03 Ianuarie

Geneza 5-6

Geneza 5:1  Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
2  I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi.
3  La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
4  După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
5  Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.
6  La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
7  După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
8  Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
9  La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
10  După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
11  Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
12  La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
13  După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
14  Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
15  La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
16  După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
17  Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
18  La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
19  După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
20  Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
21  La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
22  După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
23  Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
24  Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
25  La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
26  După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
27  Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.
28  La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
29  El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângîia pentru osteneala şi truda mânilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul.”
30  După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
31  Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
32  Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

Geneza 6:1  Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
2  fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3  Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4  Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6  I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
7  Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8  Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9  Iată care Sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
10  Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11  Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12  Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
13  Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este Hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
14  Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
15  Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
16  Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
17  Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
18  Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
19  Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
20  Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
21  Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
22  Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Psalmul 3

Psalmi 3:1  (Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi Sunt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!
2  cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” –
3  Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
4  Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt.
5  Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.
6  Nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară de toate părţile.
7  Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8  La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.

Matei 5

Matei 5:1  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2  Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3  Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4  Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi!
5  Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pământul!
6  Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7  Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8  Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9  Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10  Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11  Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12  Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.
13  Voi Sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
14  Voi Sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.
15  Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16  Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
17  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18  Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
19  Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
20  Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
21  Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii.”
22  Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23  Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24  lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
25  Caută de te împacă degrabă cu pîrîşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
26  Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.”
27  Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
28  Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
29  Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
30  Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
31  S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.”
32  Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
33  Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
34  Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35  nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36  Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37  Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.
38  Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.”
39  Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt.
40  Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41  Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
42  Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
43  Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”
44  Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
45  ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46  Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
47  Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
48  Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *