21 Ianuarie

Geneza 37-38

Geneza 37:1  Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2  Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3  Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.
4  Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.
5  Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.
6  El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7  Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”
8  Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9  Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”
10  L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”
11  Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
12  Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13  Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, Sunt gata” a răspuns el.
14  Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi Sunt sănătoşi şi dacă oile Sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
15  Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”
16  „Caut pe fraţii mei” a răspuns Iosif „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
17  Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haide la Dotan.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.
18  Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.”
19  Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
20  Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.”
21  Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”
22  Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23  Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.
24  L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25  „Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă pe care le duceau în Egipt.
26  Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?
27  Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.
28  La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli din argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
29  Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
30  s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”
31  Ei au luat atunci haina lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge.
32  Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33  Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
34  Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.
35  Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângîie; dar el nu voia să primească nici o mângîiere, ci zicea: „Plângând mă voi pogorâ la fiul meu în locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.
36  Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

Geneza 38:1  În vremea aceea Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.
2  Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Canaanit, numit Şua; a luat-o de nevastă şi s-a culcat cu ea.
3  Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu pe care l-a numit Er.
4  A rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.
5  A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, când a născut ea.
6  Iuda a luat întâiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
7  Er, întâiul-născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorât.
8  Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă şi ridică sămânţă fratelui tău.”
9  Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.
10  Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.
11  Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela.” Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus şi a locuit în casa tatălui ei.
12  Au trecut multe zile şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.
13  Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.”
14  Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare şi ea nu-i fusese dată de nevastă.
15  Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
16  S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era noră-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?”
17  El a răspuns: „Am să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un zălog, până îl vei trimite?”
18  El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.
19  Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă.
20  Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o.
21  A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nici o curvă aici.”
22  Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N-a fost nici o curvă aici.”
23  Iuda a zis: „Să ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta şi n-ai găsit-o.”
24  Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noru-ta, a curvit şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie arsă.”
25  După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui Sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.”
26  Iuda le-a cunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.
27  Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
28  Şi, în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit cel dintâi.”
29  Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ (Spărtură).
30  În cele din urmă a ieşit fratele lui care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

Psalmi 19:7-14

Psalmi 19:7  Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8  Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului Sunt curate şi luminează ochii.
9  Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte.
10  Ele Sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; Sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11  Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13  Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Matei 24

Matei 24:1  La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2  Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.”
3  El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
4  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
5  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
6  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.
8  Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
10  Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
11  Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
12  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
13  Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.
14  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.
15  De aceea, când veţi vedea „urîciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” -cine citeşte să înţeleagă!
16  atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
17  cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
18  şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
19  Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
20  Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
21  Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
22  Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
23  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi.
24  Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
25  Iată, că v-am spus mai dinainte.
26  Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi.
27  Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
28  Oriunde va fi stârvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.
29  Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
30  Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32  de la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
33  Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34  Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
35  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36  Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38  În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39  şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
40  Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
41  Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42  Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43  Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44  De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45  Care este, deci, robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea Hotărâtă?
46  Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47  Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48  Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49  Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50  stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51  îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *