07 Ianuarie

Geneza 13-15

Geneza 13:1  Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.
2  Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.
3  Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
4  în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
5  Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
6  Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.
7  S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi Fereziţii locuiau atunci în ţară.
8  Avram i-a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci Suntem fraţi.
9  Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
10  Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
11  Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.
12  Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
13  Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
14  Domnul i-a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
15  căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.
16  Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.
17  Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da”.
18  Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care Sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Geneza 14:1  Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
2  s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.
3  Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.
4  Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.
5  Dar în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim
6  şi pe Horiţi în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie.
7  Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat sau Cades şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar.
8  Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor în valea Sidim,
9  şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci.
10  Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
11  Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor, şi au plecat.
12  Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
13  A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.
14  Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan.
15  Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.
16  A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.
17  După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave sau Valea Împăratului.
18  Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.
19  Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.
20  Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
21  Împăratul Sodomei i-a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.”
22  Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului,
23  şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram”. Nimic pentru mine!
24  – în afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”

Geneza 15:1  După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu Sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”
2  Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
3  Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”
4  Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
5  Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6  Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
7  Domnul i-a mai zis: „Eu Sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8  Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9  Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10  Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le-a despicat.
11  Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12  La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
13  Şi Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii Hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
14  Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.
15  Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.
16  În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”
17  După ce a asfinţit soarele s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18  În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale îi dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,
19  şi anume: ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,
20  a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,
21  a Amoriţilor, a Canaaniţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.”

Psalmul 7

Psalmi 7:1  (O cântare de jale a lui David. Cântată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2  ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.
3  Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4  dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5  atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ, şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire).
6  Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rânduieşte o judecată!
7  Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
8  Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9  Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rinichii, Dumnezeule drepte!
10  Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.
11  Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12  Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi-l ocheşte,
13  îndreptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
14  Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
15  face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16  Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
17  Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

Matei 9

Matei 9:1  Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, şi a venit în cetatea Sa.
2  Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi Sunt iertate!”
3  Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”
4  Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?”
5  Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi Sunt păcatele” sau a zice: „Scoală-te şi umblă?”
6  Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te” a zis El slăbănogului „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.”
7  Slăbănogul s-a sculat, şi s-a dus acasă.
8  Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
9  De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, şi a mers după El.
10  Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
11  Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12  Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13  Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
14  Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?”
15  Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.
16  Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
17  Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”
18  Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”
19  Isus S-a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
20  Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei Lui.
21  Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”
22  Isus S-a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
23  Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier, şi gloata bocind,
24  le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
25  Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
26  Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
27  Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
28  După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne” I-au răspuns ei.
29  Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
30  Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi, să nu ştie nimeni.”
31  Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32  Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
33  După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
34  Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
35  Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.
36  Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
37  Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini Sunt lucrătorii!
38  Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *