10 Februarie

Exod 26-27

Exod 26:1  Cortul să-l faci din zece covoare din in subţire răsucit şi din pânze vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi, lucraţi cu măiestrie.
2  Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.
3  Cinci dintre aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie, de asemenea, prinse împreună.
4  La marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintâi împreunare de covoare să faci nişte încheietori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
5  La cel dintâi covor să faci cincizeci de încheietori, iar la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de încheietori. Încheietorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.
6  Apoi să faci cincizeci de copci din aur şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încît cortul să alcătuiască un întreg.
7  Să mai faci nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare din acestea.
8  Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură.
9  Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună separat şi pe celelalte şase separat, iar pe al şaselea covor să-l îndoi în faţa cortului.
10  Să pui apoi cincizeci de încheietori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintâi împreunare de covoare şi cincizeci de încheietori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
11  Să faci cincizeci de copci din aramă şi să pui copcile în încheietori. Să împreuni acoperişul cortului aşa încît să alcătuiască un întreg.
12  Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor să acopere partea dinapoi a cortului;
13  iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă câte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încît să le acopere.
14  Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roşu şi peste ea o învelitoare din piei de viţel de mare.
15  Apoi să faci nişte scânduri pentru cort; scândurile acestea să fie din lemn de salcîm, puse în picioare.
16  Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumătate.
17  Fiecare scândură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scândurile cortului.
18  Să faci douăzeci de scânduri pentru cort, înspre latura de miazăzi.
19  Sub cele douăzeci de scânduri să pui patruzeci de picioare din argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două urechi ale ei.
20  Pentru a doua latură a cortului, latura de miazănoapte, de asemenea, să faci douăzeci de scânduri,
21  împreună cu cele patruzeci de picioare din argint ale lor: câte două picioare sub fiecare scândură.
22  Pentru fundul cortului, înspre latura de apus, să faci şase scânduri.
23  Să mai faci două scânduri pentru unghiurile din fundul cortului;
24  să fie câte două la un loc, începând de jos, şi bine legate la vârf cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care Sunt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.
25  Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor din argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
26  Să faci apoi cinci drugi din lemn de salcîm pentru scândurile uneia dintre părţile cortului,
27  cinci drugi pentru scândurile din a doua parte a cortului şi cinci drugi pentru scândurile din partea din fundul cortului din spre apus.
28  Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt la celălalt al scândurilor.
29  Să poleieşti scândurile cu aur şi verigile în care vor intra drugii să le faci din aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.
30  Cortul să-l faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.
31  Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, din in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie şi să aibă pe ea heruvimi.
32  S-o prinzi de patru stâlpi din salcîm, poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cîrlige din aur, şi să stea pe patru picioare din argint.
33  Să atîrni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul Sfânt şi Locul preaSfânt.
34  Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul preaSfânt.
35  Masa s-o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s-o pui înspre partea de miazănoapte.
36  La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, şi din in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.
37  Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi din salcîm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cîrlige din aur şi să torni pentru ei cinci picioare din aramă.

Exod 27:1  Altarul să-l faci din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de cinci coţi şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.
2  În cele patru colţuri să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.
3  Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci din aramă.
4  Să faci altarului un grătar din aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi din aramă la cele patru colţuri ale reţelei.
5  Grătarul să-l pui sub streaşina altarului, începând de jos, aşa încît grătarul să vină până la jumătatea altarului.
6  Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi din lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aramă.
7  Să vâri drugii în verigi; şi drugii să fie de amândouă părţile altarului, când îl vor purta.
8  Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru. Să fie făcut aşa cum ţi s-a arătat pe munte.
9  Curtea cortului s-o faci astfel: înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pânze din in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întâia latură,
10  cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare din aramă; cîrligile stâlpilor şi beţele lor de legătură, să fie din argint.
11  Înspre partea de miazănoapte să fie, de asemenea, nişte pânze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor din aramă; cîrligile stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie din argint.
12  Înspre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor.
13  Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,
14  să mai fie cincisprezece coţi de pânză pentru o aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor,
15  şi cincisprezece coţi de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
16  Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie, şi din in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor.
17  Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură din argint, cîrlige din argint, şi picioare din aramă.
18  Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pânzele să fie din in subţire răsucit, iar picioarele să fie din aramă.
19  Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie din aramă.
20  Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline, fără drojdie, ca să ardă în candele necurmat.
21  Aaron şi fiii săi să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii lor şi pe care copiii lui Israel vor trebui s-o ţină.

Psalmul 37:23-40

Psalmi 37:23  Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
24  dacă se întâmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
25  Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26  Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui Sunt binecuvântaţi.
27  Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
28  Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei Sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.
29  Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.
30  Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
31  Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
32  Cel rău pândeşte pe cel neprihănit, şi caută să-l omoare.
33  Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui, şi nu-l osîndeşte când vine la judecată.
34  Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35  Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
36  Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37  Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.
38  Dar cei răzvrătiţi Sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.
39  Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
40  Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.

Luca 1

Luca 1:1  Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
2  după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai cuvântului,
3  am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
4  ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.
5  În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.
6  Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
7  N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8  Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9  după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10  În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
11  Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12  Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica.
13  Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14  El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15  Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
16  El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17  Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
18  Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu Sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.”
19  Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu Sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
20  Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21  Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22  Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut.
23  După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.
24  Peste câtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci” zicea ea,
25  „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
26  În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,
27  la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28  Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
29  Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
30  Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31  Şi iată că vei rămânea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32  El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33  Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34  Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35  Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36  Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37  Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38  Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39  Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40  A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.
41  Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42  Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43  Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44  Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45  Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.”
46  Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,
47  şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu,
48  pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49  pentru că Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt,
50  şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51  El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52  A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53  Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54  A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa,
55  cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
56  Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57  Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58  Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
59  În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60  Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
61  Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.”
62  Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
63  Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.
64  În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
65  Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66  Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.
67  Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit şi a zis:
68  „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69  Şi ne-a ridicat o mântuire puternică (Greceşte: un corn de mântuire.) în casa robului Său David,
70  cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; –
71  mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72  Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel Sfânt,
73  potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74  că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75  trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76  Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77  şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –
78  datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79  ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80  Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *