Campania #MeToo ajunge și prin biserici

Cu 20 de ani în urmă Andy Savage, un păstor actualmente la biserica High Point din Memphis Tennessee era responsabil cu tineretul la o biserică din Texas. Într-o seară s-a oferit să ducă acasă în mașina sa pe o tânără de 17 ani care era în grupa sa. Mersul spre casa fetei s-a abătut undeva într-un loc singuratic unde tânărul a cerut fetei să facă sex oral. După câteva minute tânărul și-a dat seama de gravitatea faptei, a întrerupt activitatea sexuală și speriat a cerut iertare fetei și de asemenea i-a cerut să nu spună nimănui.

Tulburată emoțional de cele întâmplate fata a spus păstorului adjunct al bisericii care i-a cerut și el să nu spună nimănui și printre altele i-a zis fetei că dacă și ea a participat fără să se opună are și ea parte de vină…

După 20 de ani lucrurile au devenit publice. Fostul păstor adjunct, acum slujind la o altă mare biserică din Austin Texas a fost suspendat. Fostul păstor principal se scuză și el și se justifică. Andy Savage a venit în fața bisericii sale de acum cu o scrisoare conținând cuvinte de regret. Biserica l-a aplaudat… și pare că l-a iertat. Dar vom vedea ce se va mai întâmpla. Nu pot să cred că Andy Savage va mai rămâne multă vreme păstor. E normal să fie astfel!

Astfel campania de dezvăluire a hărțuirilor sexuale începută anul trecut în SUA începe să se întindă de la lumea Hollywood-ului la personalități ale televiziunii acuzate de hărțuire sexuală, apoi la presa scrisă și acum și prin biserici.

Aici aveți un reportaj. Aici istoria fetei hărțuite sexual. Aici relatarea din Christian Today.

Warning:

Nu e pierdut totul (încă)

O școală in Dallas Texas a solicitat prin pagina de Facebook prezența a 50 de bărbați-voluntari care să fie vină pentru a înlocui tații acelor copii de vârste între 11-13 ani care erau absenți din viața copiilor lor. Oragnizatorii evenimentului „micul dejun cu tata” nu au sperat să se înscrie prea mulți voluntari. Cine s-ar duce să fie un fel de tată-surogat sau mentor pentru copilul cine-știe-cui cu cine-știe-ce-probleme dintr-o școală oarecare? Cauza părea pierdută din start.

Surpriza a fost când peste 600 de bărbați au venit ca voluntari. Erau mai mulți „tați” decât copiii fără tată. Bărbați de toate culorile și rasele, de toate meseriile, militari, muncitori, etc. au venit să fie… tați!

O să zică cineva „nu-i greu să fii tată pentru o zi sau nici măcar pentru o zi ci pentru un… mic dejun! Dacă-i bună omleta mă înscriu și eu!” Și probabil că un mic procentaj din „tații” care au voluntariat s-au oferit fără să se gândească prea mult. Dar sunt convins că mulți dintre voluntari au luat în serios semnificația prezenței lor și implicațiile viitoare ale interacțiunii fie și numai pentru două ore cu niște băieți al căror tată lipsește din viața lor. O astfel de ocazie se poate transforma într-o prietenie de o viață dintre un mentor și un tânăr.

Fiecare dintre noi poate căuta astfel de ocazii. Există tineri fără mentori sau fără exemple pozitive în viața lor chiar în adunările noastre. Îmi amintesc cînd cu câțiva ani în urmă am invitat o nouă generație de tineri să vină la mine acasă pentru un program de mentorizare. Unul dintre băieți a venit în „bârlogul” meu (am acolo biblioteca și e o cameră-birou dar fără pretenții, cu tot felul de „gadgets” în jur, instrumente muzicale, etc) și s-a așezat pe o canapea după care nu a zis nimic preț de cam un minut. L-am întrebat dacă îl deranjează ceva, dacă se simte bine și el mi-a răspuns că se simte bine doar că a crescut în adunare și a umblat la adunare întreaga viață dar până acum la circa 30 de ani de viață nu a stat de vorbă niciodată cu un păstor, adică nu așa, de la om la om și cu perspectiva de a petrece atâta timp cu el.

Dacă ne luăm în serios rolul de a influența măcar o persoană spre ceva pozitiv și bine, nu e pierdut încă totul!

Warning:

Statul OHIO a luat inițiativa de interzicere a avortului când copilul are sindromul Down.

Avortarea unui asemenea copil va deveni o crimă. Medicul care va face procedura își va pierde dreptul de a profesa.

Ohio devine astfel al treilea stat din federație care are o asemenea lege. Guvernatorul Kasich a promis că va semna legea.

ACLU (American Civil Liberties Union – organizație progresistă alcătuită din avocați care deschid procese în tribunale pe diverse cazuri în care ei se autosesizează sau sunt angajați, cum ar fi cazul cofetarului care nu a vrut să decoreze un tort pentru o nuntă de gay) a spus că ei vor acționa și vor încerca să oprească legea care, printre altele, zic ei, nu permite educarea mamelor, nu folosește trăirii unei vieți de calitate pentru copiii care se nasc cu o astfel de boală și interzice dreptul femeii de a decide să avorteze.

Din punct de vedere statistic avorturile au fost în scădere în ultimul an. Aceasta și din cauza unor filmări secrete în care reprezentanți de clinici de avorturi, în special de la Planned Parenthood, ofereau spre vânzare organe de fetuși și material embrional. Răspândirea filmelor pe youtube a dus la proteste publice a cetățenilor americani.

Politica administrației lui Trump este în general împotriva avorturilor și cred că și aceasta a contribuit la scăderea practicii ucigătoare.

 

Warning:

Când îți ia dracu’ mințile

Daniel Harott e femeie care după ce a născut doi copii a descoperit că de fapt vrea să fie bărbat, ca să se potrivescă cu ceea ce simțea ea că este.

Partenerul „lui” e Shirley, care s-a născut bărbat dar care a decis că de fapt e femeie.

Copiii lui Daniel sunt și ei pe dos: Mason (în vârstă de 11 ani) s-a născut femeie dar acum e …băiat. Celălalt copil (Joshua, 13 ani) s-a născut bărbat dar acum e femeie.

Ești încurcat deja? Eu sunt. Familia (zice „Shirley”) e în tranziție. De la ce înspre ce? Eu cred că de la normal la anormal. O lume nebună, de legat!

 

Warning:

Scenă a nativității cu doi tați

Sursa Breitbart

Era de așteptat ca mai devreme sau mai târziu să o vedem și pe asta. Intoleranța celor ce cer toleranță depășește cu mult granițele bunului simț. Americanii obișnuiesc să plaseze pe pajiștea din fața casei scene ale nașterii lui Isus folosind figurine din diverse materiale. Anul trecut s-au pus la dispoziție prin magazinele gaylor astfel de exponate în care era fie vorba de doi de Iosif sau două Marii lângă ieslea micului Isus.

Anul acesta cineva a plasat o asemenea exponată pe iarba din fața casei. Desigur, vecinii sunt profund nemulțumiți, dar cine o să le facă ceva gaylor? Doar ei sunt protejați, sunt o minoritate persecutată și ca atare au drepturi aproape nelimitate. Pot întinde coarda cât doresc pentru că ei trebuie tolerați, nu-i așa?

Îmi vin în minte cu asemena ocazii versurile lui Eminescu:
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Serios!

 

Warning:

Moartea unui misionar

Pic from Caters News – (Pictured: Ian Squire. in Nigeria in 2015.)

De ce e importantă moartea acestui misionar? Sau, de ce scriu despre acest misionar? Sau, e oare singurul misionar care a murit recent? Nu, nu e singurul misionar omorât și moartea lui e importantă pentru că așa e moartea fiecărui om, fie el om al lui Dumnezeu sau nu.

Ian Squire e un misionar creștin în Nigeria care a fost capturat de membrii unui grup numit Egbesu Boys. De profesie optician Squire slujea alături de alți 3 misionari la o clinică din Delta de Sud a fluviului Niger.

În timpul captivității sale Ian Squire a luat într-o zi chitara și a cântat pentru ceilalți deținuți imnul „Amazing Grace”. Un membru al grupului Egbesu Boys și-a luat arma după ce Squire și-a sfârșit cântarea și l-a împușcat. Squire a fost în vârstă de 57 de ani. El a început lucrarea de misiune în Nigeria în 2003 când împreună cu Shirley, soția sa au simțit chemarea lui Dumnezeu. Înainte de a pleca în misiune soții Squire locuiau împreună cu cei doi fii ai lor în Cambridge unde aveau loc bun de muncă și cam tot ce-și doreau ei, a spus Shirley. Totuși ei nu se simțeau fericiți și și-au dat seama că Evanghelia îi cheamă la mult mai mult decât la a trăi o viață confortabilă. Atunci au deschis clinica lor din Nigeria într-o zonă foarte săracă din Enekoragha, localitate în care ei au suferit prin anii de lucrare și boale și necazuri. De asemenea nu o dată li s-au furat echipamente sau provizii.

Articolul din care am extras știrea spune mult mai multe despre Ian Squire, soția sa Shirley și despre lucrarea lor de misionarism.

Scriu aceste rânduri din biroul meu în care stau confortabil la computer sorbind dintr-o cafea proaspătă. E ușor să scrii astfel. Să citești știrile și să decupezi ceea ce ți se pare interesant sau că ar interesa și pe alți. Bunăoară, să scrii despre sacrificul suprem al unor creștini ca Ian Squire. Și e adevărat că nu toți creștinii sunt chemați să facă la fel. Nici nu pot toți creștinii face același lucru. Noi suntem un trup ale cărui membre au diverse funcții. Prea alesul Teofil citea scrisorile doctorului Luca în confortul casei sale. El avea altă chemare decât Pavel și decât Luca.

Găsesc însă că și eu și ceilalți creștini pe care-i cunosc suntem prea indiferenți cu privire la sărăcia și răul de lângă noi sau din alte părți ale lumii. Ca atare sacrificăm prea puțin din confortul nostru sau din resursele noastre pentru ameliorarea stării de fapt. De asemenea sacrificăm prea puțin din timpul nostru de rugăciune pentru cei aflați iată în prima linie de lucrare, acolo unde „cauciucul întâlnește drumul” cum s-ar traduce o expresie americană care face mult sens (da, mai mult în original decât în traducere).

Primim cu toții tot felul de scrisori și comunicate de la misionari aflați prin țări fie cu climat politic și religios dificil, fie cu economie la pământ. Unele le citim, altele nu. Și cele citite și celelalte nu ne mișcă mai de loc. Isus a spus „mergeți” dar noi nu ne ducem pentru că nu auzim trimiterea Sa rezonând în inima noastră. Unii care nu se pot duce pot trimite pe alții, sau mai bine zis, pot trimite la alții. Dar nici aceasta nu o facem. Avem alte obiective economice și planuri cu „banii noștri”.

Fereastra de ocazii este adesea limitată. „Dacă aș fi știut” sunt cuvintele de regret ale celui ce nu că nu a știut sau că nu a putut, ci nu a vrut. Între timp Isus Cristos a lăsat slava cerească de dragul nostru dar noi nu lăsăm mai nimic de dragul Lui. Alții, precum Ian și Shirley Squire au lăsat așa de multe pentru ca acum lui Shirley să i se pară că a pierdut totul pentru ca în sfârșit să-L câștige pe Cristos. Că doar așa-L câștigăm pe Cristos, dacă lăsăm totul…. El nu are egal și de aceea a pune altceva pe talerul opus Lui înseamnă o nerecunoaștere crasă a adevăratelor valori.

 

Warning:

Isus sau președintele Xi?

Credincioșilor dintr-o provincie chinezească din sud-estul țării li s-au distribuit peste o mie de portrete ale președintelui Xi Jinping cu scopul ca acestea să fie atârnate pe pereții camerei principale a caselor lor în locul imaginilor lui Isus, al crucii sau al altor obiecte religioase.

Autoritățile locale au promis locuitorilor din Yugan, una dintre cele mai sărace regiuni din China, ajutoare de la partid în schimbul expunerii tablourilor lui Xi. Politica aceasta se desfășoară pe fundalul unei competiții între religie și ateismul comunismului chinezesc. Oficialitățile au raportat cu au „topit inimile de gheață ale săracilor” și le-au transformat când aceștia au fost convinși să nu mai creadă în religie ci să creadă în partid.

Qi Yan, un reprezentant al unui congres local al poporului a spus printre altele, „mulți oameni de la țară sunt ignoranți. Ei cred că salvatorul lor este Dumnezeu. După ce au fost prelucrați de cadrele noastre ei și-au dat seama de greșeala lor și acum cred că nu mai trebuie să se încreadă în Isus ci în ajutorul partidului”.

Un alt oficial pe nume Liu a precizat că totuși, abandonarea imaginilor religioase și înlocuirea lor cu portretul președintelui Xi nu s-a făcut de bunăvoie ci după multă muncă de convingere că dacă țăranii nu se vor alinia cerințelor nu vor primi ajutor.

A, dar credința nu s-a interzis total! Ei pot continua să creadă în religie dar cu mintea să se încreadă în partid, a mai zis Qi. Și tot el a mai precizat că imaginile religioase pot fi puse în alte încăperi ale caselor, dar în camera de zi sau camera principală să fie portretul lui Xi.

Mda. Conștiința multora trece prin stomac. Pe de altă parte credința în Isus este mereu împinsă spre un loc departe de ochii publici. În China ca și-n America și ca și pretutindeni: oricine poate crede în Isus dar acasă, unde nu vede și nu știe nimeni.

În altă ordine de idei, este oare președintele Xi pe cale de a deveni un nou Mao al Chinei? Sau un nou dictator? Probabil.

 

Warning:

S-a deschis Muzeul Bibliei în Washington D.C.

Sâmbătă 18 Noiembrie s-a deschis la Washington DC Muzeul Bibliei

Susținută financiar în mare parte de familia lui Steve & Jackie Green (proprietarii lanțului de magazine Hobby Lobby), inițiativa de a deschide un muzeu al Bibliei în capitala Americii s-a materializat sâmbătă. Cu o cheltuială de peste 500 de milioane dolari, întinzându-se pe o suprafață de aproape 40 mii de metri pătrați clădirea modernă care adăpostește muzeul a fost opera lui Cary Summers, cel care a mai fost responsabil de deschiderea unei reproduceri a unui sat de pe vremea lui Isus Cristos, și nu orice sat ci Nazaret.

Muzeul Bibliei conține în mare parte obiecte din colecția personală a familiei Green, o familie de proeminenți creștini evanghelici care a ocupat știrile americane acum câțiva ani când, după lansarea inițiativei de asigurări medicale cunoscută sub numele de „Obamacare”, concept care cerea companiilor ce aveau angajați să ofere în cadrul asigurării medicale provizii pentru plătirea operației de avort soții Geen nu au fost de acord cu această prevedere și procesul intentat de ei în numele firmei lor a fost câștigat în fața Curții Supreme de Justiția a SUA.

Specialiștii în muzee și cei din lumea academică, alături de diverse oragnizații de atei au considerat că Muzeul Bibliei va fi de o slabă calitate intelectuală și va fi folosit ca o unealtă de evanghelizare. Clădirea, organizarea, exponatele și rigoarea academică cu care s-au selectat exponatele arheologice și artifactele au făcut ca unuile guri de protestatari să fie închise.

Muzeul Bibliei nu este aliniat cu nici o denominație creștină și exponatele acestuia invită pe vizitatori să se angajeze cu istoria Bibliei, a timpurilor redate de aceasta și cu impactul cărții asupra istoriei omenirii. Astfel Muzeul Bibliei va fi destinat atât credincioșilor în Biblie cât și scepticilor: ambele categorii de vizitatori vor fi edificați de experiența vizitării exponatelor.

 

Warning:

Când nu poți adopta din cauza că ești creștin

O familie de creștini evanghelici așteaptă să adopte un copil de câtva timp. Conform procedurii în vigoare în provincia Alberta din Canada cei doi soți al căror nume e redat doar prin inițialele lor (CD și ND) depun o cerere la serviciile sociale care se ocupă de adopțiuni. Cererea lor e pasată spre verificare unei organizații catolice (Catholic Social Services) care refuză să califice familia ca aptă pentru adopțiune din cauza vederilor lor stricte cu privire la homosexualism.

Deși prin martie cei doi soți au fost obligați să dea răspunsuri suplimentare cu privire la crezul lor despre homosexualism, la care după ce au precizat că ei nu sunt de acord cu practica homosexuală cei doi au dat asigurări că vor trata orice copil vor adopta cu dragoste, respect și compasiune indiferent ce va alege copilul să facă mai târziu în viață (cu privire la orientarea sexuală, se subînțelege) cererea le-a fost totuși refuzată. Inițial organizația catolică de servicii sociale a constatat pe baza evaluării psihologice, financiare și economice că cei doi soți corespund, se pare că organizația a cedat la presiunile exercitate asupra ei de către departamentul care se ocupă de serviciile pentru familie și copii din cadrul provinciei (Alberta Child and Family Services). Acest departament consideră că ar fi nepotrivită plasarea unui copil cu înclinații LGBT în grija unor părinți adoptivi care ar putea încercă să-i schimbe orientarea.

Cei doi soți au dat în judecată departamentul de servicii sociale și consideră că drepturile lor civile au fost încălcate.

Dincolo de acest caz (și întotdeauna începe cu un caz, nu-i așa? Un caz cu ajutorul căruia se încearcă să se vadă cât de departe se poate merge în abuzarea și prejudiciera drepturilor cuiva, în special al creștinilor) se întrevăd vremuri grele pentru creștini. Ei nu-și mai pot exercita libertatea de conștiință când în virtutea ei refuză să facă aranjamaente florale pentru nunta a doi homosexuali, sau să confecționeze un tort tot pentru o asemenea nuntă sau să scrie pe cererea lor de adopțiune că ei sunt evanghelici care nu cred că homosexualismul e o practică acceptabilă.

Convingerea creștinilor cu privire la LGBT a devenit un Șibolet politic (Judecători 12:5-6) și cei pe care trebuiau să-i tolerăm au devenit extrem de intoleranți.

Există totuși în cer un Dumnezeu care a spus ce anume este și ce nu este păcat. Mai devreme sau mai târziu El va face dreptate. Întotdeauna face dreptate, El fiind drept. Aceasta e credința dar și speranța creștină.

Deocamdată însă creștinii vor trebuie să sufere și acesta din ce în ce mai mult. Acum e timpul întunericului (Luca 22:53/b Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului). Mai adaug și cuvintele unui alt apostol: 1 Ioan 2:18  Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Cele afirmate mai sus de Biblie nu trebuie să ne încurajeze lipsa de implicare sau un fel de atitudine „que sera, sera”. Creștinul nu crede într-un asemenea fatalism, nici măcar atunci când evidențele par a fi contrare crezului său. Creștinismul este probabil cea mai optimistă credință, mai ales atunci când nu este imersat într-o poziție escatologică de genul „las’ că și așa vine răpirea…”. Pavel zicea că acum rămân trei atitudini: credința, nădejdea și dragostea. Ele sunt caracteristice oricărui creștinism autentic.

Pentru aceste lucruri românii creștini ar trebui să participe la Referendumul pentru Familie din România. Este vital a nu se tăcea atât timp cât mai e posibil să facem să se audă glasurile noastre.

 

Warning:

Alegeri cu (mici) surprize

Danica Roem. Sursa AP

Danica Roem e un bărbat care acum 4 ani a început transformarea în femeie. La alegerile de ieri (7 Nov 2017) Roem, care reprezintă partidul Democrat, a câștigat un loc în camera deputaților statului Virginia, înlocuind pe un Republican care fusese deputat timp de 13 mandate. Astfel s-a scris istoria: primul transgender e ales ca reprezentant politic în congresul unui stat. Sunt sigur că vor mai urma și alte surprize.

Tot în Virginia un Democrat a fost ales ca guvernator (Ralph Northam) în cursa cu un republican destul de cunoscut, Ed Gillespie.

În New York Democratul Bill de Blasio a fost reales ca primar.

În New Jersey un reprezentant al religiei sikh a fost ales ca primar al unui oraș. Aceasta este o premieră în SUA.

Per total, Democrații au avut reușite mai bune decât republicanii. Desigur, aceste alegeri sunt la jumătatea termenului și de obicei partidul din opoziție are rezultate mai bune decât partidul aflat la putere. Dar rezultatele pot fi un semnal că-n 2020 raportul reprezentării politice la Washington și pretutindeni în America se poate schimba radical. Chiar dacă se așteaptă ca Trump să mai câștige un mandat (depinde de ce va face în domeniul taxelor, al asigurărilor medicale și al promisiunii de construire a unui zid la granița cu Mexicul) chibiții politici presupun că republicanii vor pierde cel puțin o cameră din cele două dacă nu chiar ambele. Ei, așa e în politică.

 

 

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...