24 Ianuarie

Geneza 43-44

Geneza 43:1  Foametea bîntuia greu în ţară.
2  Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.”
3  Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.”
4  Dacă vrei, deci, să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorâ şi-ţi vom cumpăra merinde.
5  Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorâ, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!”
6  Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”
7  Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: „Aduceţi pe fratele vostru?”
8  Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
9  Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
10  Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”
11  Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
12  Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi l-au pus la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
13  Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
14  Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să-l lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
15  Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
16  Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.”
17  Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18  Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.”
19  S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
20  şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde.
21  Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
22  Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”
23  Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.
24  Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
25  Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.
26  Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
27  El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?”
28  Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
29  Iosif a ridicat ochii; şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
30  Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo.
31  După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi de mâncare!”
32  Au adus de mâncare lui Iosif de o parte şi fraţilor lui de altă parte; Egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte; căci Egiptenii nu puteau să mănânce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta este pentru ei o urîciune.
33  Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul-născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
34  Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.

Geneza 44:1  Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2  Să pui şi paharul meu, paharul din argint, la gura sacului celui mai tânăr dintre ei, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui”. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
3  Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
4  Dar abia ieşiseră din cetate şi nu apucaseră să se depărteze deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: „Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
5  De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.”
6  Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
7  Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!
8  Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
9  Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!”
10  El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.”
11  Îndată, şi-a pogorât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul.
12  Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13  Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
14  Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
15  Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?”
16  Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?” Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”
17  Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
18  Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
19  Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?”
20  Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el singur a mai sămas şi tatăl lui îl iubeşte.”
21  Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.”
22  Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.”
23  Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorâ şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.”
24  Când ne-am suit la tatăl meu, eu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25  Tatăl nostru a zis: „Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.”
26  Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.”
27  Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
28  Unul a ieşit de la mine şi cred negreşit că a fost sfîşiat de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.
29  Dacă mi-l mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorâ bătrâneţele în locuinţa morţilor.”
30  Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
31  el are să moară, când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorâ cu durere în locuinţa morţilor bătrâneţele robului tău, tatăl nostru.
32  Căci robul tău s-a pus chezăş pentru copil şi a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.”
33  Îngăduie, deci, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
34  Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”

Psalmi 22:1-18

Psalmi 22:1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2  Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3  Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4  În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5  Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6  Dar eu Sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7  Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8  „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” –
9  Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
10  de când eram la sînul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11  Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12  O mulţime de tauri Sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13  Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
14  Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
15  Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16  Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
18  îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Matei 27-28

Matei 27:1  Când s-a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
2  După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.
3  Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,
4  şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”
5  Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat.
6  Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă Sunt preţ de sânge.”
7  Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor.
8  Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui.”
9  Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;
10  şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.”
11  Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul Iudeilor?” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt.”
12  Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.
13  Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”
14  Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.
15  La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.
16  Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
17  Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?”
18  Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19  Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”
20  Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21  Dregătorul a luat cuvântul, şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba” au răspuns ei.
22  Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit” i-au răspuns cu toţii.
23  Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24  Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu Sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25  Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
26  Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
27  Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
28  L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
29  Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!”
30  Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.
31  După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
32  Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
33  Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţînii”
34  I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
35  După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”
36  Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.
37  Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.”
38  Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.
39  Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,
40  şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”
41  Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:
42  „Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43  S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44  Tîlharii care erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
45  de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46  Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
47  Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
48  Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.
49  Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50  Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.
51  Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52  mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.
53  Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în Sfânta cetate, şi s-au arătat multora.
54  Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
55  Acolo erau şi multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
56  Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
57  Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.
58  El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
59  Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in,
60  şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.
61  Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormântului.
62  A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,
63  şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.”
64  Dă poruncă, deci, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
65  Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”
66  Ei au plecat, şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”

Matei 28:1  La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
2  Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea.
3  Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4  Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
5  Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
6  Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
7  şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
8  Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9  Dar iată că le-a întâmpinat Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s-au închinat.
10  Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.”
11  Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
12  Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,
13  şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
14  Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.”
15  Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.
16  Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
17  Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.
18  Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20  Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *