16 Ianuarie

Geneza 30

Geneza 30:1  Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa şi i-a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!”
2  Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
3  Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.”
4  Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.
5  Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu.
6  Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).
7  Bilha, roaba Rahelei, a rămas iarăşi însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
8  Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).
9  Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o lui Iacov de nevastă.
10  Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu.
11  „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).
12  Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
13  „Ce fericită Sunt!” a zis Lea „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).
14  Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale, Lea. Atunci Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.”
15  Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.”
16  Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.
17  Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
18  Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).
19  Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
20  Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).
21  În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată).
22  Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii.
23  Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!”
24  Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!”
25  După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.
26  Dă-mi nevestele şi copiii pentru care ţi-am slujit şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”
27  Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta;
28  hotărăşte-mi simbria ta şi ţi-o voi da.”
29  Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;
30  căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriunde am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?”
31  Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi pe mai departe şi o voi păzi.
32  Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.
33  Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.”
34  Laban a zis: „Bine! fie aşa cum ai zis.”
35  În aceeaşi zi a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi.
36  Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.
37  Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fîşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.
38  Apoi a pus nuielele pe care le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.
39  Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceu miei bălţaţi, seini şi pestriţi.
40  Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
41  Ori de câte ori se înfierbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.
42  Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.
43  Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Psalmul 16

Psalmi 16:1  (O cântare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2  Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”
3  Sfinţii, care Sunt în ţară, oamenii evlavioşi, Sunt toată plăcerea mea.
4  Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.
5  Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6  O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7  Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8  Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9  De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10  Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
11  Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale Sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Matei 19

Matei 19:1  După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2  După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3  Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”
4  Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
5  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”
6  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
7  „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?”
8  Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.
9  Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”
10  Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
11  El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12  Fiindcă Sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; Sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi Sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”
13  Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14  Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
15  După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16  Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
17  El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
18  „Cari?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19  să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
20  Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”
21  „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”
22  Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
23  Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
24  Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.”
25  Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?”
26  Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile Sunt cu putinţă.”
27  Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”
28  Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29  Şi ori şi cine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.
30  Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *