25 Ianuarie

Geneza 45-46

Geneza 45:1  Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2  A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
3  Iosif a zis fraţilor săi: „Eu Sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
4  Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu Sunt fratele vostru Iosif pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
5  Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
6  Iată Sunt doi ani de când bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7  Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
8  Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
9  Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
10  Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
11  Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău.
12  Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
13  Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.”
14  El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
15  A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.
16  S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
17  Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: „Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;
18  luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.
19  Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20  Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”
21  Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
22  Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli din argint şi cinci haine de schimb.
23  Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, ca să aibă pe drum.
24  Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”
25  Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
26  Şi i-au spus: „Iosif trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27  Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să le ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28  Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte să mor.”

Geneza 46:1  Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.
2  Dumnezeu a vorbit lui Israel, într-o vedenie noaptea şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!”
3  Şi Dumnezeu a zis: „Eu Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.
4  Eu însumi Mă voi pogorâ cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.”
5  Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă.
6  Şi-au luat şi turmele şi averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt cu toată familia lui.
7  A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui şi pe toată familia lui.
8  Iată numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt. Iacov şi fiii lui. Întâiul născut al lui Iacov: Ruben.
9  Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
10  – Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr-o femeie Canaanită.
11  – Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.
12  Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul.
13  Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron.
14  Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
15  Aceştia Sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau cu toţii treizeci şi trei de inşi.
16  Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.
17  Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
18  Aceştia Sunt fiii Zilpei pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.
19  Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin.
20  Lui Iosif i s-au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim pe care i-a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
21  Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
22  Aceştia Sunt fiii Rahelei pe care i-a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.
23  Fiii lui Dan: Huşim.
24  Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
25  Aceştia Sunt fiii Bilhei pe care o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi.
26  Sufletele care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el, erau cu toatele şaizeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.
27  Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. Toate sufletele din familia lui Iacov care au venit în Egipt erau în număr de şaptezeci.
28  Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen.
29  Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gâtul lui şi a plâns multă vreme pe gâtul lui.
30  Israel i-a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa şi tu tot mai trăieşti.”
31  Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc să înştiinţez pe Faraon şi să-i spun: „Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.
32  Oamenii aceştia Sunt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii şi tot ce este al lor.”
33  Şi, când vă va chema Faraon şi vă va întreba: „Cu ce vă îndeletniciţi?”,
34  voi să răspundeţi: „Robii tăi au crescut vite, din tinereţea noastră până acum, atât noi cât şi părinţii noştri.” În felul acesta veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii Sunt o urîciune pentru Egipteni.”

Psalmul 22:19-31

Psalmi 22:19  Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20  Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
21  Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22  Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24  Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25  În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26  Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27  Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28  Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29  Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30  O sămânţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31  Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Marcu 1

Marcu 1:1  Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2  Dupăcum este scris în proorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3  Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”
4  a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
5  Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
6  Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
7  Ioan propovăduia, şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu Sunt vrednic să mă plec să-I desleg curelele încălţămintelor.
8  Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”
9  În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10  Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel.
11  Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.”
12  Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie,
13  unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii.
14  După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
15  El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.”
16  Pe când trecea Isus pe lângă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.
17  Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”
18  Îndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El.
19  A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într-o corabie, şi îşi dregeau mrejile.
20  Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.
21  S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod.
22  Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.
23  În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige:
24  „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!”
25  Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”
26  Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţînd un strigăt mare.
27  Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”
28  Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
29  După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei.
30  Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
31  El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
32  Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
33  Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34  El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.
35  A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.
36  Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute;
37  şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.”
38  El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin tîrgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.”
39  Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.
40  A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”
41  Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”
42  Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţit.
43  Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numai decât,
44  şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.”
45  Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nici o cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *