14 Februarie – Meditația zilei

Efeseni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.

Noi, creștinii, trăim în două lumi diferite. Chestia aceasta este dezbătută și discutată dacă trebuie să fie așa sau nu. Unii susțin că noi ar trebui să uităm de „ceruri” și să ne dedicăm 100% lumii în care trăim acum, mai ales că părerile cu privire la când va veni, cum va veni și cum va fi „lumea aceea” sunt atât de împărțite și seamănă mai mult cu basme decât cu certitudini. Noi ȘTIM că va veni o lume nouă, Biblia ne spune aceasta și de asemenea ni se spune că venirea Aceluia care va aduce acea lume este aproape. Dar aceasta a fost speranța și așteptarea și celor de acum două mii de ani, așa că… Nu degeaba Petru avertizează: 2 Petru 3:3-4 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Aici în America este încă populară învățătura răpirii bisericii: astfel, conform acesteia, într-o zi care nu este departe, Cristos se va arăta din ceruri în mod secret și va răpi biserica la cer, lăsând în urmă pe cei nepregătiți și restul lumii necredinioase. De preferință, răpirea va fi „înainte de necazul cel mare” sau de apariția lui Anticrist. Apoi lumea va trece prin șapte ani de necaz, după care va fi o a doua arătare a lui Cristos în vederea stabilirii mileniului (domnia de o mie de ani). După acest mileniu, diavolul (care a fost legat în timpul lui) va fi dezlegat, va începe din nou o înșelare a omenirii, va ridica iarăși popoarele la luptă contra Ierusalimului și aceasta va face ca Cristos să vină (definitiv de data aceasta) și să arunce-n iad pe diavolul cu îngerii lui, să pornească „judecata de la marele tron alb” după care va începe veșnicia propriuzisă.

Astfel, lumea aceasta este pierdută, e blestemată și face parte dintr-un sistem pe care Dumnezeu îl va distruge prin foc, urmând să creeze o lume nouă în care va locui neprihănirea. Creștinul nu trebuie să se implice foarte tare „aici” zic unii: numai strictul necesar pentru ca în trăirea sa pe parcursul celor 70-80 de ani să fie OK. Ba unii „sfinți” privesc cu dispreț pe aceia dintre creștini care au făcut școală, s-au angajat în afaceri sau meserii bănoase, au economisit și investit, și-au construit case faine, își permit să mănânce la restaurante mai de soi, pot petrece vacanțe în locuri de vis, etc.: aceștia sunt considerați „lumești” de către creștinii care nu-s… lumești ci… „cerești” Adică, ei nu fac altceva decât să… aștepte „lumea viitoare”.

Nu asta ne-a spus Cristos să facem, nu asta a făcut El, nu asta au făcut apostolii. Ei au vegheat, au așteptat, dar au fost ocupați până-n ultima clipă. Privește la Pavel, petrecând anii de închisoare de la Roma continuând să învețe pe alții și scriind epistole din care citim și noi astăzi. Cristos nu a „fușerit” ultimele zile deoarece și așa totul se va termina, curând va învia și se va duce înapoi în lumea din care a venit să moară.

Da, noi suntem binecuvântați în locurile cerești, „în El”, adică în Cristos. Lucrul acesta este subliniat de peste 7 ori de Pavel numai în Egeseni. De asemenea expresia „în Cristos” apare și ea în aceeași epistolă de 14 ori iar în toate epistolele lui Pavel probabil de peste 100 de ori. De ce „în El?”

Am auzit o explicație a lui Ioan 3:16 conform căreia Dumnezeu a ales să ne iubească mai mult pe noi decât pe Cristos. Aberant! Dumnezeu nu a încetat niciodată să iubească pe Fiul Său. Și pe noi ne-a iubit „în El”. Noi tot ce avem, tot ce suntem și vom fi, tot ce avem este „în El” și fără El nu suntem și nu avem nimic. Fără Cristos noi nu contăm!
Da, cerul este destinația finală (să păstrăm expresia aceasta așa deocamdată, până o putem explica mai pe larg) și de acolo, din locul în care Cristos șade al dreapta Tatălui (Evrei 12:2) și de unde mijlocește pururea pentru noi (Evrei 7:25) ne vin toate binecuvântările. Acolo este inima noastră deoarece acolo este și comoara noastră (Matei 6:21).

Dar să nu uităm că noi trebuie să trăim și-n lumea aceasta la maximum al potențialului nostru. Isus a spus într-o pildă de-a Sa: Luca 19:13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” Tot el a spus: Ioan 5:17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” ACUM pentru Isus a fost acum două mii de ani. ACUM pentru noi va fi pânî-n clipa morții, sau dacă Isus revine mai repede de a muri noi, până la revenirea Sa.

Să învățăm să veghem și să așteptăm lumea viitoare făcând tot ce putem și trebuie în și pentru lumea aceasta. Binecuvântările din locurile cerești sunt pentru acum și aici; ce și cum vom fi nu se știe încă, dar știm că atunci când îl vom vedea „pe El” vom fi ca El. Asta e de ajuns!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.