11 Februarie – Meditația zilei

1 Petru 1:13 De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos.

„Da de ce?!” suntem adesea întrebați, mai ales de copii. Și adulții vor să știe câteodată de ce, cine a spus, cu ce ocazie, cu ce scop. Dar mai ales copii care au învîțat întrebarea aceasta o repetă până–și exasperează părinții sau interlocutorul.

Dacă luăm versetul zilei ca fiind de sine stătător, putem învăța din el o mulțime de lucruri. Dar încă nu am răspuns la întrebarea „da de ce… de aceea?” Și astfel trebuie să mergem să citim ce s-a spus înainte de acest verset, deoarece acolo este răspunsul la „da de ce?” al nostru.

De ce? Pentru că am primit nașterea din nou, am fost născuți din nou de către Dumnezeu Tatăl prin învierea Domnului Isus din morți (v.3). Pentru că avem în cer o moștenire sigură și durabilă (v.4). Pentru că suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință (V.5). Pentru că îl iubim pe Cristos care revine și aduce ca încununare a credinței noastre mântuirea sufletelor noastre (v.6-9). Pentru că s-au rezervat pentru noi așa mărețe lucruri și lucrări, încât până și îngerii din cer doresc să le urmărească din galeria cerului (v.10-12).

De aceea! Acestea sunt (câteva din) motivele pentru care suntem acum îndemnați să facem ceea ce ne spune versetul zilei. Dar ce anume ne cere el?

1. Să ne ținem mintea laolaltă, la un loc. Imaginea este aceea a punerii unui brâu în jurul mijlocului unui individ. În Orient se obișnuia purtarea unei haine lungi pe deasupra ale cărei pulpane împiedicau mișcarea; de aceea brâul era folosit nu doar pentru adunarea în jurul mijlocului a hainelor purtate ci și pentru a ridica pulpanele și a el băga sub brâu pentru a ușura mișcarea.

Mintea creștină nu trebuie să fie ceva static, ceva ce a rămas atârnat într-un timp de mult trecut. Mintea creștină trebuie mereu înoită deși creștinul nu are voie să piardă din vedere a se gândi la lucrurile de sus (Coloseni 3:2) și a avea gândul (de umilință și ascultare) al lui Cristos (Filipeni 2:5-8). Biblia ne încurajează către o metanoia (schimbare a gândirii) activă – Efeseni 4:23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre.

Pentru ce să se pregătească mintea în acest fel? Pentru venirea lui Cristos. Creștinul trăiește atât aici și acum cât și într-un viitor cu Cristos. Creștinul nu este un escapist dar nici nu pierde din vedere faptul că Cristos va face toate lucrurile noi: aceasta include nu numai făcptura născută din nou a creștinului ci și un trup nou, glorificat, primit la învierea din morți precum și o locuire într-un cer nou și pe un nou pământ. Așa că echilibrul între lumea de acum și viața de acum pe de o parte, și viața veșnică împreună cu Isus după învierea trupului este unul foarte fin și cu privire la care mintea creștină decide mereu.

2. Să fim treji. În stare de veghere și de așteptare. Cel ce veghează păzește ceva și așteaptă ceva. Petru aici are din nou în vedere venirea lui Cristos. Îndemnul acesta rezonează cu avertismente de-ale lui Cristos de când era El cu Petru și ceilalți apostoli. Veghere, starea de a fi treaz, de a aștepta, de a fi atent asupra trăirii personale.

3. Punerea nădejdii în harul viitor. Acum am fost mântuiți prin har. Trăim prin har. Dar harul nu și-a isprăvit lucrarea. El va continua să fie mijlocul prin care vom trăi veșnic cu Isus. Viața în „Noul Ierusalim” nu va fi pe baza meritelor noastre ci pe baza meritelor lui Isus – și lucrul acesta este har.

Și-acum, ce altceva mai așteptăm? Avem motivele pentru care Petru ne îndeamnă să fim treji, să veghem și să fim plini de nădejde. Așa că, la lucru!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.