27 Ianuarie

Geneza 49-50

Geneza 49:1  Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.
2  „Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!
3  Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pîrga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere,
4  Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.
5  Simeon şi Levi Sunt fraţi; săbiile lor Sunt nişte unelte de silnicie.
6  Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, şi în răutatea lor au tăiat vinele taurilor.
7  Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, şi-i voi risipi în Israel.
8  Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi; mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.
9  Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: cine-l va scula?
10  Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.
11  El îşi leagă măgarul de viţă, şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; îşi spală haina în vin şi mantaua în sângele strugurilor.
12  Are ochii roşii de vin şi dinţii albi de lapte.
13  Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, lângă limanul corăbiilor şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
14  Isahar este un măgar osos, care se culcă în grajduri.
15  Vede că locul unde se odihneşte este plăcut şi că ţinutul lui este măreţ; îşi pleacă umărul sub povară şi se supune birului.
16  Dan va judeca pe poporul său, ca una din seminţiile lui Israel.
17  Dan va fi un şarpe pe drum, o năpîrcă pe cărare, muşcând călcâiele calului, făcând să cadă călăreţul pe spate.
18  În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!
19  Peste Gad vor da iureş cete înarmate, dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.
20  Aşer dă o hrană minunată; el va da bucate alese împăraţilor.
21  Neftali este o cerboaică slobodă: rosteşte cuvinte frumoase.
22  Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23  Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor.
24  Dar arcul lui a rămas tare şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.
25  Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările apelor de jos, cu binecuvântările ţîţelor şi ale pântecelui mamei.
26  Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
27  Beniamin este un lup care sfîşie; dimineaţa, mănâncă prada, iar seara, împarte prada răpită.”
28  Aceştia Sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea Sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
29  Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci, să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron,
30  în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormântare.
31  Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.
32  Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.”
33  Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.

Geneza 50:1  Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
2  A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3  Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.
4  După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu.
5  Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: „Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.” Aş vrea, deci, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.”
6  Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.”
7  Iosif s-a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului,
8  toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii.
9  Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
10  Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
11  Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
12  Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
13  L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre.
14  Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
15  Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”
16  Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de a muri:
17  „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
18  Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”
19  Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20  Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr.
21  Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângîiat şi le-a îmbărbătat inimile.
22  Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
23  Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
24  Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”
25  Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.”
26  Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.

Psalmul 24

Psalmi 24:1  (Un psalm al lui David.) Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
2  Căci El l-a întemeiat pe mări, şi l-a întărit pe râuri.
3  Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? –
4  Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.
5  Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6  Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
7  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
8  „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
9  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
10  „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! (Oprire).

Marcu 3

Marcu 3:1  Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.
2  Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3  Şi Isus a zis omului, care avea mâna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!”
4  Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.
5  Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6  Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.
7  Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,
8  din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El.
9  Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
10  Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
11  Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
12  Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.
13  În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
14  A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască.
15  Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.
16  Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17  Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului;”
18  Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul,
19  şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
20  Au venit în casă, şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească.
21  Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”
22  Şi cărturarii, care se pogorâseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”
23  Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
24  Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.
25  Şi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui.
26  Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.
27  Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.
28  Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta;
29  dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”
30  Aceasta, pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
31  Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stând afară, au trimis să-L cheme.
32  Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi Sunt afară şi Te caută.”
33  El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?”
34  Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată” a zis El „mama Mea şi fraţii Mei!
35  Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *