16 Ianuarie – Meditația zilei

Exod 20:3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

Dintre toate lucrurile pe care le prețuiește omul cel mai iubit este dumnezeul său. Aceasta se poate observa în lumea contemporană dacă ne uităm la ciocnirea dintre civilizații, cum este numită lupta dintre reprezentanți ai Islamului, pe de o parte, și restul lumii (dar în special occidentul) de cealaltă. Unii înțeleg acest conflict ca fiind nu atât între civilizații cât între două religii, sau mai precis, între cei ce stimează un dumnezeu împreună cu profetul său și ceilalți care stimează un alt dumnezeu.

Extremiștii musulmani înțeleg că dumnezeul lor le cere să aducă întreaga lume în supunere înaintea sa și că aceasta se poate face și cu ajutorul violenței, nu doar prin forța argumentului. Dar asta credeau și creștinii cruciadelor. Desigur, aceasta caracterizare a cruciadelor este simplistă, cum de fapt și cealaltă, făcută musulmanilor este reducționistă. Dar din observarea acestor credințe se poate înțelege cât de prețios devine dumnezeul îmbrățișat de credincioșii respectivi.

Evreii au fost un popor care acum circa 3500 de ani au ieșit din Egipt, țară în care intraseră benevol cu alți 4-500 de ani mai înainte. În anii petrecuți în Egipt evreii au devenit o națiune numeroasă și au devenit de asemenea robii egiptenilor. Moise și Aaron, doi frați din tribul lui Levi (unul dintre cele douăsprezece triburi evreiești) au fost trimiși de către Dumnezeu, (Acela pe care-l întâlnim încă de la primul verset din Biblie, apoi îl vedem în viața lui Avraam, primul dintre evrei iar acum îl găsim reapărând în viața lui Moise) să izbăvească pe evrei din robie și să-i ducă în „țara promisă” lui Avraam pe vremea când acesta a ascultat de Dumnezeu și a avut o relație de credință cu El.

Citim călătoria evreilor prin pustie și peripețiile lor în cele cinci cărți ale lui Moise. Încă de la începutul călătoriei lor, Dumnezeu se arată lui Moise și-i spune, „poporul acesta are nevoie de o lege!” Și Dumnezeu îi transmite lui Moise legea de bază pe care evreii trebuie s-o adopte. Ea este cunoscută până în zilele noastre ca „Cele Zece Porunci.” Documentul acesta rămâne până-n zilele noastre ca un exemplu de legi atât pentru reglarea unei morale civile (partea a doua, șase porunci cu privire la cum ne tratăm aproapele) cât și pentru relația cu Dumnezeu (prima parte, patru porunci). Orice pretenție că aceste zece porunci ar fi fost inspirate de alte coduri de legi (cum ar fi legile lui Ur-Nammu, sau ale lui Hamumurabi) este zadarnică și superficială: aceste legi excelează prin ceva ce lipsește oricărui alt code de legi. Aici Dumnezeu este declarat ca fiind unul singur, fără egal, fără parteneri la „dumnezeire” și fără competiție pe măsură. El este singurul Dumnezeu adevărat.

Dumnezeu se declară pe sine nu doar ca singurul Dumnezeu adevărat ci și ca eliberatorul evreilor și cel ce i-a pornit în această călătorie pentru a le da cadou un teritori promis lui Avraam, teritoriu pe care ei să-și stabilească o țară permanentă. Ca atare, evreii nu trebuie nici să aibă alți dumnezei nici să facă reprezentări materiale ale unui Dumnezeu care este nematerial și care nu poate fi reprezentat în materiale de nici un fel.

Porunca cu privire la alți dumnezei are în vedere trecutul evreilor. Avraam provine dintr-un neam care are mulți dumnezei. Lumea lui Avraam, Isaac și Iacov abundă de tot felul de idoli. Apoi evrei au fost robi 430 de ani în Egipt, unde erau din nou foarte mulți idoli. Ei vor călători printre popoare care credeau într-o mulțime de idoli și vor primi o țară care actualmente era locuită de popoare ce slujeau la o mulțime de idoli. Adică, idolii abundă-n stânga și dreapta, zice Dumnezeu, dar voi să aveți grijă, să vă păziți inima, ca ea să-mi fie loială doar Mie. Eu sunt singurul Dumnezeu, Eu sunt cel ce v-am salvat. Eu v-am ales și voi sunteți deosebiți și ai Mei. Cum sunteți voi deosebiți în ochii mei și aveți exclusivitatea, așa vreau Eu să am exclusivitatea în ochii voștri.

Impresia acestui verset este că, inima omului este ca o mireasă dacă vreți, pentru care există competiție în lumea spirituală: Dumnezeu și demoni se luptă pentru ea. Persoane din lumea aceasta se luptă pentru ea: familie și prieteni. Preocupări se luptă pentru ea: muncă, educație, averea. Omul este o făptură religioasă. De acolo din Eden a rămas în inima fiecărui om această înclinație de a avea un lucru la care să se închine, care să-i fie dumnezeu. Diavolul a mințit când a spus că omul va fi ca Dumnezeu. Omul nu doar că nu va fi niciodată ca Dumnezeu, dar omul va avea întotdeauna nevoie de un dumnezeu. Îl va căuta în natură: ploaia și soarele și vântul și norii și pământul vor deveni dumnezeu. Acești idoli vor face să rodească recoltele și să dea de mâncare poporului. Războiul și sexul vor deveni dumnezeu. Unul dintre acești idoli decimează popoarele, celălalt le face să se înmulțească. Lucruri inexplicabile și misterioase vor deveni dumnezeu. Moartea și lumea de dincolo, fenomene din cer și de pe pământ. Munții și mările și lucruri ce nu pot fi stăpânite de om vor deveni dumnezeu. Acești idoli se vor lupta pentru inima iudeilor, pentru supremație. Inima omului e ca un scaun de domnie gol pe care trebuie să stea cineva.

Cum mă asigur că nu am alți dumnezei în afară de Domnul? Fac o alegere cognitivă și voită. Iosua a spus, Iosua 24:14-15 Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

Alege zilnic și verifică mereu. Pavel ne spune, 2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă Sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.