10 Ianuarie

Geneza 20-21

Geneza 20:1  Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar.
2  Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.
3  Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
4  Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
5  Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâni nevinovate.”
6  Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.
7  Acum, dă-i omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”
8  Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
9  Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.”
10  Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”
11  Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.
12  De altfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.
13  Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată hatîrul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că Sunt fratele tău.”
14  Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa.
15  Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va place.”
16  Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce Sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”
17  Avraam s-a rugat lui Dumnezeu şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.
18  Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Geneza 21:1  Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
2  Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea Hotărâtă despre care-i vorbise Dumnezeu.
3  Avraam a pus fiului său nou născut pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
4  Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
5  Avraam era în vârstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
6  Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va rîde de mine.”
7  Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”
8  Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.
9  Sara a văzut rîzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar.
10  Şi i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
11  Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.
12  Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă-i Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău.
13  Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.”
14  A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.
15  Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş
16  şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci, zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, deci, în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.
17  Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
18  Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.”
19  Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.
20  Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns vânător cu arcul.
21  A locuit în pustiul Paran şi mamă-sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.
22  În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
23  Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.”
24  Avraam a zis: „Jur!”
25  Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.
26  Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.”
27  Şi Avraam a luat oi şi boi pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ amândoi.
28  Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.
29  Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce Sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”
30  El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru a-mi sluji de mărturie că am săpat fântâna aceasta.”
31  Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.
32  Astfel au făcut ei legământ la Beer Şeba. După aceea Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale şi s-au întors în ţara Filistenilor.
33  Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic.
34  Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.

Psalmul 10

Psalmi 10:1  Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2  Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
3  Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
4  Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
5  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale Sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6  El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci Sunt scutit de nenorocire!”
7  Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
8  Stă la pândă lângă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
9  Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi-l trage în laţul lui:
10  se îndoaie, se pleacă, şi-i cad săracii în ghiare!
11  El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!”
12  Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
13  Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
14  Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
15  Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile Sunt nimicite din ţara Lui.
17  Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
18  ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pământ.

Matei 12

Matei 12:1  În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
2  Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
3  Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
4  Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mâncat pîinile pentru punerea înaintea Domnului pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5  Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi Sunt nevinovaţi?
6  Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7  Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe” n-aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi.
8  Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”
9  Isus a plecat de acolo, şi a intrat în sinagogă.
10  Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
11  El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12  Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13  Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14  Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
15  Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii,
16  şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut;
17  ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.
19  El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
20  Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21  Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
22  Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
23  Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
24  Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
25  Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui.
26  Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?
27  Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
28  Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
29  Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
30  Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.
31  De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32  Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33  Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
34  Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi Sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
35  Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36  Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
37  Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.”
38  Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvântul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
39  Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul proorocului Iona.
40  Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
41  Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
42  Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
43  Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
46  Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
47  Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.”
48  Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi care Sunt fraţii Mei?”
49  Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
50  Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *