13 Ianuarie

Geneza 25-26

Geneza 25:1  Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
2  Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
3  Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii.
4  Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia Sunt fiii Cheturei.
5  Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.
6  Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.
7  Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
8  Avraam şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.
9  Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.
10  Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
11  După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna „Lahai-Roi.”
12  Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.
13  Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul-născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,
14  Mişma, Duma, Masa;
15  Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
16  Aceştia Sunt fiii lui Ismael; acestea Sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.
17  Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său.
18  Fiii lui au locuit de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.
19  Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac.
20  Isaac era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram şi sora lui Laban, Arameul.
21  Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
22  Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai Sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul.
23  Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri Sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.”
24  S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
25  Cel dintâi a ieşit roşu de tot: ca o manta de păr; şi de aceea i-au pus numele Esau.
26  Apoi a ieşit fratele său, care îl ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.
27  Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.
28  Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
29  Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală.
30  Şi Esau i-a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă Sunt rupt de oboseală.” De aceea s-a dat lui Esau numele Edom.
31  Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”
32  Esau a răspuns: „Iată-mă, Sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi-născut?”
33  Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacov.
34  Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi-născut.

Geneza 26:1  În ţară a venit o foamete, alta decât foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.
2  Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te pogorâ în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.
3  Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.”
4  Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, drept răsplată
5  că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”
6  Astfel Isaac a rămas la Gherar.
7  Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
8  Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca.
9  Abimelec a trimis să-l cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: „E soră-mea?” Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa ca să nu mor din pricina ei.”
10  Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”
11  Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
12  Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.
13  Astfel omul acesta s-a îmbogăţit şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat.
14  Avea cirezi de vite şi turme de oi şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau.
15  Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână.
16  Şi Abimelec i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.”
17  Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde şi-a aşezat locuinţa.
18  Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume pe care le pusese tatăl său.
19  Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor.
20  Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Şi a pus fântânii numele Esec, pentru că se certaseră cu el.
21  Apoi au săpat o altă fântână, pentru care au făcut iarăşi gîlceavă, de aceea a numit-o Sitna.
22  Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot „căci” a zis el „Domnul ne-a făcut loc larg ca să ne putem întinde în ţară.”
23  De acolo s-a suit la Beer-Şeba.
24  Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu Sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu, Avraam.”
25  Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
26  Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.
27  Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi care mă urîţi şi m-aţi izgonit de la voi?”
28  Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine!
29  Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.”
30  Isaac le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut.
31  S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece şi ei l-au părăsit în pace.
32  În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!”
33  Şi el a numit-o Şiba. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba până în ziua de azi.
34  La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.
35  Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Psalmul 13

Psalmi 13:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?
2  Până când voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
3  Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,
4  ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.
5  Eu am încredere în bunătătea Ta, Sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:
6  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Matei 15

Matei 15:1  Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:
2  „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”
3  Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
4  Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5  Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu”
6  nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
7  Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
8  „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9  De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
10  Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:
11  Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
12  Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
13  Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14  Lăsaţi-i: Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
15  Petru a luat cuvântul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”
16  Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere Sunteţi?
17  Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna?
18  Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
19  Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20  Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
21  Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22  Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”
23  El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24  Drept răspuns, El a zis: „Eu nu Sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25  Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
26  Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”
27  „Da, Doamne” a zis ea „dar şi căţeii mănâncă fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28  Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
29  Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.
30  Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;
31  aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32  Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine, şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”
33  Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pîini ca să săturăm atâta gloată?”
34  „Cîte pîini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte” I-au răspuns ei „şi puţini peştişori”
35  Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.
36  A luat cele şapte pîini şi peştişorii, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.
37  Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.
38  Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
39  În cele din urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *