Marți 25 Noiembrie 2014, Fapte 19-20

Fapte 19-20

Fapte 19:1  Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe cîţiva ucenici,
2  şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit cu toate că a fost dat un Duh Sfânt.”
3  Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4  Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5  Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6  Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
7  Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
8  În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
9  Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
10  Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11  Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12  până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
13  Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14  Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
15  Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine Sunteţi?”
16  Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17  Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
18  Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
19  Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20  Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.
21  După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo” îşi zicea el „trebuie să văd şi Roma.”
22  A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
23  Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24  Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple din argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.
25  I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
26  şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mâni nu Sunt dumnezei.
27  Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.”
28  Cuvintele acestea i-au umplut de mânie, şi au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!”
29  Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
30  Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31  Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32  Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33  Atunci au scos din norod pe Alexandru pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna, şi voia să se apere înaintea norodului.
34  Dar când l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!”
35  Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36  Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37  Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu Sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38  Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, Sunt zile de judecată, şi Sunt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
39  Dar dacă umblaţi după altceva, se va Hotărâ într-o adunare legiuită.
40  Noi, de fapt, Suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41  După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Fapte 20:1  Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia.
2  A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3  unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a Hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4  Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
5  Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
6  Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
7  În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi la olaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.
8  În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
9  Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
10  Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”
11  După ce s-a suit iarăşi, a frînt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.
12  Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângîieri.
13  Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14  Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
15  De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
16  Pavel se Hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17  Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.
18  Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19  Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20  Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
21  şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
22  Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
23  Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24  Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
25  Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
26  De aceea vă mărturisesc astăzi, că Sunt curat de sângele tuturor.
27  Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29  Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30  şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
31  De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.
32  Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
33  N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34  Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
35  În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”
36  După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37  Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
38  Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.

Warning:

Luni 24 Noiembrie 2014, Zaharia 8-14

Zaharia 8-14

Zaharia 8:1  Cuvântul Domnului oştirilor a vorbit astfel:
2  „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Am o mare râvnă pentru Sion, şi Sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.”…
3  Aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: …Cetatea cea credincioasă,… şi muntele Domnului oştirilor se va chema: …Muntele cel Sfânt….”
4  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile.
5  Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe.”
6  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.”
7  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
8  Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.
9  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor, care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oştirilor, când s-a început să se zidească Templul!
10  Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu desbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.
11  Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.
12  „Ci semănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimite roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămăşiţei poporului acestuia.
13  După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui, şi veţi fi o binecuvântare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mâinile!”
14  Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După cum am căutat să vă fac rău când Mă mâniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M-am căit de lucrul acesta,
15  tot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!
16  Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;
17  nici unul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurământul strîmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.”
18  Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
19  „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!”…
20  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi.
21  Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: …Haide să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!…
22  Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.”
23  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”

Zaharia 9:1  Iată proorocia, Cuvântul Domnului despre ţara Hadrac; şi va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor şi peste toate seminţiile lui Israel.
2  El se opreşte şi peste Hamat, care se mărgineşte cu Damascul, peste Tir şi Sidon, cu toată înţelepciunea lor!
3  Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea, şi aur ca noroiul de pe uliţe.
4  Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare, şi el însuşi va fi ars cu foc.
5  Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul de asemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.
6  Străinul se va aşeza în Asdod, şi voi frânge mândria Filistenilor.
7  Îi voi scoate sângele din gură, şi urîciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru, şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul ca Iebusiţii.
8  Voi tăbărâ în jurul Casei Mele, ca s-o apăr împotriva unei oştiri, împotriva celor ce se duc şi vin, şi nu va mai trece asupritorul peste ei, căci acum Mă uit cu ochii Mei.
9  Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
10  Voi nimici carele de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti nemurilor pacea, şi va stăpâni de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la marginile pământului.
11  Însă, cât pentru tine, Sioane, din pricina legământului tău pecetluit cu sânge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă.
12  Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!
13  Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc, şi iau pe Efraim ca săgeată şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!
14  Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trâmbiţă, şi va înainta vijelia de la miazăzi.
15  Domnul oştirilor îi va ocroti, şi vor mânca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului.
16  Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei Sunt pietrele cununii împărăteşti, care vor străluci în ţara Sa!
17  O! cât Sunt de înfloritori! cât Sunt de frumoşi! Grâul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.

Zaharia 10:1  Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerile, şi vă trimite o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe câmp.
2  Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint şi mângîie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, Sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.
3  mânia Mea s-a aprins împotriva păstorilor, şi voi pedepsi pe ţapi. Căci Domnul oştirilor Îşi cercetează turma, casa lui Iuda, şi o va face ca pe calul Său de slavă în luptă.
4  Din el va ieşi Piatra din capul unghiului, din el va ieşi ţăruşul, din el va ieşi arcul de război; din el vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.
5  Ei vor fi ca nişte viteji care calcă în picioare noroiul de pe uliţe; în luptă, se vor lupta, pentru că Domnul va fi cu ei; iar călăreţii vor fi acoperiţi de ruşine.
6  Voi întări casa lui Iuda, şi voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei, şi vor fi ca şi când niciodată nu i-aş fi lepădat; căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul lor, şi-i voi asculta.
7  Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta şi se vor veseli, inima lor se va bucura în Domnul.
8  Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.
9  Îi voi risipi printre popoare, şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor, şi se vor întoarce.
10  Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului, şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.
11  Israel va trece prin strîmtorile mării, va lovi valurile mării şi toate adâncimile râului Nil se vor usca; mândria Asiriei va fi frîntă, şi toiagul de cârmuire al Egiptului va pieri.
12  Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul!

Zaharia 11:1  Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii!
2  Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici Sunt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
3  Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
4  Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
5  Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: …Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!… Şi păstorii lor nu le cruţă.
6  Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, zice Domnul: …Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile altora şi în mâinile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n-o vor izbăvi din mâinile lor.
7  Atunci M-am apucat să pasc oile de tăiat, într-adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit …Îndurare,… iar pe celălalt l-am numit …Legământ…. Şi am păscut oile.
8  Am nimicit cu desăvârşire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, şi se scârbise şi sufletul lor de Mine.
9  Şi am zis: …Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămân, să se mănânce unele pe altele!…
10  Mi-am luat toiagul …Îndurare,… şi l-am rupt, ca să rup legământul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
11  Şi când s-a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, care au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvântul Domnului.
12  Eu le-am zis: …Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!… Şi Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi.
13  Dar Domnul Mi-a zis: …Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M-au preţuit!… Şi am luat cei treizeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.
14  Apoi Mi-am rupt la doilea toiag …Legământ,… ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
15  Domnul mi-a zis: …Ia şi uneltele unui păstor nebun!
16  Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decât copitele!
17  Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!

Zaharia 12:1  Proorocia, Cuvântul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el:
2  …Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului.
3  În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.
4  În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii, şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda, şi voi orbi toţi caii popoarelor.
5  Căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: …Locuitorii Ierusalimului Sunt tăria noastră, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor.
6  În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn, ca o făclie aprinsă sub snopi; voi mistui în dreapta şi în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăşi la locul lui cel vechi.
7  Domnul va mântui mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda.
8  În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.
9  În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
10  Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut.
11  În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.
12  Ţara se va jeli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit;
13  familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit;
14  toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit.

Zaharia 13:1  În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.
2  În ziua aceea-zice Domnul oştirilor-voi stîrpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate, de asemenea, din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.
3  Şi dacă va mai prooroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: …Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului…; şi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge, când va prooroci.
4  În ziua aceea, proorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, când vor prooroci, şi nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni.
5  Ci fiecare din ei va zice: …Eu nu Sunt prooroc, ci Sunt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţea mea!…
6  Şi dacă-l va întreba cineva: …De unde vin aceste răni pe care le ai la mâni?… el va răspunde: …În casa celor ce mă iubeau le-am primit….
7  …Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.
8  În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne.
9  Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!”

Zaharia 14:1  Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.
2  Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate.
3  Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei.
4  Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi.
5  Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pământ pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!
6  În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.
7  Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.
8  În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.
9  Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.
10  Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămâne liniştit la locul lui, de la poarta lui Beniamin până la locul porţii dintâi, până la poarta unghiurilor, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile împăratului.
11  Ei vor locui în el, şi nu va mai fi nici un blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.
12  Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.
13  În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşală în ei; unul va apuca mâna altuia, şi vor ridica mâna unii asupra altora.
14  Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.
15  Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catîrii, cămilele, măgarii, şi toate vitele care vor fi în taberile acelea.
16  Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
17  Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.
18  Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
19  Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
20  În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: …Sfinţi Domnului!… Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.
21  Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.

Warning:

Duminică 23 Noiembrie 2014, Eclesiastul 9-10

Eclesiastul 9-10

Eclesiastul 9:1  Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, Sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
2  Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
3  Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
4  Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîine viu face mai mult decât un leu mort.
5  Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
6  Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
7  Du-te, deci, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
8  Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9  Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
10  Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
11  Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
12  Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei Sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.
13  Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare.
14  Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
15  În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.
16  Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
17  Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, Sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.
18  Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

Eclesiastul 10:1  Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
2  Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.
3  Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
4  Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.
5  Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşală, care vine de la cel ce cârmuieşte:
6  nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
7  Am văzut robi călări, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.
8  Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
9  Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
10  Când se toceşte ferul, şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
11  Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un câştig din meşteşugul lui.
12  Cuvintele unui înţelept Sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
13  Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
14  Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întâmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?
15  Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.
16  Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!
17  Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
18  Când mâinile Sunt leneşe, se lasă grinda, şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.
19  Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
20  Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Warning:

Sâmbătă 22 Noiembrie 2014, Psalmi 134-136

Psalmi 134-136

Psalmi 134:1  (O cântare a treptelor.) Iată, binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului!
2  Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul locaş, şi binecuvântaţi pe Domnul!
3  Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!

Psalmi 135:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, robi ai Domnului,
2  care staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3  Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi Numele Lui, căci este binevoitor.
4  Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.
5  Ştiu că Domnul este mare, şi că Domnul nostru este mai presus de toţi dumnezeii.
6  Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
7  El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din cămările lui.
8  El a lovit pe întâii-născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.
9  A trimis semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule: împotrivalui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10  A lovit multe neamuri, şi a ucis împăraţi puternici:
11  pe Sihon, împăratul Amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului;
12  şi le-a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel.
13  Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
14  căci Domnul va judeca pe poporul Său, şi va avea milă de robii Săi.
15  Idolii neamurilor Sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.
16  Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,
17  au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.
18  Ca ei Sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.
19  Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul!
20  Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul!
21  Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul!

Psalmi 136:1  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
2  Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
3  Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
4  Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
5  Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!
6  Pe cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
7  Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
8  Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!
9  Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!
10  Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întâii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
11  Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
12  Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!
13  Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
14  Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!
15  Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
16  Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
17  Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
18  Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!
19  Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
20  Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!
21  Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!
22  De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!
23  Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi, când eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
24  Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!
25  Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
26  Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Warning:

Vineri 21 Noiembrie 2014, Ezra 6-10

Ezra 6-10

Ezra 6:1  Atunci împăratul Dariu a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.
2  Şi s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:
3  -„În anul întâi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: „Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi, o lăţime de şaizeci de coţi,
4  trei rânduri de pietre cioplite şi un rând din lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.
5  Mai mult, uneltele din aur şi din argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.” –
6  Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de Râu, depărtaţi-vă de locul acesta.
7  Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor şi bătrânii Iudeilor s-o zidească iarăşi pe locul unde era.
8  Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai Iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul.
9  Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grâu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi, şi fără nici o lipsă,
10  ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui.
11  Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi.
12  Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor, care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai.”
13  Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Dariu.
14  Şi bătrânii Iudeilor au zidit cu izbîndă, după proorocirile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu, şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor.
15  Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu.
16  Copiii lui Israel, preoţii şi Leviţii, şi ceilalţi fii ai robiei, au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
17  Au adus, pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.
18  Au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe Leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.
19  Fiii robiei au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi.
20  Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.
21  Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
22  Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ezra 7:1  După aceste lucruri, sub domnia lui Artaxerxe, împăratul Perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia,
2  fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,
3  fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,
4  fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi,
5  fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot.
6  Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mâna Domnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.
7  Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din Leviţi, din cântăreţi, din uşieri, şi din slujitorii Templului, au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.
8  Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.
9  Plecase din Babilon în ziua întâi a lunii întâia, şi a ajuns la Ierusalim în ziua întâi a lunii a cincea, mâna bună a Dumnezeului său fiind peste el.
10  Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.
11  Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel:
12  „Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe:
13  Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din Leviţii lui, care se află în împărăţia mea, şi care vor să plece cu tine la Ierusalim.
14  Tu eşti trimis de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău, care este în mâinile tale,
15  şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,
16  tot argintul şi aurul pe care-l vei găsi în tot ţinutul Babilonului, şi darurile de bunăvoie făcute de popor şi preoţi pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim.
17  Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei, şi ce trebuie pentru darurile de mâncare şi jertfele de băutură, şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim.
18  Cu celălalt argint şi aur să faceţi ce veţi crede de cuviinţă, tu şi fraţii tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru.
19  Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele cari-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău.
20  Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău.
21  Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Râu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere,
22  până la o sută de talanţi din argint, o sută de cori de grâu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn, şi sare câtă va vrea.
23  Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, ca să nu vie mânia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi.
24  Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste nici unul din preoţi, din Leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.
25  Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.
26  Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osîndit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.”
27  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim,
28  şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi, şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mâna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strâns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine.

Ezra 8:1  Iată capii de familii şi spiţele de neam ale celor ce s-au suit cu mine din Babilon, sub domnia împăratului Artaxerxe.
2  Din fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş,
3  din fiii lui Şecania; din fiii lui Pareoş, Zaharia, şi cu el o sută cincizeci de bărbaţi înscrişi;
4  din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, şi cu el două sute de bărbaţi;
5  din fiii lui Şecania, fiul lui Iahaziel, şi cu el trei sute de bărbaţi;
6  din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el cincizeci de bărbaţi;
7  din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, şi cu el şaptezeci de bărbaţi;
8  din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Micael, şi cu el optzeci de bărbaţi;
9  din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, şi cu el două sute optsprezece bărbaţi;
10  din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şaizeci de bărbaţi;
11  din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt de bărbaţi;
12  din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;
13  din fiii lui Adonicam, cei din urmă, ale căror nume iată-le: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi cu ei şaizeci de bărbaţi;
14  din fiii lui Bigvai, Utai şi Zabud, şi cu ei şaptezeci de bărbaţi.
15  I-am strâns la râul care curge spre Ahava, şi am tăbărât acolo trei zile. Am căutat între popor şi preoţi, şi n-am găsit acolo pe nici unul din fiii lui Levi.
16  Atunci am trimis să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii Ioiarib şi Elnatan.
17  I-am trimis la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului care erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.
18  Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;
19  pe Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;
20  şi dintre slujitorii Templului pe care David şi căpeteniile îi puseseră în slujba Leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.
21  Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru.
22  Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui Sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”
23  Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.
24  Am ales douăsprezece căpetenii dintre preoţi, pe Şerabia, Haşabia, şi zece din fraţii lor.
25  Am cântărit înaintea lor argintul, aurul, şi uneltele, date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel care se aflau acolo.
26  Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi din argint, unelte din argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi din aur,
27  douăzeci de pahare din aur de o mie de darici, şi două vase din aramă frumoasă poleită, tot atât de scumpă ca aurul.
28  Apoi le-am zis: „Sunteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea Sunt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acestea Sunt un dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri.
29  Fiţi cu ochii în patru, şi luaţi lucrurile acestea sub paza voastră, până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintarea Leviţilor, şi înaintarea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului.”
30  Şi preoţii şi Leviţii au luat greutatea argintului, aurului şi vaselor, ca să le ducă la Ierusalim, în Casa Dumnezeului nostru.
31  Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâia. mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.
32  Am ajuns la Ierusalim, şi ne-am odihnit acolo trei zile.
33  În ziua a patra, am cântărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele pe care le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei Leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.
34  Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.
35  Fiii robiei, întorşi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, şi doisprezece ţapi, ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.
36  Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cârmuitorilor de dincoace de Râu, care au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.

Ezra 9:1  După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine, şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Canaaniţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
2  Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul Sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.”
3  Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mâhnit.
4  Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mâhnit, până la jertfa de seară.
5  Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
6  „Dumnezeule, Sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.
7  Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
8  Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel Sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
9  Căci Suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărîmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
10  Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
11  pe care ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicând: „Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urîciunile cu care au umplut-o, de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
12  Să nu daţi, deci, pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.”
13  După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
14  să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încît ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?
15  Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi Suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.”

Ezra 10:1  Pe când sta Ezra, plângând şi cu faţa la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strânsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lăcrămi.
2  Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi i-a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă.
3  Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
4  Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.”
5  Ezra s-a sculat, şi a pus pe căpeteniile preoţilor, Leviţilor şi întregului Israel, să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.
6  Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat, n-a mâncat pâine şi n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei.
7  S-a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim,
8  şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile, şi el însuşi va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.
9  Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.
10  Preotul Ezra s-a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luînd femei străine, şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.
11  Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.”
12  Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!
13  Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămână afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci Sunt mulţi printre noi care au păcătuit în privinţa aceasta.
14  Să rămână, deci, toate căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre, care s-au însurat cu femei străine, să vină la timpuri Hotărâte, cu bătrânii şi judecătorii din fiecare cetate, până se va abate de la noi mânia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întâmplării acesteia.”
15  Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam, şi de Levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri,
16  pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stat în ziua întâi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.
17  În ziua întâi a lunii întâia, au isprăvit cu toţi bărbaţii care se însuraseră cu femei străine.
18  Între fiii preoţilor, s-au găsit unii care se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, care s-au îndatorat,
19  dînd mâna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină;
20  din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;
21  din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia;
22  din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa.
23  Dintre Leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer.
24  Dintre cântăreţi: Eliaşib. Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri.
25  Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia;
26  din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie;
27  dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabat şi Aziza;
28  dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai;
29  dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot;
30  dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase;
31  dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,
32  Beniamin, Maluc şi Şemaria;
33  dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei;
34  dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,
35  Benaia, Bedia, Cheluhu,
36  Vania, Meremot, Eliaşib,
37  Matania, Matnai, Iaasai,
38  Bani, Binui, Şimei,
39  Şelemia, Natan, Adaia,
40  Macnadbai, Şaşai, Şarai,
41  Azareel, Şelemia, Şemaria,
42  Şalum, Amaria şi Iosif;
43  dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.
44  Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.

Warning:

Nu numai în România!

Daniela Miclea, Maria Maries liked this post
Basuki Tjahaja Purnama - sursa Wikipedia

Basuki Tjahaja Purnama – sursa Wikipedia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și-n Jakarta (Indonezia – țara cu cei mai mulți musulmani din lume) un chinez creștin (Basuki Tjahaja Purnama) devine guvernatorul orașului capitală.

Deci, se poartă și-n alte țări. Dacă cineva e competent, serios, are rezultate anterioare, nu doar promisiuni, se poate.

Mai multe amănunte aici.

Warning:

Joi 20 Noiembrie 2014, Deuteronom 13-15

Deuteronom 13-15

Deuteronom 13:1  Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
2  şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”!
3  să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
4  Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
5  Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
6  Dacă fratele tău, fiul mamei tale sau fiul tău sau fiica ta sau nevasta care se odihneşte la sînul tău sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţîţă în taină, zicând: „Haide, şi să slujim altor dumnezei!” -dumnezei pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
7  dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă-
8  să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n-arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi, şi să nu-l ascunzi.
9  Ci să-l omori; întăi mâna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mâna întregului popor;
10  să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
11  Să se facă aşa, pentru ca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
12  Dacă vei auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău:
13  „Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicând: „Haide şi să slujim altor dumnezei!” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti-
14  să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,
15  atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei.
16  Să strângi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din nou.
17  Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna te, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mâniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,
18  dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Deuteronom 14:1  Voi Sunteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
2  Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
3  Să nu mănânci nici un lucru urîcios.
4  Iată dobitoacele pe care să le mâncaţi: boul, oaia şi capra;
5  cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.
6  Să mâncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.
7  Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate.
8  Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.
9  Iată dobitoacele din care veţi mânca, din toate cele ce Sunt în ape: să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi.
10  Dar să nu mâncaţi din nici unul din cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.
11  Să mâncaţi orice pasăre curată.
12  Dar iată pe acelea pe care nu le puteţi mânca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
13  şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;
14  corbul şi toate soiurile lui;
15  struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;
16  huhurezul, cocostîrcul şi lebăda;
17  pelicanul, corbul de mare şi heretele,
18  barza, bătlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.
19  Să priviţi ca necurată orice târâtoare care sboară: să nu mâncaţi din ea.
20  Să mâncaţi orice pasăre curată.
21  Să nu mâncaţi din nici o mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale, s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin; căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.
22  Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.
23  Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii-născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.
24  Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
25  Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
26  Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.
27  Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.
28  După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale.
29  Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Deuteronom 15:1  La fiecare şapte ani, să dai iertare.
2  Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria.
3  Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
4  Totuş, la tine să nu fie nici un sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;
5  numai să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.
6  Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încît vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7  Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.
8  Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
9  Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat:
10  ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca.
11  Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.”
12  Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani; dar în anul al şaptelea, să-i dai drumul de la tine şi să fie slobod.
13  Şi când îi vei da drumul ca să se ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală;
14  să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău.
15  Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
16  Dacă însă robul tău îţi va zice: „Nu vreau să ies de la tine” -pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine,
17  atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă, şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
18  Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plată; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în tot ce vei face.
19  Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întâi-născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întâiul-născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul-născut al oilor tale.
20  Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
21  Dacă are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.
22  Să-l mănânci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
23  Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.

Warning:

Miercuri 19 Noiembrie 2014, 2 Petru 1-3

2 Petru 1-3

2 Petru 1:1  Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos:
2  Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3  Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4  prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
5  De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6  cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8  Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9  Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.
10  De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11  În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos.
12  De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi, şi Sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
13  Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte;
14  căci ştiu că desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
15  Îmi voi da osteneala, deci, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
16  În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
17  Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
18  Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt.
19  Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
20  Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
21  Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

2 Petru 2:1  În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2  Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3  În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5  dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6  dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
7  şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
8  (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) –
9  înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10  mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpânirea.
11  pe când îngerii, care Sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor.
12  Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor,
13  şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14  Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, Sunt nişte blestemaţi!
15  După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16  Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei proorocului.
17  Oamenii aceştia Sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.
18  Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19  Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi Sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20  În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi Sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21  Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca Sfântă, care le fusese dată.
22  Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

2 Petru 3:1  Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
2  ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
3  Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,
4  şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
5  Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
6  şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
7  Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.
8  Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani Sunt ca o zi.
9  Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10  Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11  Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă,
12  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13  Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14  De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
15  Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16  ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele Sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17  Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;
18  ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

Warning:

Marți 18 Noiembrie 2014, Fapte 17-18

Fapte 17-18

Fapte 17:1  Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
2  Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3  dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L vestesc eu” zicea el „este Hristosul.”
4  Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
5  Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
6  Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,
7  şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.”
8  Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9  care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.
10  Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11  Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
12  Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.
13  Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele.
14  Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.
15  Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16  Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17  În sinagogă stătea, deci, de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18  Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19  Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20  Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, deci, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21  Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22  Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23  Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24  Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâni.
25  El nu este slujit de mâni omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26  El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27  ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.
28  Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui…”
29  Astfel, deci, fiindcă Suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32  Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.”
33  Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34  Totuşi unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.

Fapte 18:1  După aceea Pavel a plecat din Atena, şi s-a dus la Corint.
2  Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3  Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
4  Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.
5  Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.
6  Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu Sunt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.”
7  Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8  Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.
9  Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
10  căci Eu Sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”
11  Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
12  Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată,
13  şi au zis: „Omul acesta aţîţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”
14  Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis Iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!
15  Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16  Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17  Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
18  Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
19  Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,
20  care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21  ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.
22  S-a dat jos din corabie în Cezarea, s-a suit la Ierusalim, şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.
23  După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
24  La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
25  El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, cu toate că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26  A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.
27  Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;
28  căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Warning:

Luni 17 Noiembrie 2014, Zaharia 1-7

Zaharia 1-7

Zaharia 1:1  În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2  „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
3  Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor….
4  Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicând: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!… Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.”
5  „Unde Sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic?
6  Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum Hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”
7  În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8  M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.
9  Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”
10  Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia Sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11  Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”
12  Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”
13  Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14  Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
15  şi Sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
16  De aceea aşa vorbeşte Domnul: …Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului….
17  Strigă din nou, şi zi: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângîia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”
18  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
19  Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea Sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”
20  Domnul mi-a arătat patru fierari.
21  Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.”

Zaharia 2:1  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat.
2  L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.”
3  Şi îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.
4  El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia, şi spune-i: …Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;
5  Eu Însumi-zice Domnul-voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!…
6  …Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul….
7  Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!
8  Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
9  Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul-şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor m-a trimis.
10  Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.”
11  „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor m-a trimis la tine.
12  Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul Sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul.
13  Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel Sfânt!”

Zaharia 3:1  El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască.
2  Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”
3  Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.
4  Iar Îngerul, luînd cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi i-a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
5  Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.
6  Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:
7  „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce Sunt aici.
8  Ascultă, deci, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, care stau înaintea ta-căci aceştia Sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.
9  Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, Sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într-o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.
10  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.”…

Zaharia 4:1  Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors şi m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui.
2  El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul din aur, şi deaspura lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care Sunt în vârful sfeşnicului.
3  Şi lângă el Sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stânga lui.
4  Şi, luînd iarăşi cuvântul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”
5  Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.”
6  Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: …Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!
7  Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!”
8  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9  „Mânile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mâinile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi.
10  Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceşti şapte Sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.”
11  Eu am luat cuvântul, şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?”
12  Am luat a doua oară cuvântul, şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, care Sunt lângă cele două ţevi din aur, prin care curge uleiul auriu din el?”
13  El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis:
14  „Aceştia Sunt cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

Zaharia 5:1  Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.
2  El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi”.
3  Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.
4  Îl trimit-zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.”
5  Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.”
6  Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”
7  Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
8  El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
9  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.
10  Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”
11  El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”

Zaharia 6:1  Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau din aramă.
2  La carul dintâi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri,
3  la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi.
4  Am luat cuvântul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?”
5  Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia Sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.”
6  Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi.
7  Cei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat pământul.
8  El m-a chemat, şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în ţara de la miazănoapte.”
9  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
10  „Să primeşti daruri de la prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia, şi Iedaia, şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon.
11  Să iei de la ei argint şi aur, şi să faci din el o cunună, şi s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot.
12  Şi să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui, şi va zidi Templul Domnului.
13  Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi.”
14  Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.
15  Cei ce Sunt departe vor veni şi vor lucra la Templul Domnului; şi veţi şti astfel că Domnul oştirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla, dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.”

Zaharia 7:1  În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.
2  Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,
3  şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: „Trebuie să plâng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?”
4  Atunci Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
5  „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: …Când aţi postit şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
6  Şi când mâncaţi şi beţi, nu Sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi?
7  Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi când şi partea de miazăzi şi câmpia erau locuite?”…
8  Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
9  „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: …Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
10  Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.”…
11  Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.
12  Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.
13  Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: „De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oştirilor.”
14  „Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!”

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...