11 Februarie

Exod 28

Exod 28:1  Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
2  Fratelui tău Aaron să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.
3  Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot.
4  Iată veşmintele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brâu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.
5  Să întrebuinţeze aur, pânze vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.
6  Efodul să-l facă din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.
7  Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui să fie legat de ei.
8  Brâul să fie de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit.
9  Să iei apoi două pietre de onix şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10  şase din numele lor pe o piatră şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.
11  Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într-o ferecătură din aur.
12  Amândouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.
13  Să faci apoi nişte ferecături din aur
14  şi două lănţişoare din aur curat pe care să le împleteşti în chip de sfori; şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.
15  Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit.
16  Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea tot de o palmă.
17  În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi, un sardonix, un topaz şi un smarald;
18  în al doilea rând, un rubin, un safir şi un diamant;
19  în al treilea rând, un opal, un agat şi un ametist;
20  în al patrulea rând, un hrisolit, un onix şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor din aur.
21  Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
22  Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare din aur curat, împletite ca nişte sfori.
23  Să faci pentru pieptar două verigi din aur, şi aceste două verigi din aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.
24  Cele două lanţuri din aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului.
25  Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.
26  Să mai faci două verigi din aur şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod.
27  Şi să mai faci alte două verigi din aur pe care să le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbină efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.
28  Pieptarul cu verigile lui să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu poată să se mişte de pe efod.
29  Când va intra Aaron în Sfântul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului.
30  Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului.
31  Mantia de sub efod s-o faci toată din pânză albastră.
32  La mijloc să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.
33  Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărămizie, presărate cu clopoţei din aur:
34  un clopoţel din aur şi o rodie, un clopoţel din aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei de jur împrejur.
35  Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; când va intra în locaşul Sfânt înaintea Domnului şi când va ieşi din el se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.
36  Să faci şi o tablă din aur curat şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfinţenie Domnului.”
37  S-o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei.
38  Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.
39  Tunica s-o faci din in subţire; să faci o mitră din in subţire şi să faci un brâu lucrat la gherghef.
40  Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci cordoane şi să le faci bonete, spre cinste şi podoabă.
41  Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron şi pe fiii lui, împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti şi-Mi vor sluji ca preoţi.
42  Fă-le pantaloni de in, ca să-şi acopere goliciunea, de la brâu până la glezne.
43  Aaron şi fiii lui le vor purta când vor intra în Cortul Întâlnirii sau când se vor apropia de altar ca să facă slujba în locaşul Sfânt; astfel, ei nu se vor face vinovaţi şi nu vor muri. Aceasta este o lege veşnică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.

Psalmul 38

Psalmi 38:1  (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mânia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2  Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi mâna Ta apasă asupra mea.
3  N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4  Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, Sunt prea grele pentru mine.
5  Rănile mele miroasă greu şi Sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6  Sunt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7  Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8  Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem.
9  Doamne, toate dorinţele mele Sunt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi Sunt ascunse.
10  Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11  Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
12  Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13  Iar eu Sunt ca un surd, n-aud; Sunt ca un mut, care nu deschide gura.
14  Sunt ca un om, care n-aude, şi în gura căruia nu este nici un răspuns.
15  Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16  Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!”
17  Căci Sunt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18  Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19  Dar vrăjmaşii mei Sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei, Sunt mulţi la număr.
20  Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi Sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
21  Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22  Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, mântuirea mea!

Luca 2

Luca 2:1  În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2  Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3  Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4  Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,
5  să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6  Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7  Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
8  În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9  Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
10  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11  astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul.
12  Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
13  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând:
14  „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
15  După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haide să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
16  S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
17  După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18  Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19  Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.
20  Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.
21  Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
22  Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
23  după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi-născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului”
24  şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26  Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27  El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28  Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29  „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30  Căci au văzutochii mei mântuirea Ta,
31  pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32  lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”
33  Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34  Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35  Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36  Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37  Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38  A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
39  După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
40  Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41  Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
42  Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43  Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
44  Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45  Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46  După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47  Toţi cari-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
48  Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
49  El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
50  Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
51  Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52  Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *