17 Ianuarie

Geneza 31

Geneza 31:1  Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.”
2  Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
3  Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.”
4  Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui.
5  El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6  Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
7  Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
8  Ci când zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta” toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta” toate oile făceau miei bălţaţi.
9  Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.
10  Pe vremea când se înfierbîntau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
11  Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă” am răspuns eu.
12  El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, Sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
13  Eu Sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.”
14  Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15  Nu Suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?
16  Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”
17  Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
18  Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
19  Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
20  şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
21  A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat) şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
22  A treia zi au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23  Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.
24  Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!”
25  Laban a ajuns, deci, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
26  Atunci Laban i-a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
27  Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută.
28  Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
29  mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!”
30  Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”
31  Drept răspuns, Iacov i-a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
32  Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
33  Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei.
34  Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35  Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
36  Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
37  Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
38  Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stîrpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
39  Nu ţi-am adus acasă vite sfîşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.
40  Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41  Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
42  Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata.”
43  Drept răspuns, Laban i-a zis lui Iacov: „Fiicele acestea Sunt fiicele mele, copiii aceştia Sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut?
44  Vino, să facem amândoi un legământ şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!”
45  Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.
46  Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47  Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei) şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).
48  Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed.
49  Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
50  Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste în afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.”
51  Laban i-a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52  Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
53  Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
54  Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.
55  Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.

Psalmul 17

Psalmi 17:1  (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2  Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3  Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4  cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5  paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
6  Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7  Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
8  Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9  de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10  Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
11  Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trîntească la pământ.
12  Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
13  Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14  Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor Sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15  Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Matei 20

Matei 20:1  Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
2  S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, şi i-a trimis la vie.
3  A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4  „Duceţi-vă şi voi în via mea” le-a zis el „şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus.
5  A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.
6  Când a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă, şi le-a zis: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?”
7  Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceţi-vă şi voi în via mea” le-a zis el „şi veţi primi ce va fi cu dreptul.”
8  Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.
9  Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare câte un leu.
10  Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.
11  După ce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului,
12  şi ziceau: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.”
13  Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
14  Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
15  Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu Sunt bun?”
16  Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”
17  Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:
18  „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
19  şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.”
20  Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
21  El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte” I-a zis ea „ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
22  Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” I-au zis ei.
23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
24  Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25  Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26  Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27  şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.
28  Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
29  Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
30  Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
31  Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
32  Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
33  „Doamne” I-au zis ei „să ni se deschidă ochii!”
34  Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *