06 Februarie

Exod 17-19

Exod 17:1  Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice pe care poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
2  Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi pe Domnul?”
3  Poporul stătea acolo chinuit de sete şi cîrtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?”
4  Moise a strigat către Domnul şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi au să mă ucidă cu pietre.”
5  Domnul i-a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi porneşte!
6  Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţîşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.
7  El a numit locul acela „Masa şi Meriba” (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”
8  Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.
9  Atunci Moise i-a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi şi luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”
10  Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
11  Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec.
12  mânile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
13  Şi Iosua a biruit pe Amalec şi pe poporul lui, cu tăişul săbiei.
14  Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte ca să se păstreze aducerea aminte şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”
15  Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu.”
16  El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

Exod 18:1  Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.
2  Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.
3  A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”,
4  iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.”
5  Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.
6  A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.”
7  Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise.
8  Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise Domnul din ele.
9  Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna Egiptenilor.
10  Şi Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna Egiptenilor!
11  Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.”
12  Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
13  A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.
14  Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara?”
15  Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat de la Dumnezeu.
16  Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.”
17  Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
18  Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.
19  Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu.
20  Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă.”
21  Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
22  Ei să judece poporul întotdeauna; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
23  Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.”
24  Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el.
25  Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
26  Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.
27  Apoi Moise a trimis pe socrul său în ţara lui.

Exod 19:1  În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.
2  După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.
3  Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4  „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5  Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6  Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam Sfânt. Acestea Sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”
7  Moise a venit şi a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.
8  Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
9  Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10  Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.
11  Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorâ, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.
12  Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: „Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
13  Nici o mână să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.” Când va suna trâmbiţa, ei vor înainta spre munte.”
14  Moise s-a pogorât de pe munte la popor: a sfinţit poporul şi ei şi-au spălat hainele.
15  Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.”
16  A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
17  Moise a scos poporul din tabără pentru a-L întâmpina lui Dumnezeu şi s-au aşezat la poalele muntelui.
18  Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere.
19  Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
20  Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.
21  Domnul i-a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
22  Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.”
23  Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: „Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.”
24  Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.”
25  Moise s-a pogorât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

Psalmul 34

Psalmi 34:1  (Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2  Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4  Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5  Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6  Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.
7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.
8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9  Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10  Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11  Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12  Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13  Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14  Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
15  Ochii Domnului Sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16  Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17  Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor.
18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19  De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20  Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărîme.
21  Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană Sunt pedepsiţi.
22  Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.

Marcu 13

Marcu 13:1  Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”
2  Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.”
3  Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:
4  „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”
5  Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
6  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
7  Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.
8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.
9  Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie.
10  Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
11  Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12  Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.
13  Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.
14  Când veţi vedea „urîciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie, cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.
15  Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.
16  Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17  Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
18  Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.
19  Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.
20  Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.
21  Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, Hristosul este aici”, sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeţi.
22  Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
23  Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.
24  Dar, în  zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
25  stelele vor cădea din cer, şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26  Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
27  Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
28  Luaţi  învăţătură de la smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
29  Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30  Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31  Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33  Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.
34  Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.
35  Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
36  Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37  Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *