31 Ianuarie – Meditația zilei

Romani 5:20-21 Ba încă şi Legea a venit ca să se înmulţească greşala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentruca, după cum păcatul a stăpânit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Să ne uităm la cele două versete de mai sus ca niște novici într-ale Bibliei. Nu avem habar de jargonul celor ce-s duși la biserică pentru că noi nu suntem, și întâmplător am găsit ceea ce este redat mai sus pe o buncată de hărtie suflată de vânt pe terasa unde ne consumam noi ceaiul de la ora 5.

Legea o înțelegem în mare parte. Avem limite de viteză, lucruri care nu avem voie să le facem, sau pe care dacă le facem suportăm „consecințele legii.” Legea este restrictivă și punitivă. Dar ce anume este… „harul?”

Spunem despre cineva că are har dacă este talentat sau dacă are aplomb, pasiune sau patos în ceea ce intreprinde, mai ales în exprimări artistice. Harul e astfel un fel de dotare expresivă. Dar aceasta să fie harul din textul de mai sus? Ne e teamă că s-ar putea să fie altceva. Îl vedem opus legii. Deci dacă legea restricționează, se pare că există cineva care nu poate respecta legea și își înmulțește greșelile. Ca un amic al meu care nu poate respecta viteza legală de pe străzi și acumulează amenzi peste amenzi.

Păcatul este această nerespectare a legii și pare a fi sinonim cu greșeala. Dar acum intervine harul despre care ni se spune că s-a înmulțit în progresie geometrică vizavi de greșeală (încălcarea legii): cu cât mai multă greșeală a fost, cu atât mai mult har a fost disponibil.

Vedem de asemenea (suntem niște observatori laici, fără pregătire teologică, care doar ne uităm împreună la două versete din Biblie și dorim să facem sens despre ceea ce ni se spune prin ele) că incapacitatea de a respecta legea, sau greșeala (păcatul) a devenit o condiție apăsătoare: păcatul a „stăpânit” ne spune scriitorul. Păcatul a avut atâta putere încât a devenit un stăpân care a avut supuși și că rezultatul stăpânirii păcatului a fost moartea. Toți cei stăpîniți de păcat au murit (sau mor, la prezent).

Ca să fie și mai interesante lucrurile, observăm că și harul de asemenea stăpânește și are supușii săi și cei ce sunt stăpâniți de har au un alt rezultat decât cei stăpâniți de păcat: aceștia mureau dar harul aduce pentru cei stăpâniți de el „neprihănirea”. Cum zic, se complică lucrurile deoarece așa cum spuneam mai sus, neavând pregătire teologică, termenii noi și ne mai întâlniți ne încurcă. Dar din contextul general am înțeles deja că ni se vorbește despre doi stăpâni, păcatul și harul care oferă celor stăpâniți de ei două lucruri care sună diferit. Moartea știm că e ceva rău pentru că am auzit despre ea sau am văzut-o la prieteni sau la rudenii; se pare că „neprihănirea” este ceva opus morții… și da! Citind mai departe vedem că neprihănirea este legată de „viață veșnică”. Despre aceasta iarăși avem o rezonanță bună și plăcută, e clar că este vorba despre o viață care nu se mai termină.

Ce este deci harul din contextul celui ce-a scris nota asta? Citind mai departe ajungem la un nume: Isus Cristos. Despre personajul acesta am mai auzit noi. La ora de religie o dată ne-a spus popa, sau am avut un prieten „pocăit” care nu ne lăsa să înjurăm pe Isus Cristos acesta că zicea că ar fi fost „fiul lui dumnezeu.” Am auzit că ar fi murit pe o cruce se pare și că ar fi înviat. Oricum, el este un personaj important pentru pocăiți, aceștia îl respectă (cel puțin după aparențe) și ei chiar îi zic așa cu spunea scriitorul mai sus, „Domnul Isus Cristos.”

O analiză în continuare ne lasă să înțelegem că acest „domn Isus cristos” are ceva legătură cu harul și cu neprihănirea și cu viața veșnică: scriitorul ne spune clar că „prin” Isus Cristos au parvenit chestiile acestea care par pozitive, oricum le-ai lua.

Acum, noi vrem să ne termină ceaiul să mergem acasă sau poate la un film sau la un meci de baschet. Dar citirea acestei scrieri pe biletul suflat de vânt până la masa noastră ne-a stârnit interes. Trebuie să ne edificăm mai departe despre ce e vorba aici.

De ce? Păi, vrem și noi viața veșnică, de-aia! E fain să trăiești veșnic! Mai ales dacă nu te doare nimic, dacă ai bani, prieteni… Ce e rău în viața veșnică? Nu despre „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” a scris Petre Ispirescu? Păi, ba da!

O să facem cercetări mai departe. Deocamdată, am înțeles că de o parte este o lege, o neputință de a o respecta care se numește (interschimbabil) păcat sau greșeală, care neputință este generală (păi, toți mor!) cu rezultate dezastruoase. Am înțeles de asemenea că opus acestor lucruri (lege, păcat și moarte) sunt alte lucruri, denumite har, neprihănire, viață veșnică. De asemenea am înțeles că de acestea din urmă este responsabil un om care a trăit mai de mult, Isus Cristos care și el… domnește (scriitorul îi zice „Domnul nostru”).

Notă către mine: trebuie neaparat ca în cel mai scurt timp să aflu mai multe despre Isus Cristos! De asemenea să aflu cine a scris lucrurile acestea, cui și de ce? Și mai ales, de ce tocmai la mine a ajuns suflat de vânt acest bilețel? Aș putea apropae să jur (conform descrierii de mai sus a harului) că bilețelul a avut… har!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.