Thank you Planned Parenthood for Georgia win!

Karen Handel, reprezentanta republicanilor a câștigat în alegerile speciale din districtul #6 din Georgia scaunul congresional disponibil. Oponentul ei, democratul Jon Ossoff a pierdut și specialiștii spun că victoria republicanilor se datorează și opoziției doamnei Handel față de organizația ucigătoare de copii. PP a donat peste 1 milion de dollari lui Ossoff, în afară de zeci de milioane de dollari primiți de democrat din întreaga Americă.

Warning:

De unde știe o fetiță de 12 ani că ea este… lesbiană?

Savannah are 12 ani, locuiește cu familia ei în Utah și recent și-a adus „mărturia” în fața congregației mormone din care face parte familia ei. În mărturia fetiței ea recunoaște că este lesbiană, că așa a făcut-o „dumnezeu” și că ea nu a ales aceasta, după cum nu și-a ales culoarea ochilor sau alte trăsături fizice.

În videoclip un conducător al congregației mormone îi spune să stea jos și cineva îi taie sunetul la microfon.

Clipul a făcut furori pe internet și a deschis din nou subiectul opoziției mormonilor la problema minusculei minorități LBGTQ. Mormonii sunt o sectă și dacă ar sprijini comunitatea gay-lor nu m-ar interesa nici cât negru sub unghie: ei au mult mai multe probleme teologice care ar trebui să-i îngrijoreze. Dar când vorbim despre denominații creștine care până nu de mult au îmbrățișat poziții teologice ortodoxe, acceptarea, afirmarea sau orice alt termen folosesc ei vizavi de gay mă îngrijorează. Parafrazând un verset din Apocalipsa, dacă-ți merge vestea că trăiești dar ești mort, treaba ta; dar dacă trăiești și te sinucizi sub ochii noștri atunci avem o problemă.

Revenind la fetița de 12 ani: ea știe despre gay și despre faptul că mormonii nu-i acceptă de la mama ei, Heather care în 2015 a decis să sprijine homosexualii și ca protest împotriva poziției mormone oficiale a decis să părăsească cultul. Sunt convins că declarația lui Savannah că ea e lesbiană e doar un gest de sfidare la adresa mormonilor și cred că gestul este instigat de mama ei sau făcut în solidaritate cu mama ei.

Aceasta ne aduce la o discuție importantă: cine este responsabil cu educația copiilor noștri? Cei mai mulți creștini cred (teoretic, cel puțin) că educația religioasă și etică a copiilor noștri se face în familie. Mai devreme sau mai târziu atitudinea laxă a părinților față de Dumnezeu, biserică, societate și problemele morale curente se va reflecta în copiii lor. Suntem atacați cu un baraj de murdărie și întreaga societate se alătură cauzei LGBLQ fără discernământ și fără să-i pese de consecințele pe durată lungă. Sunt chiar convins că unii se decalră gay numai pentru că e la modă și nu vor să fie mai prejos decât ceilalți. E „cool” să fii la modă.

De exemplu, Mattel, compania care produce păpușile de tip Barbie a intrudus recent un nou tip de păpuși numite Ken Dolls. Motivată de profit, Mattel produce păpuși în asemănarea unor personalități ale televiziunilor americane care sunt gay: Rachel Maddow, Anderson Cooper, Don Lemon, Harvey Levin ș.a.m.d. Conform unui oficial de la Mattel, noile păpuși vor permite fetițelor care se vor juca cu ele să-și folosească imaginația și să le îmbrace așa cum își închipuie ele.

Imaginație? În cazul acesta imaginația se mulează pe proiecția a ceea ce e popular în lumea de astăzi. Și dacă o fetiță care azi are 3-4 ani începe să-și îmbrace păpușa băiețește, că așa se îmbracă nu știu ce lesbiană la modă, și dacă părinții nu supraveghează și canalizează influențele asupra fetiței lor ci dimpotrivă, o încurajează să fie contemporană și la modă, atunci când fetița va avea 12 ani va ieși la scenă deschisă declarând că ea e lesbiană, adică promovând un stil de viață și o atitudine pe care (probabil că încă) nu a experimentat-o și nu știe exact ce înseamnă. Sau știe?

Warning:

Statul Oregon din nou în prima linie a liberalismului progresist.

Până acum carnetul de conducere eliberat de Statul Oregon putea descrie sexul posesorului de carnet ca fiind F(feminin) sau M(masculin). Oregonul însă va inaugura o nouă descriere a sexului. Aceasta este X (sau nespecificat). Persoana posesoare de carnet de conducere care nu vrea să aparțină sistemului binar de definire sexuală feminin/masculin o face fie pentru că e împotriva acestei limitări, fie pentru că încă nu s-a decis ce este sau pentru că dorește să-și păstreze libertatea de a fi ce dorește ea, în funcție de împrejurări. De exemplu, o astfel de persoană poate folosi băile femeilor în cazul în care se simte femeie, sau invers, ale bărbaților dacă conducătoarea auto este X și se consideră bărbat.

Se spune că cel mai fericit om din cauza acestei legi (care vă asigur eu că se va răspândi în toate statele Americii cât ai zice „pește”) este Jamie Shupe care a fost unul dintre primii americani ce s-au definit ca fiind „X” și care s-a luptat pentru „dreptul” de a fi recunoscut ca „X” în carnetul de conducere – care alături de pașaport, certificat de naștere și numărul de identificare primit de la administrația „Social Security” sunt cele mai importante acte de identificare ale unui american.

Vorbind despre Shupe, acesta a tremurat de frică la posibilitatea că dorința sa nu va deveni lege iar când a auzit că a trecut cu brio, a plâns de bucurie până când a rămas fără lacrimi! Ce mare realizare! Să devină „X”. Și aceasta va fi înscrisă cu litere de culoare neagră pe carnetul lui de conducere. Dar ia stai un pic: de ce de culoare neagră? Că și negrul…. nu ar fi mai bine să fie scrise cu litere de culoare tot „X” ca să nu se supere nici negrul, nici albul.

Și ca să nu fie o singură bucurie, și nevasta lui Shupe a decis să devină „X”. Nu că ar fi lipsă de nebuni, că nu este. Mai sunt și alții răspândiți prin întreaga Americă care deja au prins de veste că bate vântul schimbării și și-au ridicat toate pânzele sus.

Uite așa, pe tăcute și pe nebăgate de seamă ridicolul se răspândește chiar în ograda noastră. Astfel se crează precedente legale care vor avea un cuvânt greu de spus în chestiuni juridice.

Rămân totuși nedumerit: dacă Shupe masculul se duce la magazin, funcționarul de acolo cum îi zice? Că „domnule” sau „doamnă” definesc ceva ce Shupe nu vrea să fie. Și de unde mă rog se va ști care dintre muritori este F, care e M și care e X?

Hai să închei cu o poveste adevărată. Merg într-o zi la un magazin de birotică. Mă întâmpină un bărbat mai înalt decât mine, mai solid, dar cu părul lung, îmbrăcat ca femeie dar cu pantofi bărbătești mărimea 48 sau mai mare, cu semne că-i apar sânii dar vorbind încă cu voce baritonală, și mă întreabă dacă mă poate ajuta. L-am privit scurt și am zis da, mă poate ajuta: să-mi spună cum să mă adresez lui, domnule sau doamnă? S-a uitat la mine, a zâmbit și a zis că deocamdată „domnule” e OK. Nu de alta dar cu confuzia acestor indivizi, suntem și noi încurcați și vă spun eu că e rost de ceva intentări de procese pentru obținerea de daune materiale din cauza lezării identității sexuale ale unor astfel de X.

Warning:

Poate decide o persoană în vârstă de 12 ani dacă e băiat sau fată?

O fată din Alabama în vârstă de 13 s-a sinucis recent. Ea s-a născut Jane Marie Georgia dar acum un an a decis că „ea” este „el” și a început să se prezinte și să trăiască ca băiat. Și-a schimbat numele în Jay Griffin Georgia.

La scurt timp după tranziția de la fată la băiat „Jay” (cum îi zic părinții, care au acceptat transgenderismul fiicei lor) a început să sufere de probleme psihice precum depresie, tristețe și anxietate. Toate acestea au necesitat tratament psihologic asigurat de către un medic. Apoi au urmat sesiuni de terapie de grup pentru transgenderi. Perioadele de tulburări și de lipsă de echilibru psihologic au continuat. Într-una din zilele ultimei săptămâni din luna mai părinții și-au găsit copilul mort în camera sa. Se sinucisese.

Desigur acum se caută țapul ispășitor. Nu vreau să minimalizez durerea unui părinte al cărui copil a sfârșit din viață atât de prematur; departe de mine gândul acesta. Acum vreo 40 de ani încercam să consolez un prieten a cărui fetiță de 14 ani a murit de cancer. Îi ziceam eu că înțeleg prin ce trece deoarece și eu îmi pierdusem recent tatăl. La care prietenul meu mi-a spus că și lui îi muriseră ambii părinți, dar că nici o durere nu se compară cu aceea pe care o simte un părinte când îi moare copilul.

Totuși, părinții lui „Jay” nu au nici o vină în cele întâmplate? Numai societatea e vinovată pentru că nu a fost total pregătită să accepte un transgender? Doar ceilalți copii de la școală dintre care unii nu înțelegeau de ce o fată aflată la vârsta la care în general fetele încep să se gândească la băieți vrea să fie… băiat? Doar bisericile frecventate în zonă care încă nu erau gata să accepte pe cineva așa cum este sunt vinovate?

Ce zice Erin, mama lui „Jay”? Păi ea zice că decizia fiicei ei de a deveni băiat a fost o decizie proprie ei cu privire la care ea, mama ei nu i-a zis nimic. Erin doar s-a pregătit să-și iubească copilul indiferent dacă acesta alegea să trăiască ca fată sau ca băiat. „Noi (Erin și soțul ei) ne-am iubit și acceptat copiii așa cum erau ei. Eu sunt o creștină care spun ceea ce gândesc fără frică sau rușine, port tatuaje și am o credință foarte puternică. Așa că l-am încurajat pe Jay și i-am spus că eu ca mamă sunt aici și-s gata să vorbesc cu el despre orice vrea el să vorbească cu mine”. Erin a mai spus că, deoarece ea și-a dorit să aibă un băiat, transformarea lui Jane în Jay a fost ca un fel de răspuns la dorința ei.

Înainte de a continua trebuie să spun că eu nu am avut copii și de aceea opiniile mele exprimate aici se bazează pe observare generală nu pe experiență.

Jane/Jay la vârsta de 12 ani se afla într-un moment al vieții copilului în care de la părinți se aștepta mai mult decât încurajare de a face ce vrea, de a-și alege sexul preferat.

Copilul la 12 ani încolo este la pubertate, se petrec în el tot felul de schimbări care necesită o navigare atentă și continuă din partea părinților. Transformări fizice, emoționale și cognitive. Sexul copilului i-a fost determinat prin naștere. Părintele trebuie să-l ajute să înțeleagă ceea ce este din punct de vedere sexual și să-l pregătească să trăiască ca ceea ce este, nu ca ceea ce dorește să fie.

O simplă curiozitate exprimată printr-un motor de căutare pe internet ar fi arătat că peste 40% dintre transgenderi au tendințe sinucigașe și o mare parte dintre aceștia vor comite suicid în cele din urmă. Acest lucru este adevărat chiar și-n cazul în care transgenderii sunt acceptați, iubiți și apreciați ca atare. Luptele cele mai teribile ale acestor pesoane nu sunt vizavi de percepția celor din jur ci de confruntarea cu ei înșiși. Îmi imaginez că nu e ușor să te convingi că ești de alt sex decât acela cu care te-ai născut, mai ales că deosebirile psihosomatice între cele două sexe sunt mari. O fată e tot fată și dacă se comportă ca un „băiețoi” și se joacă cu jucării de-ale băieților și dorește când se va face mare să sape șanțuri pe șantier sau să muncească în mină.

Eu cred că un copil de 12 ani are trebuință de mult mai multă preocupare și ghidare decât a fi lăsat a-și alege singur identitatea sexuală. Dacă nu e niciodată potrivit ca un om să-și schimbe sexul, cu siguranță nu e potrivit s-o facă la o vârstă când încă nici nu știe precis ce vrea. Eu sunt de părere că Erin, mama lui „Jay” a greșit enorm în felul în care a lăsat lucrurile să decurgă cu copilul ei. Mai ales că Erin se pregătește să slujitor ordinat în biserica metodistă. Un creștin ne se lasă bătut încoace și-ncolo de orice vânt de preferință contemporană la modă și nu se compromite în numele toleranței și a corectitudinii politice. Mai ales când e vorba de copiii acelui creștin. Noi putem schimba standardele cum voim noi, dar realitatea nu va fi de acord cu noi: vitriolul rămâne tot vitriol chiar dacă-l numim sirop de vișine.

Warning:

Molohul LGBT continuă să facă victime

Liberalii din Ontario, Canada au votat înainte de vacanța de vară o lege – Bill 89 – care dă putere excesive guvernului local pentru a lua copiii acelor familii care se opun agendei LGBTQI. Votul a fost de 63 la 23 pentru legea 89. Se consideră că astfel de copii au nevoie de protecție din partea statului și vor fi dați fie spre adoptare, fie vor fi îngrijiți de către stat în sistemul de „foster care” – adică sistem în care copiii sunt plasați cu familii însărcinate ci creșterea și îngrijirea lor până la vârsta independenței copiilor respectivi.

Până de curând legea permitea părinților să-și crească copiii în religia îmbrățișată de familie. Acum preferința religioasă nu mai contează și este înlocuită cu nevoia de a permite copiilor să înțeleagă probleme legate de „identitatea sexuală” și de „exprimarea sexului” precum și să le ofere libertatea de a se exprima în acest sens.

Legea este considerată de către lideri ai Coaliției pentru Familie ca fiind totalitară. Canada se îndreaptă cu pași repezi către un sistem de „protecție a copilului” în care copii din familii bune sunt sechestrați de către guvern pentru a fi preluați de către stat și a fi spălați pe creier. „Bun venit” la fenomenul groaznic experimentat de unele familii de români în Norvegia.

 

Warning:

Despre teologia lui Wm Paul Young – autorul cărții BARACA

Lies we believe about God.

Wm Paul Young, autorul cărții „The Shack” (Baraca – va apare curând și-n limba română) are păreri eretice despre Dumnezeu. Acestea sunt expuse în cartea sa, „minciuni pe care le credem despre Dumnezeu” apărută recent în SUA.

Am văzut că „Baraca” a fost deja recomandată și de către creștini pe Facebook. Merită ea citită? Nu, dacă luăm în considerare ceea ce crede despre Dumnezeu și despre noi Wm Paul Young.

Iată câteva dintre titlurile capitolelor,

1. Dumnezeu ne iubește dar El nu ne place.

Young pornește de la povestiri și experiențe avute ca apoi să facă enunțuri teologice. Teologia aleasă pe baza sentimentelor și a dorinței de a fi corect din punct de vedere politic și de a nu supăra pe nimeni și de a ne simți noi bine nu este o bună teologie. Dacă „teologie” înseamnă știință sau vorbire despre Dumnezeu, atunci e corect ca să ne ancorăm crezurile în Biblie, cartea care e o revelație de sine a lui Dumnezeu.

Young face o vizită la o închisoare pentru femei unde prezintă cartea sa „Baraca”. În cele din urmă dă autografe și îmbrățișează deținutele în semn de salut. Una dintre acestea plânge cu hohote în brațele lui Young și-l întreabă daca „Papa” (numele lui Dumnezeu din carte, întruchipat printr-o femeie de culoare) o iubește și dacă lui Papa îi place de ea (does she like me). Young o încredințează ca da, Papa o iubește și-i place de ea. Femeia mulțumește și consolată se duce-n treaba ei.

Dumnezeu ne iubește. Din această cauză a jertfit pe Fiul Său, ca să ne mântuiască. Dar își găsește plăcerea Dumnezeu în oricine, indiferent de ce fel de viață duc oamenii? Biblia nu ne spune aceasta. Iată ce spune Biblia:

Psalmi 149:4 Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mântuindu-i.
Isaia 42:1 „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
Ieremia 14:10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!”
Maleahi 2:17 Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi: „Cu ce L-am obosit?” -„Prin faptul că ziceţi: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!”

2. Dumnezeu este bun, noi nu suntem buni.

Young începe prin a menționa că o astfel de credință despre Dumnezeu are consecințe devastatoare pentru viața noastră. El spune printre altele că suntem doar orbi dar nu depravați. Dovada? Dumnezeu a devenit om și deoarece Dumnezeu este sfânt, El nu putea să se întrupeze într-o ființă care este rea în esență. Noi purtăm imaginea lui Dumnezeu, deci nu putem fi răi și stricați.

Sunt prea multe citatele care spun despre cum este omul fără de Dumnezeu ca să le amintesc aici. Dacă noi suntem buni, de ce a venit Isus? De ce a murit? Ce a dorit să schimbe? Ce nevoie este de religie, în ultima instanță?

3. Dumnezeu este în control (suveran).

Young nu crede că aducem nici o onoare Domnului dacă noi credem că El este suveran și omnipotent. Una dintre probleme atacate aici este problema crucii. Young vede crucea ca un obiect de tortură și afirmă că nici măcar mântuirea întregului univers nu ar fi justificat ca Tatăl să supună pe Fiul unei asemenea torturi ca cea de pe cruce. Young continuă prin a spune că „controlul” nici măcar nu face parte din vocabularul lui Dumnezeu deoarece în relație și iubire nu există loc de control, ori Dumnezeu ne iubește și dorește să aibă o relație cu noi.

4. Dumnezeu nu se supune.

Young pornește atacul asupra părerii că Dumnezeu nu se supune la nimic și la nimeni (din nou atacă suveranitatea lui Dumnezeu) de la regula de aur pe care o citează din Marei 7:12 „tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel”. Întrebarea sa este dacă Dumnezeu care ne-a cerut nouă aceasta se supune la ceea ce ne-a cerut nouă sau nu. Adică, tratează Dumnezeu pe alții așa cum i-ar place să fie tratat el însuși? Și concluzia trasă de Young este că dacă Dumnezeu ne cere ceva, atunci El cel dintâi trebuie să se supună la ceea ce ne cere.

Astfel, Dumnezeu mă tratează pe mine exact așa cum ar dori ca eu să-l tratez pe el. Din cauză că Dumnezeu e o ființă relațională El se supune nou așa cum așteaptă ca noi să ne supunem Lui.

Mai târziu, Young afirmă că deoarece ne lasă libertatea de a alege, Dumnezeu intră în alegerile noastre greșite și încearcă să răscumepere și să repare ceea ce se poate repara. Întrebarea este, dacă Dumnezeu se supune nouă, de ce nu ne lasă în pace cu alegerile noastre greșite? Încercarea de a salva ceva din greșelile noastre, un este oare o exercitare a suveranității sale? De ce nu ne poate lăsa în pace?

La urmă Young vorbește despre supunerea reciprocă dintre Dumnezeu și noi aducând exemplul supunerii reciproce a doi soți în cadrul căsătoriei lor. Aceasta ar fi frumos numai dacă Dumnezue ar fi din aceeași categorie cu noi și dacă nu ar fi aparte și singur într-o categorie în care nu mai există nici o altă ființă în univers. El este creator, eu nu sunt.

6. Dumnezeu vrea să mă folosească.

Dumnezeu nu folosește pe nimeni, niciodată, deoarece aceasta ar însemna că noi am devenit obiecte – numai obiectele sunt folosite ori noi nu putem avea o relație cu obiectele. Dumnezeu are o relație cu noi și astfel el ne invită la un dans cu el, la un parteneriat, la o participare comună.

8. Dumnezeu vrea să fie prioritar.

Nu am cum să-l pun pe Dumnezeu pe primul loc. Viața întrerupe adesea „prioritățile” noastre – se bolnăvește un copil, trebuie să dorm, etc. Idea că Dumnezeu dorește să fie primul, zice Young nu se găsește în Biblie.

13. Tu ai nevoie de mântuire.

Young susține că Evanghelia (vestea bună) nu constă în faptul că Isus a deschis o cale pentru ca mântuirea să fie posibilă ci în faptul că Isus deja ne-a inclus pe toți în viața sa, că deja noi suntem într-o relație cu el. El a făcut aceasta fără să ne ceară părerea (în timp ce idea e aberantă, cum stăm aici cu suveranitatea lui Dumnezeu? Adică, cum a putut Dumnezeu să-mi facă una ca asta, să mă includă fără să mă întrebe, ca într-o relație, ce părere am?).

Actul mântuirii a fost unilateral împlinit de către Dumnezeu și a fost aplicat întregii omeniri. La întrebarea presupusă „sugerezi că toți oamenii sunt mântuiți? Crezi în mântuirea universală?” Young răspunde cu fermitate „da, exact asta spun!” Aici perdeaua universalismului (idea că toți oamenii sunt mântuiți) este dată la o parte. Young e universalist.

Urmează un atac asupra iadului (15 – Iadul nu este o separare de Dumnezeu – în care Young face o gimnastică logică arătând că întrucât Dumnezeu e un foc mistuitor și iadul fiind ceva creat, care nu ne poate separa de Dumnezue, iadul este de fapt… Dumnezeu, care ne consumă în El însuși), apoi un capitol despre faptul că nu Dumnezeu a avut idea crucii (17 – Crucea nu a fost idea lui Dumnezeu).

Mai amintesc aici capitolul 24 (în care încearcă să dovedească că toți oamenii fără deosebire sunt copiii lui Dumnezeu, nu în sensul că au fost cu toții creați de către Dumnezeu ci în sensul că nimeni nu trebuie să facă nimic special, cum ar fi să creadă în Dumnezeu pentru a fi un copil al lui Dumnezeu). Apoi amintesc capitolul 27 (în care atacă concepția că păcatul ne desparte de Dumnezeu).

Din cauza celor expuse sumar mai sus, NU RECOMAND NICI UNUI CREȘTIN SĂ CITEASCĂ BARACA LUI WILLIAM PAUL YOUNG.

Warning:

Arhiepiscopia Mexicului și zidul lui Trump

Arhiepiscopia orașului Mexico City a condamnat recent companiile mexicane care ar munci la înălțarea unui zid dintre SUA și Mexico ca fiind „trădătoare” și a încurajat populația și investitorii să le boicoteze. Se vede că sentimentul naționalist este la fel de bine mersi și-n statul de la sud ca și la noi.

În timp ce înțeleg supărarea prelaților catolici și dorința lor de a-și susține concetățenii, eu nu cred că ei se achită cum trebuie cu privire la acest rol asumat.

Milioane de mexicani au sosit în SUA în mod ilegal. Nu doar că ei au plătit sume mari de bani pentru a fi aduși peste graniță de către coyotes dar mulți dintre ei nici nu au mai ajuns aici, fie murind pe drum din cauza bolilor, frigului, setei sau foamei, fie au fost omorâți pentru bani. Multe dintre femeile care au au venit aici au plătit prețul scump de a fi violate de către răufăcători, de către tovarășii de imigrație sau de către cei ce le conduceau spre America. O dată sosiți în SUA, mulți dintre imigranți, neavând drept de muncă aici lucrează pentru salarii cash de nimic. Adesea frica de deportare îi face să nu se declare nicăieri pentru obținerea de servicii umanitare și astfel locuiesc în condiții mizerabile și suferă de boli ce ar putea fi tratate dacă ar merge la un medic.

Abuzul intra-imigrație este de notorietate. Cine o să declare la poliție că a fost tâlhărit sau violat? Nimeni, pentru că riscă să fie deportat. Trăind adesea în comunitatea lor închisă imigranții nu învață limba engleză, copiii lor nu se duc la școală. Tinerii se angajează în tot felul de ganguri și recurg la crime. Consumul de alcool este proverbial între imigranții mexicani. Așa, puținii bani câștigați se duc pe băutură și viața lor nu se îmbunătățește aici și nici „cei de acasă” nu sunt ajutați cu nimic.

Nu ar fi fost mai bine ca arhiepiscopia să denunțe cartelurile care controlează regiunea graniței cu SUA? Acestea beneficiază de traficul ilegal de droguri dar și de persaone. Până și coyotes care transportă persoane de la sud la nord aparțin adesea cartelurilor sau unor sindicate ale crimei. În domeniul acesta sumele de bani sunt atât de mari încât nu se permite nici o intrepreindere personală sau individuală. Mi-a spus cineva nu de mult că a plătit 5 mii de dolari pentru a fi adusă peste graniță. În plus, a fost în mod repetat violată în timpul călătoriei.

Imigranților li se cere nu o dată să aducă droguri peste graniță. Una dintre cele mai profitabile intreprinderi de când există lumea este aceea a sexului. Sunt statistici care arată că anual sute și mii de femei sunt aduse peste graniță pentru a fi folosite în SUA ca obiecte pentru satisfacerea sexului. Multe dintre femei provin din țări sărace ale Asiei.

Poate că dacă biserica catolică din Mexico vrea să se implice în politică ar fi util dacă ar deveni o voce pentru schimbări interne în Mexico. Pentru apărarea vieții și condiției de viață a celor ce din cauza sărăciei sunt obligați să-și asume atâtea riscuri pentru o viață ce se dorește mai bună. De ce nu cere arhiepiscopia companiilor să angajeze pe cei ce pot munci dar nu au unde? De ce nu militează pentru condiții mai bune de viață în țara lor? De ce nu devine o voce împotriva puținilor bogați care dețin averile și terenurile mexicane? Este oare pentru că beneficiază de sprijinul material al celor bogați? Și de ce pretinde arhiepiscopia că zidul ar fi inuman? Nu este mai degarbă inuman ceea ce li se întâmplă mexicanilor care încearcă să treacă fraudulos granița sau deja au trecut-o?

Cum ziceam mai la început, naționalismul s-a trezit dintr-o dată de ambele părți ale graniței SUA de la sud. Pardon, nu doar acolo ci în lumea întreagă. Se pare că conceptul de „new world order” și cel al unității întregii lumi într-o lume fără granițe naționale nu este posibil. Dacă se va realiza vreodată, va fi doar cu forța. Adică, cu diferite forțe, cum ar fi o necesitate economică mondială, o criză nemaipomenită, sau chiar o serie de evenimente catastrofale care ve face ca inamicii de altă dată să caute confort în realizarea unității.

 

Warning:

Despre Yoga

Sursa: http://lifestyle.inquirer.net/197231/in-photos-indian-yogis-twist-bodies-soothe-minds/

Yoga s-a răspândit atât de mult în lumea noastră încât aproape nu există nici un mic centru comercial în care să nu descoperi un studio de yoga: „hot yoga” (sau bikran yoga, desfășurată într-un mediu cu aburi și căldură tipică unei saune), „hatha yoga” (yoga rezumată la posturi fizice și exerciții de respirație), „ashtaga yoga” (poziții fizice extrem de grele și care necesită efort și voință de fier), „jivamukti yoga” (un fel de yoga cu postări și exerciții care sunt împinse până la limita anduranței), „pranayama yoga” (exerciții de respirație) „kundalini yoga” (conținând mișcări spasmodice violente menite să elibereze șarpele din ființa practicantului), etc. Fac aici precizarea că mișcările spasmodice ale kundalini yoga se regăsesc adesea și-n mișcările și zvârcolirile unor manifestări din anumite cercuri carismatice, motiv pentru care unii critici ai acestor mișcări le-au asociat cu manifestările kundalini.

Există vreo legătură între yoga și diavolul? E greșit să fac yoga? Există o variantă „creștină” de yoga? Există yoga care e desprinsă de varianta spirituală și se rezumă numai la aspectul unor exerciții fizice și de respirație?

Întrebări ce mi se pun din când în când. Răspunsul meu invariabil este „da, e greșit să practici yoga, și nu, nu există formă creștinească de yoga sau formă de yoga inofensivă”. Dacă i-ar păsa cuiva să citească cartea „yoga for dummies” (yoga pentru neinițiați) ar vedea că tehnicile yoga sunt recomandate pentru eliberarea de stres, pentru creșterea puterii fizice și flexibilitatea trupului. Ele presupun a oferi rezistență și o mai bună concentrare mintală, o mai puternica capacitate de a se focaliza asupra a ceea ce se dorește ca scop, un mai bun control asupra propriei persoane.

Cine nu are nevoie de astfel de lucruri? Eu am nevoie și sunt convins că și tu ai nevoie. Ei bine, nevoi avem multe dar contează cum ne conectăm la sursa de întâmpinare a nevoilor noastre și de rezolvare a deficiențelor fizice și psihice.

Yoga a venit în lumea ce era cândva „creștină” prin perioada care a început cu anii ’60. Marea Britanie și America experimentează cu muzica de tipul rock ‘n roll, ajutată de ritmuri noi pe baterii de tobe și cântată cu instrumente electrice și voci amplificate. Atmosfera este de asemenea îmbunătățită cu ajutorul consumului de droguri de la fumatul marijuanei la LSD. Se explorează psihedelia (halucinațiile și călătoriile imaginare supra-reale experimentate sub influența unor droguri care alterează conștiența), se experimentează „free sex” și alcoolul. E o perioadă de rebeliune ce domină în general decada anilor ’60. Ea a dat naștere la The Beatles, Rolling Stones șe festivalul de la Woodstock printre altele.

În căutarea de noi forme de „spiritualiate” s-au importat tot felul de religii orientale aduse de prin India, China și Japonia. Apar o mulțime de „guru” sau învățători spirituali practicanți ai acelor religii. Pe lângă diverse forme de religie hindusă se aduc și forme de shintoism, budism tai-chi și alte religii ce sunt adaptate pe cultura occidentală și sunt denumite ca „new age”.

Yoga este importată în SUA în această perioadă. În ultimele două decade care au fost martore la o cădere a creștinismului și o adoptare a unui creștinism liberal-progresist au apărut mulți creștini care au devenit plictisiți și dezgustați de bisericile lor și au început să caute realizarea spirituală în alte forme de manifestare. Ei trec cu vederea aspectul religios al „new age” și susțin că pot atinge starea de spiritualitate fără religie; afirmația aceasta presupune spiritualitate fără creștinism, nu și fără religie, deoarece budismul hinduismul, zoroastrismul, taoismul, kaballa, universalismul, sufismul și altele sunt religii iar guru și urmașii lor se închină la dumnezei, doar nu la Dumnezeu care a făcut cerul și pământul.

Pe lângă yoga religiile acestea conțin diverse învățături despre spirite conducătoare, folosirea de cristale, de incantații, de repetiții mantrice și folosirea ghicirii (psychic powers sau puteri transcedentale). Adesea se practică meditația transcedentală și metafizica, se caută experiențele para psihice. Foametea spirituală a omului căzut în păcat îl face să recurgă la tot felul de surogate ale realei părtășii cu Acela care a creat omul, adică Dumnezeu.

Desigur că susținătorii yoga vorbesc despre beneficiile acestor practici și despre abilitatea de a îmbunătăți orice credință a cuiva, indiferent de acea credință. De asemenea ei susțin că doar s-a întâmplat ca yoga să fie incorporată în hinduism dar aceasta nu are nici un aspect spiritual. În cazul concentrării sau meditării nu e necesar să te gândești la o zeitate păgână. Te poți gândi la Dumnezeu și poți să meditezi la Cuvântul Său.

Temenul yoga înseamnă uniune sau înjugare. Uniune cu cine? Nu se poate practica yoga pentru o mai strânsă uniune cu Cristos după cum unii o practică cu o mai bună uniune cu spiritul panteist al hinduismului? Nu poate fi yoga considerată neutră din punct de vedere moral dobândind moralitatea funcției în care e folosită? Cum ar fi de exemplu banul care e neutru dar dacă-l iubești e rău iar dacă-l folosești spre slava lui Dumnezeu și înaintearea Împărăției devine bun?

Eu consider că yoga e legată de hinduism deoarece e produsul acestuia și al vederii asupra lumii a unei religii păgâne. Practica nu poate fi dezlegată de păgânism deoarece noi nu suntem doar minte și trup ci și spirit. Unitatea ființei umane nu se poate realiza în afara unui context spiritual. Yoghinii recunosc aspectul spiritual al practicii lor (vezi cartea The Subtle Body… a lui Stefanie Syman). De aceea Isus ne cere să-l iubim pe Dumnezeu cu spirit, minte, inimă, putere, etc. Eu nu pot implica mintea și trupul în ceva ce nu are în cele din urmă și o notă spirituală. Din punct de vedere spiritual omul fără Cristos este mort. Întregirea omului se realizează numai la nașterea din nou când omul vechi moare și omul nou ia ființă prin Duhul lui Dumnezeu. Omul născut din nou intră în uniune cu Cristos, este întregit în Domnul, primește pacea lui Dumnezeu, e în pace și liniște cu Domnul și de aceea cu sine însuși. E în armonie cu Dumnezeu și aceasta e unica armonie care contează.

Creștinul nu se uită la el însuși, nu caută energii proprii, nu se concentrează asupra propriului buric ci se uită la Isus și-l studiază pe El pentru a-l putea imita pe Domnul. Meditația creștină este la Legea lui Dumnezeu. Orice altă meditare are potențialul de a deschide drumul unor influențe păgâne și demonice.

Am observat celebrități din lumea divertismentului american și chiar și dintre creștini folosind salutul namaste. Chiar și folosirea salutului „namaste” la începutul exercițiului yoghin și la sfârșitul acestuia arată spre spiritualitatea practicii. Unii au tradus „namaste” ca însemnând „divinul din mine se închină divinului din tine”.

Știu că am simplificat mesajul Evangheliei prea mult dar din lipsa de spațiu aici e suficient cred eu.

Că yoga e legată de lumea demonică am aici un exemplu. Văduva Neagră Yoga invită pe doritori la o seară de „heavy metal yoga” ce se va desfășura la 5 Martie (da, a trecut dar nu-i nici o pierdere!)  în… templul satanic din Salem, MA. Acest tip de yoga va ajuta pe practicant să contecteze energiile lăuntrice cu muzica întunecată și sinistră. Asta mai lipsește!

Metal Yoga March 5th

Join Black Widow Yoga for another Metal Yoga class! $15 for an hour long vinyasa class to doom and heavy metal music at the Satanic Temple of Salem MA *Please show at least 5-10 minutes before class starts *make sure to bring your own mat!

Warning:

De Ziua Internațională a Femeii

8 Martie e „ziua femeii” de când îmi amintesc eu. Acasă, cadou mamei și surorilor. La școală sau la muncă duceam ceva cadou femeilor colege cu noi. La 1 Martie era un mărțișor și poate ceva ghiocei.

După ce am venit în SUA ziua aceasta a devenit obsoletă. Doar Feisbucul ne-a mai amintit de 8 Martie prin postările celor ce o mai țineau ca sărbătoare.

Mâine e 8 Martie. Dintr-o dată și ca niciodată în ultimii 30 de ani, americancele sărbătoresc ziua femeii printr-o chemare la grevă generală. De fapt greva e sincronizată în peste 50 de țări și are sprijinul la Amnesty International, Sonos și alte organizații. Mâine femeile nu se prezintă la posturile lor, fie acestea la școală, fabrică, birou sau în altă parte.

Care e scopul absenței lor?

Unele femei cer să fie plătite la egalitate cu colegii lor bărbați. E normal ca inegalitatea aceasta să dispară. O statistică spunea că din numărul total de muncitori plătiți la nivelul minim pe economie, 2/3 sunt femei. Presupun că multe dintre acestea nu vor participa la greva de mâine pentru că își periclitează locurile de muncă. Munca egală trebuie să fie plătită egal.

Alte femei cred că e important să se recunoască rolul femeii în familia și societatea americană. Și aici sunt de acord. Sloganul grevei este „o zi fără femei”. Ca să fie cu rost, femeile sunt încurajate nu doar să nu se ducă la muncă și nici acasă să nu facă nimic. Femeile vor să fie respectate, să aibă concedii de natalitate plătite, să nu fie hărțuite sexual, să nu fie considerate obiecte pentru plăcerea bărbaților.

Apoi greva e împotriva lui Trump. Mă rog, se poate protesta și pe acest subiect că de aceea avem libertăți de exprimare. Da un protest generic „împotriva lui Trump” e un fel de Gică-contra. Trump a devenit președinte în mod clar, legal și votat de 1/2 din electoratul american; au votat pentru Trump și multe femei. Pe acelea cine le respectă? Și dacă ești împotriva a ceva anume ce face sau a făcut Trump, e în regulă. Fiecare găsim ceva ce nu ne place la conducătorii noștri și facem la rândul nostru lucruri care nu plac altora. Poate nu ne place de conducători chiar de loc. Dar până sunt guvernatorii noștri, avem convingerea că sunt ridicați de Dumnezeu pentru timpul acesta și atâta vreme cât nu ne vor da legi sau nu ne vor conduce departe de Dumnezeu, îi vom respecta. Apoi, dacă chiar nu ne place de ceea ce fac sau au făcut ei, ghici ce se întâmplă în 4 ani de acum? Avem din nou alegeri! Da! Circul vine din nou în sat!

Să vedem ce avantaje aduce greva. Mâine va fi o zi mai ușoară pentru copii: multe școli se vor închide. Dacă femeile stau acasă, vor fi mai puține mașini pe străzi, deci o circulație mai ușoară. Și poate, doar poate că nici o femeie nu va merge să aibă avort mâine! Ar fi un mare câștig! Aștept să se organizeze o zi fără avort!

Acestea fiind zice, o zi fericită a femeii tuturor cititoarelor noastre. Să aveți sănătate și da, salarii mai bune și respect la maxim. Să fiți iubite de soții și copiii voștri și dacă încă nu-i aveți, să aveți parte de oameni buni în viața voastră.

Warning:

Canada – pași către legea Sharia?

Iqra Khalid este de origina pakistaneză și de religie musulmană și este membră din partea Partidului Liberal în parlamentul canadian.  Recent Khalid a introdus o moțiune în parlament. Moțiunea se numește M-103 și propune efectuarea unui studiu asupra formelor de rasism și intoleranță, incluzând islamofobia. Moțiunea va fi supusă unui vot în luna aprilie a.c. și dacă va trece, vor urma studii care să determine o legislație corespunzătoare.

De ce e important să menționăm știrea aceasta? Deoarece în involuția ei etico-socială, Canada străbate un drum în cădere necontrolată. Anul trecut a fost aprobată legea C-14 care asigură legalitatea eutanasierii; legea e scrisă astfel încât persoane cu handicap mintal, sau depresionate sau incopetente nu au nici o protecție. Procedura e lăsată la latitudinea unui cadru medical care decide pe baza cererii dacă candidatul se califică pentru sinucid asistat.

De asemenea Canada e una dintre puținele țări din lume în care nu există nici o lege care să criminalizeze avortul. Programele de studiu ale elevilor din școlile publice (și unele private) conțin elemente specifice agendei LGBT. Cât privește categoriile LGBT, Canada se laudă că ar fi una dintre țările cele mai deschise pentru drepturile acestora. Marile orașe, precum Toronto, Montreal, Vancouver și Ontario au întregi comunități de gay (gay villages).

În Alberta Bill 10 permite folosirea WC-urilor din școli în funcție de identitatea sexuală pretinsă. Astfel, băieții care se cred fete pot folosi WC-urile fetelor, dar și dușurile acestora (în cazul în care există dușuri pentru echipele sportive ale școlilor).

Anul trecut prim ministrul Justin Trudeau a introdus legislație (Bill C-16) conform căreia discursul public care provocă ură (hate speech) să fie pedepsit cu închisoare până la 2 ani. „Het speech” e o formulă foarte vagă și de aceea foarte inclusivă.

Pe acest fond recenta moțiune M-103 în timp ce numește diverse forme de rasism, nu menționează verbal decât islamofobia, dar nici aceasta nu este definită exact ce înseamnă. Lipsa de claritate este intenționată: aplicarea caracteristicii de „islamofobie” poate fi foarte largă.

Pasul acesta va fi major zic unii către adoptarea legii islamice Sharia în Canada. Menționarea unei singure religii (islamul) și trecerea cu vedere de exemplu a creștinismului și a semisimului este semnificativă.

Iqra Khalid s-a întâlnit anul trecut cu reprezentanți canadieni ai intifadei (acțiune palestiniană de eliberare – intifada înseamnă scuturare – de sub jugul israelian). Printre aceștia a fost și Nazih Khatatba care a fost consilier al Brigadei de Martiri Al-Aqsa, ramura militară a mișcării Fatah. Khatatba a cerut mișcării Fatah să-și schimbe politica: în loc să folosească amenințări a zis el, ar fi mai bine să se înarmeze și să ocupe Israelul cu forța. Este clar că Khalid joacă pe mâna musulmanilor al căror număr crește în Canada. După ce Trump a semnat legislație contra primirii de refugiați din 7 țări predominant musulmane cu legături dovedite în ce privește terorismul internațional, Trudeau a deschis granițele Canadei și acceptă zeci de mii de refugiați.

Canada pășește astfel pe urmele unor state europene precum Germania care în anii recenți a deschis granițele la sute de mii de refugiați și la mii de acte criminale produse de aceștia. În Anglia și Franța, țări în care musulmanii au deja istorie se văd tot mai des figuri politice care candidează la posturi de administrație locală, federală sau în parlamente. Avem aici exemplul primarului londonez domnul Sadiq Khan care este musulman practicant.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...