13 Februarie

Exod 31-32

Exod 31:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
3  L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,
4  i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
5  să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.
6  Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce Sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:
7  Cortul Întâlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui şi toate uneltele cortului;
8  masa cu uneltele ei, sfeşnicul din aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;
9  altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;
10  veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;
11  untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare pentru Sfântul locaş. Le vor face după toate poruncile pe care ţi le-am dat.”
12  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
13  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc.
14  Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva Sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.
15  Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.
16  Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.
17  Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”
18  Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Exod 32:1  Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el.”
2  Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.”
3  Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.
4  El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.”
5  Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”
6  A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
7  Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.
8  Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!”
9  Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.
10  Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.”
11  Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?
12  Pentru ce să zică Egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?” Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13  Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta despre care v-am vorbit şi ei o vor stăpâni în veac.”
14  Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
15  Moise s-a întors şi s-a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, şi pe o parte şi pe cealaltă.
16  Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
17  Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigăte şi i-a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”
18  Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”
19  Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.
20  A luat viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
21  Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
22  Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.
23  Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el!”
24  Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”
25  Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –
26  S-a aşezat la uşa taberii şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.
27  El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”
28  Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
29  Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”
30  A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.”
31  Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur.
32  Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”
33  Domnul i-a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.
34  Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”
35  Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

Psalmul 40

Psalmi 40:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2  M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.
3  Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.
4  Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5  Doamne, Dumnezeule, multe Sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
6  Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7  Atunci am zis: „Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine-
8  vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
9  Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10  Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11  Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
12  Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se moaie inima.
13  Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14  Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească de ruşine ceice-mi doresc pierzarea!
15  Să rămână înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16  Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17  Eu Sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

Luca 4

Luca 4:1  Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,
2  unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
3  Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”
4  Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5  Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului,
6  şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
7  Dacă, deci, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
8  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.”
9  Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;”
10  căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;”
11  şi: „Ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
12  Isus i-a răspuns: „S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”
13  După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
14  Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur.
15  El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
16  A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
17  şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21  Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”
22  Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşiau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
23  Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doftore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.”
24  „Dar” a adăugat El „adevărat vă spun că, nici un prooroc nu este primit bine în patria lui.
25  Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
26  şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27  Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, Sirianul.”
28  Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29  Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în sprînceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30  Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.
31  S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
32  Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
33  În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
34  „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”
35  Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
36  Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”
37  Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
38  După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
39  El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, şi a început să le slujească.
40  La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
41  Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
42  Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
43  Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
44  Şi propovăduia în sinagogile Galileii.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *