19 Ianuarie

Geneza 34-35

Geneza 34:1  Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.
2  Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.
3  S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească.
4  După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!”
5  Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; şi, fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor.
6  Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.
7  Dar când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Sihem săvârşise o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată.
8  Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,
9  şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
10  Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pământuri în ea.”
11  Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră şi vă voi da ce-mi veţi cere.
12  Cereţi-mi o zestre cât de mare şi cât de multe daruri, şi vă voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.”
13  Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina.
14  Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
15  Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
16  Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod.
17  Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.”
18  Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
19  Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci o iubea pe fata lui Iacov şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
20  Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21  „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână, deci, în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
22  Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi Sunt tăiaţi împrejur.
23  Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.”
24  Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii.
25  A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
26  Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară.
27  Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor.
28  Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp;
29  le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case.
30  Atunci Iacov i-a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, Canaaniţilor şi Fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.”
31  Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”

Geneza 35:1  Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.”
2  Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care Sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele,
3  ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”
4  Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul de lângă Sihem.
5  Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.
6  Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.
7  A zidit acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel” (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea de fratele său.
8  Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.”
9  Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat.
10  Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.
11  Dumnezeu i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşti şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
12  Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”
13  Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise.
14  Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp din piatră pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn.
15  Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.
16  Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
17  şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!”
18  Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei).
19  Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata sau Betleem.
20  Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi.
21  Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.
22  Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.
23  Fiii Leei: Ruben, întâiul-născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.
24  Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin.
25  Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali.
26  Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad şi Aşer. Aceştia Sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.
27  Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.
28  Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.
29  Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.

Psalmul 18:25-50

Psalmi 18:25  Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26  cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
28  Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30  Căile lui Dumnezeu Sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31  Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul, şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?
32  Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
34  El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul din aramă.
35  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
36  Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.
37  Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38  Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39  Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40  Tu faci pe vrăjmaşii mei să fugă dinaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41  Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42  Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43  Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoaşteam, îmi este supus.
44  El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45  Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurând din cetăţuile lor.
46  Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47  Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48  şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49  De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
50  El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

Matei 22

Matei 22:1  Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:
2  „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
3  A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4  A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate Sunt gata, veniţi la nuntă.”
5  Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
6  Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât.
7  Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.
8  Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
9  Duceţi-vă, deci, la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”
10  Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
11  Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12  „Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.
13  Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.
14  Căci mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”
15  Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16  Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17  Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
18  Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19  Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).
20  El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui Sunt?”
21  „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22  Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.”
23  În aceeaşi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24  „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.”
25  Erau, deci, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26  Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.
27  La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28  La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.
29  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30  Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31  cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32  „Eu Sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”
33  Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
34  Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc.
35  Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36  „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”
38  „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
39  Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
40  În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”
41  Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
42  Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei.
43  Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
44  „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
45  Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
46  Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *