09 Ianuarie

Geneza 18-19

Geneza 18:1  Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.
2  Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor de la uşa cortului şi s-a aplecat până la pământ.
3  Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.
4  Îngăduie să se aducă puţină apă ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.
5  Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru”. „Fă cum ai zis” i-au răspuns ei.
6  Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.”
7  Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
8  Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.
9  Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?” „Uite-o în cort” a răspuns el.
10  Unul dintre ei a zis: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.
11  Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.
12  Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.”
13  Domnul i-a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care Sunt bătrână?”
14  Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu.”
15  Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”
16  Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
17  Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18  Căci Avraam va ajunge, negreşit, un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19  Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…
20  Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor, într-adevăr, este nespus de greu.
21  De aceea Mă voi pogorâ acum să văd dacă, în adevăr, au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”
22  Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23  Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
24  Poate că în mijlocul cetăţii Sunt cincizeci de oameni buni; îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care Sunt în mijlocul ei?
25  Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
26  Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
27  Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu Sunt decât praf şi cenuşă.
28  Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci; pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
29  Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei patruzeci.”
30  Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31  Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32  Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
33  După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Geneza 19:1  Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.
2  Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu” au răspuns ei „ci vom petrece noaptea în uliţă”.
3  Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.
4  Dar nu se culcaseră încă şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
5  Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde Sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
6  Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
7  şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
8  Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va place. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.”
9  Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul! Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
10  Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.
11  Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
12  Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
13  Căci vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
14  Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care le luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă” a zis el „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
15  Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”
16  Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.
17  După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”
18  Lot le-a zis: „O, nu, Doamne!
19  Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri.
20  Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O, de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!”
21  Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
22  Grăbeşte-te să fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
23  Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Ţoar.
24  Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
25  A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.
26  Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
27  Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
28  Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
29  Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
30  Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui.
31  Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
32  Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
33  Au făcut, deci, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34  A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
35  Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36  Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
37  Cea mai mare a născut un fiu căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
38  Cea mai tânără a născut şi ea un fiu căruia i-a pus numele Ben-Ammi; el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
Psalmul 9

Psalmi 9:1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2  Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
3  pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
4  căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5  Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6  S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărîmături veşnice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
7  Ei s-au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8  El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9  Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10  Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11  Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12  Căci El răzbună sângele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13  Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
14  ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.
15  Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16  Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mânilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
17  Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18  Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19  Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20  Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu Sunt decât oameni! (Oprire.)
Matei 11

Matei 11:1  După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni, şi să propovăduiască în cetăţile lor.
2  Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,
3  şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
4  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5  Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii Sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
6  Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
7  Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
8  Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi Sunt în casele împăraţilor.
9  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc;
10  căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
11  Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12  Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.
13  Căci până la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.
14  Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.
15  Cine are urechi de auzit, să audă.
16  Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor:
17  „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.”
18  Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bînd, şi ei zic: „Are drac!”
19  A venit Fiul omului mâncând şi bînd, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuş, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
20  Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
21  „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaido!” Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.
22  De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
23  Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
24  De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
25  În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
26  Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!”
27  Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
28  Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *