18 Ianuarie

Geneza 32-33

Geneza 32:1  Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.
2  Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).
3  Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.
4  El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum;
5  am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.”
6  Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.”
7  Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
8  şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne, va putea să scape.”
9  Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!
10  Eu Sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi iată că acum fac două tabere.
11  Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
12  Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”
13  Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:
14  două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
15  treizeci de cămile care alăptau, cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
16  Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, fiecăruia în parte, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turme.”
17  A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?”
18  să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră.”
19  A dat aceeaşi poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, când îl veţi întâlni.
20  Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.” Căci, îşi zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.”
21  Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22  Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut vadul Iabocului.
23  I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.
24  Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
25  Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.
26  Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
27  Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el.
28  Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”
29  Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.
30  Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.”
31  Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32  Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.

Geneza 33:1  Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.
2  A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
3  El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.
4  Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.
5  Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine Sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.”
6  Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la pământ;
7  Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela, şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
8  Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.”
9  Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.”
10  Şi Iacov a răspuns: „Nu. Te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea; căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.
11  Primeşte, deci, darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit de el şi Esau a primit.
12  Esau a zis: „Haide să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”
13  Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii Sunt micuţi şi că am oi şi vaci fătate; dacă le vom sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
14  Domnul meu s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir.”
15  Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!”
16  În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
17  Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe).
18  La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan şi a tăbărât înaintea cetăţii.
19  Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.
20  Şi acolo a ridicat un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

Psalmul 18:1-24

Psalmi 18:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2  Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3  Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi Sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4  Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5  mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6  Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7  Atunci s-a sguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8  Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9  A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10  Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vântului.
11  Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12  Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori, care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13  Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14  A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15  Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16  El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18  Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19  El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
20  Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mânilor mele:
21  căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23  Am fost fără vină faţă de El, şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24  De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mânilor mele înaintea ochilor Lui.

Matei 21

Matei 21:1  Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,
2  şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3  Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
4  Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
5  „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”
6  Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
7  Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
8  Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
9  Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”
10  Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”
11  „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii” răspundeau noroadele.
12  Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.”
14  Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
15  Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie.
16  Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da” le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?”
17  Şi, lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S-a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo.
18  Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19  A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat.
20  Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”
21  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare” se va face.
22  Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.
23  Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
24  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25  Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer” ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
26  Şi dacă vom răspunde: „De la oameni” ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.”
27  Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28  Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi, şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”
29  „Nu vreau” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus.
30  S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus.
31  Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi” au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32  Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
33  Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară.
34  Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
35  Vierii au pus mâna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36  A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.
37  La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”
38  Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.”
39  Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
40  Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?
41  Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.”
42  Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?”
43  De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
44  Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
45  După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei,
46  şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *