24 Ianuarie – Meditația zilei

Psalmi 85:7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta!

Noi avem idei diferite despre ce înseamnă a vedea… bunătatea lui Dumnezeu! Unii gândim că dacă am fi mai fumoși… mai inteligenți… de am avea bani mai mulți, prieteni mai buni, circumstanțe ale vieții mai favorabile, sau am câștiga loteria, atunci da! Dumnezeu a surâs asupra noastră și ne-a dovedit că e bun cu noi.

Dar atâta vreme cât acestea nu se întâmplă și noi suntem obligați să trăim în împrejurările nefavorabile cu privire la care suntem nemulțumiți, la ce anume ne slujește „bunătatea lui Dumnezeu”? Da, Dumnezeu face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, aduce ploaia roditoare și aici și acolo… dar oare nu asta e treaba lui de… Dumnezeu? Ce altceva trebuie el să facă decât să contribuie cât poate mai bine și mai mult la fericirea și bunăstarea oamenilor? Dacă el este Creator, atunci nu trebuie să îngrijească de creația sa? Și dacă îngrijește de ce este al lui, atunci ce lucru extraordinar face?

Noi privim bunătatea lui Dumnezeu prin prisma a ce ne dă (sau nu ne dă) Dumnezeu. Dar uităm aspecte importante ale manifestării bunătății lui Dumnezeu care se poate vedea prin prisma a ce este și cum este Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu este sfânt. Cât de sfânt? Păi, un proroc zice că ochii lui nu pot privi păcatul (Habacuc 1:13 Ochii Tăi Sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea). Poate ne gândim imediat la „nelegiuirea” altora, dar ce se întâmplă cu propria noastră nelegiuire? Ce face Dumnezeu vizavi de mine, păcătosul?

Da, știu: eu nu sunt atât de rău ca… sau ca… pentru că eu nu… și nu… și nici nu…. Pune ce vrei în locul punctelor când te compari cu alții. Numai că vezi tu, Dumnezeu nu ne compară între noi. Dacă ar face-o, cu siguranță s-ar găsi unii mai răi și alții mai buni decât noi. Dumnezeu însă ne compară pe toți cu El. Standardul la tot ce e bun, curat, desăvârșit, este Dumnezeu. Și când e vorba de a ne compara cu El, toți suntem păcătoși și ne lipsește strălucirea caracteristică lui Dumnezeu (Romani 3:23). Deci suntem cu toții vinovați. Ar trebui ca Dumnezeu să ne spulbere de îndată ce ne-am născut, deoarece am fost născuți păcătoși (Psalmi 51:5 Iată că Sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea). Dar nu o face!

Bunătatea Domnului s-a manifestat imediat după căderea în păcat: Adam și Eva au murit din punct de vedere spiritual, dar au continuat să mai trăiască fizic sute de ani deși promisiunea Domnului că în ziua în care vor mânca din fructul pomului interzis vor muri putea foarte bine să fie aplicată atât la moartea spirituală cât și la cea fizică. Această bunătate a lui Dumnezeu continuă să fie arătată zilnic la miliarde de oameni care trăiesc ca și cum el nu ar exista; ca să nu mai vorbim de cei ce în mod voit se opun lui Dumnezeu. Toți trăiesc. Ba unii dintre cei mai păcătoși gândești că chiar trăiesc mai bine și au mai mult decât cel neprihănit! Nu crezi? Psalmistul așa gândea: Psalmi 73:3-10 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i turbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu Sunt loviţi ca ceilalţi oameni. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima. Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei. Parcă psalmistul ar descrie un star de cinema sau un cântăreț al zilelor noastre sau o celebritate politică contemporană: popularitate, bani, distracții, viață lipsită de gijă.

Iată deci că bunătatea lui Dumnezeu este vizibilă atât în ce ne dă cât și în ce nu ne dă Domnul. Dar psalmistul percepe un domeniu al bunătății lui Dumnezeu care este cel mai de dorit și absolut imposibil de obținut prin mijloacele persoanle ale noastre. Vorbesc de mântuirea lui Dumnezeu. Dacă e vorba să vedem bunătatea lui Dumnezeu, atunci cel mai bine se vede ea în dăruirea mântuirii lui Dumnezeu.

Mântuirea nu o poate da nimeni și nimic: nici faptele mele bune, nici meritele mele, nici biserica mea, nici religia mea, nici pedigriul meu, nimic nu mă mântuiește. Absolut nimic și nimeni: nici papa de la Roma, nici mitropolitul sau arhimandritul, nici pastorul și nici preotul. Aceștia îmi pot cânta cântarea de băgare la loc de verdeață când mor, dar cântarea lor nu are nici un efect.

Mântuirea e dată doar de către Dumnezeu, prin intermendiul credinței în Domnul Isus Cristos, care a murit pentru păcatele noastre. Dacă crezi, ești mântuit, dacă nu crezi, nu ești mântuit. Dar până și credința vine de la Dumnezeu. Că-n bunătatea Sa el ne dă mântuirea și credința. Cum zice prorocul: Isaia 26:12 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

Așa că, acum când te gândești la bunătatea lui Dumnezeu, gândește-te la mântuirea lui. Ești mântuit? Dacă da, mulțumește-i. Dacă nu, de ce nu? Ce mai aștepți?

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

One thought on “24 Ianuarie – Meditația zilei

Comments are closed.