07 Februarie

Exod 20-21

Exod 20:1  Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:
2  „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3  Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.
4  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
5  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7  Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
8  Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9  Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
10  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11  Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
12  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
13  Să nu ucizi.
14  Să nu preacurveşti.
15  Să nu furi.
16  Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
17  Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
18  Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea la depărtare.
19  Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”
20  Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri ca să nu păcătuiţi.”
21  Poporul stătea la depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
22  Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.
23  Să nu faceţi dumnezei din argint şi dumnezei din aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
24  Să-Mi ridici un altar de pământ pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.
25  Dacă-Mi vei ridica un altar din piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.
26  Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.”

Exod 21:1  „Iată legile pe care le vei pune înaintea lor:
2  Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.
3  Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el.
4  Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur.
5  Dacă robul va zice: „Eu îi iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod”,
6  atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.
7  Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.
8  Dacă nu va place stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.
9  Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
10  Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie.
11  Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nici o despăgubire, fără să dea bani.
12  Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
13  Dacă nu i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi Hotărâ un loc unde va putea să fugă.
14  Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi ca să fie omorât.
15  Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
16  Cine va fura un om şi-l va vinde sau îl va ţine în mâinile lui, să fie pedepsit cu moartea.
17  Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
18  Dacă se vor certa doi oameni şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,
19  cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare.
20  Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.
21  Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.
22  Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după Hotărârea judecătorilor.
23  Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
24  ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25  arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
26  Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.
27  Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui să-i dea drumul.
28  Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit.
29  Dar dacă boul avea dinainte obiceiul să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.
30  Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.
31  Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;
32  dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli din argint stăpânului robului şi boul să fie ucis cu pietre.
33  Dacă un om descopere o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acopere şi cade în ea un bou sau un măgar,
34  stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.
35  Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.
36  Dar dacă se ştia că boul avea dinainte obiceiul să împungă şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

Psalmul 35

Psalmi 35:1  (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2  Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3  Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: „Eu Sunt mântuirea ta!”
4  Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească cei ce-mi gândesc peirea!
5  Să fie ca pleava luată de vânt, şi să-i gonească îngerul Domnului!
6  Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului!
7  Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8  să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
9  Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.
10  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
11  Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12  Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13  Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
14  Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15  Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
16  Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17  Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
18  Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19  Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi Sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, cei ce mă urăsc fără temei!
20  Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21  Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
22  Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23  Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24  Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25  Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică „L-am înghiţit!”
26  Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27  Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”
28  Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.

Marcu 14

Marcu 14:1  După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
2  Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
3  Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
4  Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
5  Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
6  Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
7  căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
8  Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
9  Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
10  Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus.
11  Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâinile lor.
12  În ziua dintâi a praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:
13  El a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el.
14  Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?”
15  Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.”
16  Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
17  Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18  Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”
19  Ei au început să se întristeze, şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva Sunt eu?”
20  „Este unul din cei doisprezece” le-a răspuns El „şi anume, cel ce întinge mâna cu Mine în blid.
21  Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.”
22  Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frînt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
23  Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
24  Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
25  Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26  După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
27  Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.”
28  Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.”
29  Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
30  Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
31  Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
32  S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.”
33  A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se înspăimânte şi să Se mîhnească foarte tare.
34  El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi!”
35  Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36  El zicea: „Ava, adică: Tată, Ţie toate lucrurile Îţi Sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”
37  Şi a venit la ucenici pe care i-a găsit dormind. Şi i-a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38  Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
39  S-a dus iarăşi, şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40  Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41  În sfârşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: „Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42  Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
43  Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
44  Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.”
45  Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus, şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.
46  Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus, şi L-au prins.
47  Unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
48  Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
49  În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”
50  Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
51  După El mergea un tânăr, care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el;
52  dar el şi-a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.
53  Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.
54  Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.
55  Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
56  Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57  Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
58  „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâni omeneşti.”
59  Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60  Atunci marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”
61  Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
62  „Da, Sunt” i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”
63  Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64  Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
65  Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: „Prooroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.
66  Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
67  Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
68  El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.
69  Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”
70  Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.”
71  Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!”
72  Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *