Explicaţie: acum un an (la 19 Mai 2008) am postat al 16-lea articol inspirat din lucrările lui John C. Maxwell.  După ce am anunţat că abandonez subiectul pentru moment, am primit mai multe comentarii de la cititori dezamăgiţi.  Le-am promis că voi relua subiectele, şi acum mă ţin de promisiune.  Vom mai face câteva incursiuni în scrierile lui Maxwell în următoarele săptămâni, apoi vom mai lua o pauză.

Ziua în care am descoperit că nu pot face totul de unul singur a fost un pas uriaş în dezvoltarea mea ca persoană şi ca lider.  Viziune am avut întotdeauna, am avut o mulţime de idei şi o cantitate vastă de energie.  Dar când viziunea devine mai mare decât tine însuţi, rămâi doar cu două alternative: renunţi la viziune sau ceri ajutor.  Eu am ales opţiunea de la urmă.

Nu contează cât succes ai, nu contează cât de realizat eşti, tu AI nevoie de alţii!  De ceea trebuie să le spui că tu nu poţi învinge fără ei.  Preşedintele Woodrow Wilson a spus: „Noi trebuie să folosim nu numai toată materie cenuşie ce-o avem, ci şi aceea pe care o putem împrumuta”. Dar de ce să ne oprim doar la creieri?  Înscrie şi inimile şi mâinile oamenilor!  Un alt preşedinte, Lyndon Johnson a avut dreptate când a spus: „Nu sunt probleme pe care să nu le putem rezolva împreună, şi numai câteva pe care le putem rezolva singuri”.

- Traducere liberă după 25 Ways to Win with People

Mulţumesc, DF!

Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos.  Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante.  Cu italice…

writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand.  Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK!  Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money.  Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content.  Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff.  Află ceea ce contează cu adevărat.  Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay.  Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted  Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late.  Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty.  Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast.  Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand.  Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it.  Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have.  Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”.  Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched.  Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it!  Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford.  Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending.  Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you.  Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?”  Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay  Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it.  Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it!  Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out.  Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!

„De ce eşti atât de vesel?” întrebă o bătrână pe un moş de 98 de ani.

„Am spart o oglindă!” spuse el zâmbind.

„Păi, asta înseamnă că vei avea parte de nenoroc timp de 7 ani!” zise baba.

„Şi ăsta nu-i un lucru minunat?!” zise moşul.

Le-am primit prin email… poate au sosit şi la tine.  Dacă nu, iată-le aici!  Mulţumesc lui JD pentru ele.

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
……………………………………
AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
………………………………………
AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
………………………………………
AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
………………………………………
AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
………………………………………….
AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata  Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
……………………………………………
AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
………………………………………………
AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
………………………………………………..
AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu
………………………………………………..
AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zbat prea mult !
………………………………………………..
AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.
…………………………………………………
AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
………………………………………………
AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
…………………………………………………
Si … cireasa de pe tort !!!
AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

Nu, nu ne place urâtul.  Sub nici o formă!  Ori păcatul este urât.  Nu mă refer la „păcatul” mărturisit adesea între noi, creştinii.

„Ştii, trebuie să vă mărturisesc un păcat murdar care m-a doborât” zice unul, şi urechile tuturor curioşilor de bârfă se ciulesc.  „Nu mai citesc regulat Biblia” vine mărturisirea.  Şi noi care credeam că subiectul s-a dat la pornografie, a curvit, sau a făcut vreun păcat mai… mortal!  Uăăă!  Nu mai citeşti Biblia!  Să te pocăieşti şi până atunci să nu mai vii printre noi!

Dar cam asta mărturisim noi:  păcăţele.  Păcatele serioase rămân ascunse.  Le înfundăm în adâncimile sufletului nostru.  Şi dacă vreodată lăsăm să se înţeleagă că le avem, nu le zicem pe nume.  Le dăm nume care să le înfrumuseţeze.  Spunem că,

avem probleme,
am întâmpinat piedici,
avem lupte,
am căzut,
purtăm cu noi bagaje,
am făcut greşeli (toată lumea greşeşte),
nu am reuşit,
nu am încercat destul de serios,
etc, etc.

Când a sosit Christos, El a preluat mesajul verişorului Ioan Botezătorul şi ne-a spus, „pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape!”  Ce a vrut El să spună cu asta?  Nu să identificăm problema şi să o aducem la cruce?  Indiferent cât de urâtă ar fi?  Noi preferăm să o redefinim, s-o înfrumuseţăm.  Şi operaţia asta este şi mai păcătoasă decât păcatele însăşi.

Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca.  De ce?  Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei.  taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.

De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi.  Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine!  Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii.  Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.

Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.

Manuel Zelaya, fostul preşedinte al Hondurasului a fost exilat în urma unei lovituri de stat.  Dar ce i-a supărat pe concetăţenii săi şi pe militari?  Ah, o bagatelă!  Ar fi dorit să modifice constituţia pentru a putea fi reales fără limită de termen… adică pe viaţă!   Hondurasul avea ca şi America, un sistem de conducere tricameral: executivul (preşedintele şi guvernul său), Judiciarul (Curtea Supremă) şi Legislativul (Congresul).  Astfel, în faţa ilegalităţii flagrante, Curtea Supremă a dat ordin armatei ca Zelaya să fie înlăturat, iar Congresul l-a înlocuit cu un preşedinte interimar, Roberto Micheletti.

Ghici cine a comentat evenimentul fără întârziere?  Aţi ghicit!  Cei cu musca pe căciulă:  Chavez al Venezuelei şi Castro al Cubei!  Şintr-o plăcută prietenie cu ei, Barack Hussein Obama!  Da, acel Obama care, când Iranienii cputau libertate şi dreptate, tăcea chitic.  Problema este că Chavez a ameninţat că va invada Honduras.  Acum, poate s-o facă şi pe baza cuvintelor lui Obama.

Apropo: marxismul este bine merci în America, şi am constatat cu plăcere că comuniştii americani îl susţin pe Obama cu plăcere şi entuziasm: aici.   Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti.

Conform unui articol din Washington Post, regimurile totalitare ale Chinei, Cubei şi Burmei au cenzurat ştirile din Iran.  Nu de alta, dar istoria are caracterul de a se repeta.  Noi ştim cum de-a ajuns să explodeze mămăliga românească pe la 1989, luîndu-se după polonezi, maghiari (ăştia de pe la 1956 se tot luptau cu totalitarismul), germani şi Perestroika lui Gorbaciov.

Păcat că suportul american a fost atât de târziu şi aşa de puţin!  Mă gândesc că de aceea erau atâtea panouri şi afişe scrise în engleză, ca să le citească restul lumii şi SUA!  Şi ce folos că am tăcut?  Că acum, şi aşa Ahmadinejad dă vina pe SUA!  Energia atâtor demonstranţi trebuie deturnată de la nemulţumirea cu distatoria la ura împotriva Americii!  Şi poate că pentru moment, se va lăsa liniştea.  Dar ştiu precis că dorinţa de libertate a omului e mai puternică decât orice oprimare şi încătuşare politică sau socială.

Sper că după plecarea americanilor din Irak, aceştia să-şi găsească un ritm propriu de manifestare a libertăţii.  Şi sper de asemenea că ceea ce s-a început zilele trecute în Iran să ducă în cele din urmă la răsturnarea dictaturii prin ayatolahi şi la restaurarea unei democraţii.

China, Cuba şi Burma nu-s departe nici ele.  După vizita recentă din China mi-am dat seama că temporal, chinezii sunt preocupaţi de dezvoltarea economică ce-a devenit posibilă prin relaxarea legilor privind proprietatea individuală şi schimburile comerciale.  Dar majoritatea covârşitoare a chinezilor trăiesc în sărăcie şi-n apăsare socială.  Poate că vom vedea în următorul deceniu o explozie a mămăligii (pardon, tofu-ului) chinezeşti şi a celei cubaneze.

Ceea ce nu înţeleg însă, este cum de mai existăp popoare fascinate de socialism, când acesta a fost falimentar în repetate rânduri şi-n atâtea ţări!  Singura explicaţie este că, pe platforma socialismului este posibilă dictatura personală.  De aici cred că provine atracţia liderilor.  Iar masele, ele sunt dornice de … pâine şi circ!  Dacă guvernul le promite gratuităţi, le-a prins!  Masele!  Proşti, da mulţi, sau mulţi, da proşti!  Cum doreşti!

În tot răul, şi-un bine!  Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile.  Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia.  Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi.  La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.

Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi.  Asta este o scădere cu 5%.  În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.

Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice.  E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu.  E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii!  Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri.  Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale.  Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită.  E bine şi aşa!

După ani de zile de lupte şi discuţii pe tema admiterii păstorilor homosexuali şi adoptarea unor poziţii neortodoxe cu privire la Biblie, Biserica Anglicană din SUA (ACNA) a părăsit Biserica Episcopală.  Adresându-se noii organizaţii, Rick Warren (de la Saddleback Church) a amintit celor din audienţă că Dumnezeu ne-a dat Marea însărcinare, şi doar onorând-o vom putea creşte o biserică puternică.  „Noi vom sta solidari cu voi şi vom privi cum va lucra Domnul între voi” a spus Warren.  El a continuat, „Dumnezeu nu a chemat ACNA (Anglican Church of North America) să fie un grup reacţionar.  În primul rând, nu voi i-aţi părăsit pe ei”.

Să ne rugăm pentru cei ce s-au separat ca Domnul să le dea pace şi să stea tare lângă Scriptură.  Ei au o şansă unică de a revigora Anglicanismul în America.

Vorbeau despre sex premarital.  Şi anume, dacă există vreo religie care să interzică sexul premarital.  Unul zicea că el ştie că mormonii îl interzic.  Altul că musulmanii.  Apoi au râs.  Cum e posibil ca-n veacul acesta să mai fie cineva atât de înapoiat încât să interzică aşa ceva!  Doar toată lumea îl practică!

Serios?  Toată lumea îl practică?  Şi cum de nu ştiau oamenii aceştia că aici în SUA, există şi o entitate care nici măcar nu le-a venit în minte, care ia atitudine faţă de suxul premarital?  Cum de nu s-au gândit la creştini?

Răspunsul nu e greu: pentru că şi „creştinii” practică sexul premarital!  Guvernatorul Carolinei de Sud, cel ce nu de mult a plecat în Argentina să-şi vadă metresa în timp ce acasă avea soţie şi 4 copii, în explicaţia dată presei a amintit de câteva ori despre pastorul său… şi consilierea la care participă cu acesta.  Imaginea lui Clinton, ieşind din biserică cu o Biblie mare sub un braţ şi nevasta la celălalt, după ce a spus privind direct în camerele de filmat „I did not have sex with that woman, Miss Lewinski!” este încă folosită pentru a ridiculiza creştinii nominali.

Prin bisericile noastre nu se mai vorbeşte împotriva păcatelor.  Creştinismul nu mai confruntă păcătosul.  Şi noua generaţie de creştini este ignorantă cu privire la păcat, necesitatea de a se pocăi, de a trăi o viaţă sfântă.  Situaţia este de plâns, e întuneric total!  Sau, este?

Trezirile din trecut s-au folosit de astfel de împrejurări.  Lumina străluceşte mai puternic în întuneric.  Poate că creştinismul poate să reînvieze, acum când este atât de uitat încât oamenii nici nu mai ştiu ce crede sau nu crede un creştin.  Dacă ne-am educa într-ale Bibliei şi a adevăratei vieţi, dacă ne-am umple de Duhul Sfânt, am avea ocazia să începem să spunem lumii despre adevăratul creştinism, nu despre caricatura care a fost prezentată în ultimii ani.  Şi cred că asta e valabil şi pentru România, nu doar pentru SUA.

Copyright 2009 Carl De Souza / Getty Images

Copilul fără copilărie, cu un talent ce l-a făcut să-şi petreacă pe scenele Americii anii pe care alţii îi petrec jucându-se cu jucării  a plecat să-şi întâlnească Făcătorul.  Continuu neliniştit, nemulţumit cu sine şi cu ceea ce era, căutând mereu să fie altceva.  Locuind pe o proprietate numită „Neverland” cu o grădină zoologică şi cu jucării gigantice, petrecându-şi vremea cu copii dar trăind majoritatea timpului singur şi singuratic, Regele Pop-ului nu şi-a mai revenit nici cu sănătatea nici cu banii după procesul de pedofilie din 2005, proces care l-a achitat de acuzaţii.  A urmat mutarea în Dubai, aderarea la Islam, probleme majore de sănătate şi acum, moartea!

O mulţime de oameni şi fani aşteptau ca „regele” să se răscumpere cumva după căderea de la 2005 încoace.  Cumva să revină sau să facă ceva demn de… un rege!  Concertele programate în Anglia cu începere de luna viitoare s-au vândut în 5 ore de la punerea în vânzare a biletelor.  Dar n-a fost să fie!  Jacko a plecat dintre noi.  Unii spun că într-un loc mai bun, dar de ştiut, nu ştie nimeni.  Youtube a fost asaltat de doritorii de muzică de-a lui Jackson.  Fanii s-au adunat la spitalul unde a murit, prin Time Square in New York şi prin alte oraşe mari ale SUA. Cu timpul, va deveni şi Jacko ceea ce au devenit Elvis sau Sinatra după moarte: o imagine a unei muzici şi perioade irepetabile în istoria Americii şi a lumii.

Eu încă mai cred că nu ne rugăm suficient de mult pentru astfel de oameni celebri.  Citim despre ei, le ascultăm muzica, le vedem filmele, le citim operele dar nu ne rugăm pentru ei.

Unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, Warren Buffett a fost întrebat recent ce crede despre economia americană.  El a răspuns că anul acesta şi „well beyond” (adică mult în urma lui) vom avea o economie slabă, în ruine.  Păi, dacă aşa zice el… ce să mai zicem noi?

Nu de mult, Newt Gingrich, cel ce a stabilit şi pus în practică „Contractul cu America” la a993 când era Speaker-ul Camerei reprezentanţilor din Congresul SUA a afirmat într-unspici ţinut într-o biserică evanghelică americană că SUA este asediată de păgânism şi că adevărata luptă în America este o luptă spirituală, cu forţe care doresc să-L scoată pe Dumnezeu din America.  iată mai jos clipul video:

Mai întâi, o glumă.  Se zice că era odată un căpitan de vas de piraţi foarte curajos.  Venea aghiotantul la el şi-i zicea, „căpitane, suntem atacaţi de un alt vas de piraţi!” şi curajosul căpitan cerea cămaşa roşie.  După câteva ocazii, aghiotantul îl întrebă curios, de ce cere mereu o cămaşă roşie de câte ori sunt în faţa luptei cu un alt vas de piraţi?  La care căpitanul răspunse că, dacă va fi rănit în luptă, roşul va ascunde vederea culorii sângelui şi astfel va evita să-i descurajeze pe marinarii săi aflaţi în luptă.

Într-o zi, aghiotantul veni repede şi spuse „căpitane, suntem atacaţi de zece nave cu piraţi!” La care căpitanul ceru: „adu-mi pantalonii maro!”

Lăsând gluma la o parte, Coreea de Nord tocmai a anunţat că va şterge America de pe faţa pământului!  Serios?  Cu ce?  Acum, nu neg că s-au mai văzut buturugi miculuţe răsturnând ditamai căruţe!  Dar rachetele lansate de Coreea de N în probele nucleare de până acum au făcu „plici” în balta din faţa casei lor la câteva secunde de la lansare.  Ameninţarea asta sună a „luaţi-l de pe  mine că-l omor!”

Nu, nu neg posibilitatea unei confruntări armate cu Coreea de Nord.  SUA are în Coreea de Sud peste 28 de mii de soldaţi.  Dar tocmai existenţa lor îi împiedică pe cei din nord să invadeze sudul.  În timp ce fiecare dintre părţi (mai mult coreenii din nord) flutură securea războiului, eu cred că Kim Jong-il ar trebui să-şi pregătească pantalonii maro!

De-acum, se ştie.   Guvernatorul statului Carolina de Sud a dispărut timp de vreo 7 zile, fără ca cineva sî ştie unde este.  Unii au zis că este prin munţi, la căţărat.  Soţia a zis că probabil s-a retras la vreun hotel, pentru a scrie.  Alţii au zis că se reface undeva.  Dar precis, nu a ştiut nimeni unde este Mark Sanford.

Cert este doar faptul că Sanford era privit de către mulţi republicani ca un potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din 2012.  Acum, de când Sanford a reapărut, şi a spus că în timpul lipsei sale a făcut o călătorie să îşi vadă o concubină din Argentina, misterul a fost elucidat, dar s-a mai dus la canal încă o luminoasă carieră politică, a mai rămas o soţie rănită şi patru fii bulversaţi.  Păcat.

Ce m-a frapat însă a fost că, un comentator politic a afirmat că-n secolul acesta în care, datoriă scrutinului mediei totul se află şi se desopere cu viteza luminii, oamenii ar trebui să aibă standarde morale mai înalte.  Serios?  Adică, cei ce trăiau pe vremea când încă nu era radiou şi televiziune, celulare şi maşini de fax nu erau obligaţi la asemenea standarde morale ca cei din zilele noastre?  Adică, sfinţii de odinioară, să se răsucească în morminte că au trăit prea… sfinţi, când ar fi putut lăsa-o mai moale cu morala, că şi aşa nu avea cum afla poporul?

Lipsa de morală asociată cu trăirea după statistici, după ce zice sau nu zice, ce ştie sau nu ştie presa e o boală degenerativă a societăţii zilelor noastre.  Plus, acoperirea urmelor pentru câştigarea de timp, minţirea până-n ultima clipă, apoi recunoaşterea cu lacrimi de crocodil, dezlănţuirea de argumente semantice de genul „depinde ce înseamnă este” (vezi cazul Clinton care susţinea că suxul oral nu este sex, şi că totul depinde de „what the word IS means).

Trist este că procedura aceasta nu este străină bisericilor, unde adesea de la vlădică până la opincă, păcătuim ca apoi să negăm vehement, iar când negarea nu mai are rost că totul e prea evident, plângem şi recunoaştem formal o „greşeală” doar pentru a dori să o mcomitem din nou cu prima ocazie.  Astea nu-s standarde morale vrednice de Dumnezeu!  Vorbesc pentru noi, creştinii!  Că lumea va avea parte de judecata ei!  Doar că judecata va începe de la noi!

Două mame vorbeau despre fii lor.  Prima mamă zice, „Băiatul meu e foarte cuminte!  Lucrează din greu, merge şi la şcoală şi şi-o plăteşte singur, nu fumează, nu bea, şi nici nu cred că s-a uitat către vreo femeie în ultimii doi ani!”

Cealaltă mamă, spune şi ea, Ce să mai spun despre băiatul meu: el este ca un sfânt!  Nici el nu bea, nici măcar un picur de alcool, şi nici el nu s-a uitat la vreo femeie în ultimii trei ani!  E foarte cuminte şi se abţine de la orice excese!”

Prima mamă se uită cu admiraţie la a doua mamă şi spune, „cred că eşti foarte mândră şi mulţumită de fiul tău!”

„Da zice mama a doua, atât de mulţumită încât luna viitoare când scapă de la închisoare o să facem o petrecere în cinstea lui!”

Numeri 14:26-30 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:  „Până când voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, care cîrteau împotriva Mea.   Spune-le: „Pe viaţa Mea!” zice Domnul „că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.  Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cîrtit împotriva Mea,  nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Iosua şi Caleb au făcut tot ce trebuia să se facă: au adus un raport corect, au privit lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu.  Ţara spionată era exact aşa cum li se spusese, şi chiar mai mult decât se aşteptau.  Curgea „lapte şi miere”.  Dar, ca orice binecuvântare în viaţă, venea cu obstacole … uriaşe!  Giganţii ţării erau de speriat.  Numai din cuvintele spionilor şi iudeii s-au speriat total.  Au început să se vaiete, să acuze pe Moise şi pe Aron, să fie nemulţumiţi de Dumnezeu şi de drumul pe care Domnul i-a călăuzit, să fie nemulţumiţi de ţara făgăduită.  Degeaba au încercat Iosua şi Caleb să-i îmbuneze, să le amintească de minunile lui Dumnezeu.  Nu demult trecuseră Marea Roşie!  Au avut de mâncare şi apă în pustie, ei, un popor de peste un milion de suflete.

Erau aproape de ţintă.  Se vor sfârşi în curând împachetarea zilnică a corturilor, căratul bagajelor, căutarea unui loc de adăpost în fiecare seară şi întinderea din nou a corturilor.  Vor putea să-şi construiască case, să aibă grădini cu legume şi zarzavaturi proaspete.  Să intre într-o rutină posibilă şi acceptabilă… Dar nu!  Ei nu mai vor!  Şi tot poporul dă înapoi.  Iosua şi Caleb încearcă cu disperare să împiedice dezastrul ce mijeşte la orizont.  Dar nu au nici un succes.  Şi vine verdictul lui Dumnezeu: toată naţiunea de necredincioşi se vor învârti în jurul unui munte timp de 40 de ani… până când vor pieri toţi cei ce nu au crezut.

Iosua şi Caleb nu vor pieri cu necredincioşii, ci vor trăi pentru a intra în ţara promisiunii.  Dar de ce să călătorească cu necredincioşii ei, care au fost credincioşi?  De ce să fie pedepsiţi alături de neascultători cei ce au ascultat?  De ce să sufere alături de păcătoşi cei neprihăniţi?

Istoria aceasta se repetă de atâtea ori!  faci parte dintr-o adunare, te sileşti să fii „sfânt pe mai departe” în timp ce altora nici nu le pasă de sfinţenie… şi vine verdictul Domnului: adunarea va trece printr-o perioadă de secetă spirituală, va fi dezolare, lipsă de viziune, va fi învârtirea într-un cerc vicios.  Se vor pierde ocazii, va fi stress, oboseală, nervozitate.  Oamenii se vor preocupa de nimicuri, se vor mânca unii pe alţii, unii vor cade victeme.  Şi tu, care te-ai străduit să fii diferit, să fii alături de Domnul, aparţii aici şi suferi alături de cei ce au adus asupra lor această pedeapsă, această stare!

De ce nu pleci?  De ce nu iei o pauză?  De ce nu renunţi?  Pentru că aparţii.  Aceast este adunarea ta!  Aici sunt prietenii tăi!  Şi deşi mântuirea este individuală, nu vrei să ajungi în cer singur!  Ar fi mare plictiseală!  Aşa că aştepţi, suferi, aştepţi, te rogi, aştepţi, te lupţi, aştepţi…  Ciudată asociere!  Aparţii şi iubeşti mai mult decât ai prefera să-ţi salvezi pielea!

Se spune că un băieţel a fost întrebat dacă e mândru de tatăl său.  El a răspuns că da.  Apoi a fost întrebat că de ce anime este mândru, care-a fost cel mai bun, mai eroic lucru pe care l-a făcut tatăl său.  Băieţelul a răspuns fără să clipească: „s-a căsătorit cu mama!”

Iarăşi o fetiţă a fost întrebată dacă sărbătoreste ziua taţilor.  E a răspuns că da.  Şi apoi, a urmat întrebarea, cum este ziua taţilor?  E a răspuns, „asemănătoare zilei mamelor, doar cu cadouri mai ieftine!”

Sunt o mulţime de avantaje în a fi bărbat.  Dintre acestea, amintim azi numai câteva:

1. Ştii amănunte despre tancuri

2. Poţi merge la baie fără prieteni

3. Dacă uită cineva să te invite la vreo onomastică, încă mai puteţi rămâne prieteni

4. Poţi să te opreşti neanunţat la un prieten, şi poţi s-o faci fără a aduce un cadou

5. Dacă la aceeaşi petrecere vine un alt bărbat, îmbracat exact ca tine, nu vă urâţi ci dimpotrivă, puteţi deveni cei mai buni prieteni

6. Nu ai nevoie decât de un portmoneu, o pereche de pantofi şi o curea de pantaloni, într-o singură culoare, pentru orice anotimp

7. Ai şi tu acasă o încăpere întregă pentru tine, în care nu se bagă nimeni: garajul

8. Prietenii tăi n-o să te întrebe niciodată: „spune-mi, ai observat ceva diferit la mine?”

9. Dacă ceva nu mai funcţionează, îi poţi da una cu ciocanul şi să-l arunci apoi de perete

10. Îţi poţi face unghiile cu briceagul

11. Termini de vorbit la telefon în 1 minut

12. Ţi-ajunge o valiză mică pentru un concediu de 2 săptămâni

13. Îţi poţi deschide propriile tale borcane

14. Cu $6.95 cumperi trei schimburi de lenjerie

15. Tot ce-i pe faţa ta, rămâne în culoarea originală cât timp trăieşti

Da, pare că sunt unele avantaje în a fi bărbat.  Dar cel mai mare avantaj este că bărbaţii pot deveni taţi!  Ştiu că în lumea de azi a fi tată nu reprezintă mare lucru!  Ba locul lui, zice lumea, poate fi înlocuit de un tată vitreg, sau de un prieten al mamei (boyfriend) sau de încă o mamă (în cazul a două lesbiene).  Dacă lumea merge la fel, în încă 30 de ani de-acum se va vorbi despre „tata” ca despre un donator de spermă, cel mult.  Figura lui va fi perimată ca ceva arhaic şi rău şi se va abandona până şi amintirea lui!

Noi creştinii avem de la cine învăţa cum să fim şi să rămânem taţi buni: de la Tatăl Nostru!  Datoria noastră este nu doar să fim taţi buni, ci şi să menţinem exemplul unor taţi aşa cum se cere de la un tată în lumea noastră.  În familia creştină, tatăl are ca model şi rol pe Tatăl Ceresc.  Isus ne-a învăţat să ne rugăm, „Tatăl Nostru”.  Dumnezeu este un Tată şi El poate fi şi trebuie copiat de către toţi taţii noştri.

Aşa că, având în vedere treaba serioasă şi monumentală ce stă în faţa noastră, spunem un scurt şi din inimă „Happy Father’s Day!” tuturor taţilor din familia creştină şi,… la lucru!