31 Ianuarie

Exod 6-7

Exod 6:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2  Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu Sunt Domnul.
3  Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.”
4  De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5  Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6  De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
7  Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.
8  Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”
9  Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.
10  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
11  „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”
12  Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum are să mă asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”
13  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
14  Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea Sunt familiile lui Ruben.
15  Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie Canaanită. Acestea Sunt familiile lui Simeon.
16  Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
17  Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor.
18  Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.
19  Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.
20  Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
21  Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.
22  Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
23  Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
24  Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea Sunt familiile Coriţilor.
25  Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia Sunt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.
26  Aceştia Sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”
27  Ei Sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia Sunt Moise acela şi Aaron acela.
28  Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
29  Domnul i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.”
30  Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon?”

Exod 7:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2  Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
3  Eu voi împietri inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
4  Totuşi Faraon n-are să vă asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
5  Egiptenii vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
6  Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul; aşa au făcut.
7  Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.
8  Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:
9  „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!” să-i zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”
10  Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.
11  Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12  Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13  Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
14  Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15  Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,
16  şi să-i zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.”
17  Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu Sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.
18  Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului.”
19  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele din lemn cât şi în vasele din piatră.”
20  Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.
21  Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.
22  Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
23  Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.
24  Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.
25  Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.

Psalmul 28

Psalmi 28:1  (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămânea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
2  Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel Sfânt.
3  Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor şi, când colo, au răutate în inimă.
4  Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mânilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5  Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mânilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
6  Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7  Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi Sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.
8  Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9  mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.

Marcu 7

Marcu 7:1  Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
2  Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzând cu mâinile necurate, adică nespălate.
3  Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
4  Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
5  Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prînzesc cu mâinile nespălate?”
6  Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7  Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături care nu Sunt decât nişte porunci omeneşti.”
8  Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
9  El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
10  Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.”
11  Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, este „Corban” adică dat lui Dumnezeu, face bine;
12  şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
13  Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
14  În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
15  Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
16  Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
17  După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
18  El le-a zis: „Şi voi Sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
19  Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
20  El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21  Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22  furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23  Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.”
24  Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.
25  Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
26  Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27  Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.”
28  „Da, Doamne” I-a răspuns ea „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărămiturile copiilor.”
29  Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.”
30  Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
31  Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
32  I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
33  El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
34  Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Efata” adică: „Deschide-te!”
35  Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
36  Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
37  Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *