că Eu Sunt Domnul.
16  Acesta este cântecul de jale pe care îl vor cânta. Fiicele neamurilor îl vor cânta: da, asupra Egiptului şi asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta, zice Domnul, Dumnezeu.”
17  În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
18  „Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi arunc-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adâncimile pământului, la cei pogorâţi în groapă!
19  Pe cine întreci tu în frumuseţă? Pogoară-te, şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!
20  Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborîţi în mormânt Egiptul, şi toată mulţimea lui!
21  Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: „S-au pogorât, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!”
22  Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.
23  Mormintele lor Sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.
24  Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s-au pogorât netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.
25  L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor Sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.
26  Acolo Sunt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor Sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii.
27  Ei Sunt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; Sunt pogorâţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.
28  Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!
29  Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voievozii lui, cari, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorâţi în groapă.
30  Tot acolo Sunt voievozii de la miazănoapte, şi toţi Sidonienii, care s-au pogorât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lângă cei pogorâţi în groapă.
31  Faraon îi va vedea, şi se va mângîia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui care au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.”
32  „Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 33:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: „Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare, şi-l va pune ca străjer,
3  dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului,
4  şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.
5  Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.
6  Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”
7  Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
8  Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!” şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9  Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.
10  Spune, deci, fiul omului, casei lui Israel: „Voi cu drept cuvânt ziceţi: „Fărădelegile şi păcatele noastre Sunt asupra noastră, şi din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?”
11  Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” -
12  Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege.
13  Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.
14  Dimpotrivă când zic celui rău: „Vei muri!” -dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,
15  dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa, şi nu săvârşeşte nici o nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.
16  Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!”
17  Copiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Totuş, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18  Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
19  Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
20  Fiindcă ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!”
21  În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: „Cetatea a fost luată!”
22  Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura până a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23  Atunci Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
24  „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic: „Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi Suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!”
25  De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voi mâncaţi carne cu sânge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge. Şi voi să stăpâniţi ţara?
26  Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvârşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?”
27  De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pe viaţa Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărîmături vor cădea ucişi de sabie; pe cei ce Sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce Sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28  Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.
29  Şi vor şti că Eu Sunt Domnul, când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe care le-au săvârşit.”
30  Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniţi, deci, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!”
31  Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32  Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
33  Când se vor întâmpla însă aceste lucruri, şi iată că se întâmplă! vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.”

Ezechiel 34:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Prooroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
3  Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lîna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
4  Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!
5  Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, şi s-au risipit.
6  Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele Sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!”
7  De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
8  „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi Sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nici o grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele” -
9  de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
10  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!”
11  Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!
12  Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
13  Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dealungul râurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.
14  Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
15  Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.”
16  „Voi căuta pe cea perdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”
17  „Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.
18  Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunei voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?
19  Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!”
20  De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.
21  Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi izgonit,
22  voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
23  Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
24  Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!
25  Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.
26  Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!
27  Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu Sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc.
28  Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni.
29  Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.
30  Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, Sunt cu ele, şi că ele Sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”
31  „Voi Sunteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu Sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 35:1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2  „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,
3  şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta, şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!
4  Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu Sunt Domnul!
5  Pentru că aveai o ură veşnică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
6  de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge, şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
7  Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu, şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc şi pe cei ce se întorc.
8  Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
9  Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu Sunt Domnul.
10  Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire!” cu toate că Domnul era acolo,
11  de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
12  Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiţi, şi ne Sunt daţi ca pradă!”
13  V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”
14  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!
15  Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu Sunt Domnul.

Ezechiel 36:1  Tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului!
2  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că vrăjmaşul a zis despre voi: „Ha! Ha! Aceste înălţimi veşnice au ajuns moştenirea noastră!”
3  prooroceşte şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,
4  de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărîmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns de prada şi de râsul celorlalte neamuri din prejur;
5  „aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit ţara Mea, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.
6  De aceea, prooroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară din partea neamurilor!”
7  De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mâna şi jur, că neamurile care vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara!
8  Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea Sunt aproape să se întâmple.
9  Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
10  Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărîmăturile.
11  Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu Sunt Domnul.
12  Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.”
13  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi se zice: „Tu, ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău”
14  din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mânca oameni, şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
15  De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.”
16  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
17  „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.
18  Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră.
19  I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.
20  Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel Sfânt, aşa încît se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.”
21  Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui Sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese.”
22  „De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui Sfânt pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers.
23  De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.
24  Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.
25  Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
26  Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
27  Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
28  Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
29  Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grâul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.
30  Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.
31  Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre.
32  Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!”
33  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărîmăturile vor fi zidite din nou;
34  ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
35  Şi se va spune atunci: „Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărîmate, care erau pustii şi surpate, Sunt întărite şi locuite!”
36  Şi neamurile, care vor mai rămâne în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.”
37  Aşa vorbeşte Domnul dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.
38  Cetăţile dărîmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care Sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu Sunt Domnul.”

Warning:

Sâmbătă 19 Iulie 2014, Proverbe 11-12

Proverbe 11-12

Proverbe 11:1  Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2  Când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3  Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4  În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
5  Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
6  Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi Sunt prinşi de răutatea lor.
7  La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8  Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.
9  Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi Sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10  Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11  Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.
12  Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
13  Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.
14  Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
15  Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.
16  O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie.
17  Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.
18  Cel rău dobîndeşte un câştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată.
19  Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
20  Cei cu inima stricată Sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi Sunt plăcuţi.
21  Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.
22  Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în rîtul unui porc.
23  Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie-.
24  Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.
25  Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.
26  Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.
27  Cine urmăreşte binele, îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el.
28  Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.
29  Cine îşi turbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept!
30  Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.
31  Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

Proverbe 12:1  Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost.
2  Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
3  Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.
4  O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.
5  Gândurile celor neprihăniţi nu Sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu Sunt decât înşelăciune.
6  Cuvintele celor răi Sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte.
7  Cei răi Sunt răsturnaţi, şi nu mai Sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8  Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.
9  Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
10  Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11  Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.
12  Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
13  În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc.
14  Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mânilor lui.
15  Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.
16  Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.
17  Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
18  Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.
19  Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
20  Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21  Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi Sunt năpădiţi de rele.
22  Buzele mincinoase Sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi Sunt plăcuţi.
23  Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
24  mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.
25  Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.
26  Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27  Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.
28  Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

Warning:

Vineri 18 Iulie 2014, Psalmi 84-86

Psalmi 84-86

Psalmi 84:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) cât de plăcute Sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3  Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4  Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
5  Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
6  Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări.
7  Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
9  Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10  Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!
11  Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12  Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Psalmi 85:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2  ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3  i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
4  Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva nostră!
5  În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
6  Nu ne vei înviora iarăşi, ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7  Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta!
8  Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
9  Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.
10  Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
11  Credincioşia răsare din pământ, şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
12  Domnul ne va da şi fericirea, şi pământul nostru îşi va da roadele.
13  Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!

Psalmi 86:1  (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci Sunt nenorocit şi lipsit.
2  Păzeşte-mi sufletul, căci Sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
3  Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
4  Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
5  Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.
6  Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
7  Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
8  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
9  Toate neamurile pe care le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.
10  Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.
11  Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
12  Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!
13  Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor.
14  Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gândesc la Tine.
15  Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.
16  Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!
17  Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângîi, Doamne!

Warning:

Joi 17 Iulie 2014, Levitic 16-18

Levitic 16-18

Levitic 16:1  Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morţi când s-au înfăţişat înaintea Domnului.
2  Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.
3  Iată cum să intre Aaron în Sfântul locaş. Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea-de-tot.
4  Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in, şi să-şi pună pe trup pantalonii de in; să se încingă cu brâul de in, şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea Sunt veşmintele sfinţite, cu care se va îmbrăca el după ce îşi va spăla trupul în apă.
5  Să ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi ţapi pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec pentru arderea-de-tot.
6  Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui.
7  Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii.
8  Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel.
9  Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
10  Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.
11  Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi junghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
12  Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, şi doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;
13  să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii de pe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.
14  Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii.
15  Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.
16  Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul Întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
17  Să nu fie nimeni în Cortul Întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul locaş, până va ieşi din ei. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel.
18  După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
19  Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l curăţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.
20  Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul locaş, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.
21  Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
22  Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul.
23  Aaron să intre în Cortul Întâlnirii; să-şi lepede veşmintele din in pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul locaş, şi să le pună acolo.
24  Să-şi spele trupul cu apă într-un loc Sfânt, şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea-de-tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.
25  Iar grăsimea jertfei de ispăşire s-o ardă pe altar.
26  Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel, să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăşi în tabără.
27  Să scoată afară din tabără viţelul ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega.
28  Cel ce le va arde, să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăşi în tabără.
29  Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
30  Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
31  Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.
32  Ispăşirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite.
33  Să facă ispăşire pentru Locul preaSfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
34  Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.

Levitic 17:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le: „Iată ce a poruncit Domnul.
3  Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
4  şi nu-l aduce la uşa cortului întâlnirii, ca să-l aducă în dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
5  De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi junghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţumire.
6  Preotul să le stropească sângele pe altarul Domnului, la uşa cortului întâlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
7  Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.
8  Să le spui dar: Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
9  şi n-o aduce la uşa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
10  Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11  Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.
12  De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13  Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână.
14  Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele nici unui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el, va fi nimicit.
15  Oricine, fie băştinaş, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfîşiată, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat.
16  Dacă nu-şi spală hainele, şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui.”

Levitic 18:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
3  Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
4  Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5  Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu Sunt Domnul!
6  Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu Sunt Domnul.
7  Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
8  Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
9  Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
10  Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
11  Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.
12  Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
13  Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
14  Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.
15  Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
16  Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
17  Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi Sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
18  Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cât timp ea este încă în viaţă.
19  Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
20  Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pângăreşti cu ea.
21  Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu Sunt Domnul.
22  Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
23  Să nu te culci cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
24  Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
25  Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
26  Păziţi, deci, legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi nici una din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
27  Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pângărită.
28  Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
29  Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
30  Păziţi poruncile Mele, şi nu faceţi nici unul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu Sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Warning:

Miercuri 16 Iulie 2014, Coloseni 3-4

Coloseni 3-4

Coloseni 3:1  Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2  Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3  Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4  Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5  De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6  Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7  Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.
8  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9  Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10  şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11  Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12  Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare.
13  Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14  Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
15  Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16  Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
17  Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
18  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
19  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
20  Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
21  Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
22  Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.
23  Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24  ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
25  Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Coloseni 4:1  Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.
2  Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
3  Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:
4  ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.
5  Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
6  Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
7  Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul.
8  Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă mângîie inimile.
9  L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.
10  Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimite sănătate; tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiţi bine),
11  şi Isus, zis Iust: ei Sunt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângîiere.
12  Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.
13  Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.
14  Luca, doctorul prea iubit, şi Dima, vă trimit sănătate.
15  Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.
16  După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
17  Şi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”
18  Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...