15 Februarie

Exod 35-36

Exod 35:1  Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi.
2  Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie Sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.
3  Să n-aprinzi foc în nici una din locuinţele voastre în ziua Sabatului.”
4  Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
5  Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;
6  pânze vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră;
7  piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm,
8  untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;
9  pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.
10  Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
11  locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
12  chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;
13  masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pîinile pentru punerea înaintea Domnului;
14  sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;
15  altarul pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua uşii de afară, de la intrarea cortului;
16  altarul pentru arderile-de-tot, grătarul lui din aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
17  pânzele curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;
18  ţăruşii cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;
19  veşmintele preoţeşti pentru slujba Sfântului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.”
20  Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
21  Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.
22  Au venit îndată bărbaţi şi femei, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri din aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.
23  Toţi cei ce aveau stofe (pânze) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.
24  Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos din argint şi din aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm, bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.
25  Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.
26  Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.
27  Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;
28  mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.
29  Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.
30  Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
31  L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări.
32  I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
33  să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.
34  I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
35  I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut pânze vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

Exod 36:1  Beţaleel, Oholiab şi toţi bărbaţii iscusiţi în care pusese Domnul înţelepciune şi pricepere ca să ştie să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
2  Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
3  Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului locaş. Chiar şi după ce se începuse lucrarea tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bună voie.
4  Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările Sfântului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau,
5  şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.”
6  Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
7  Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.
8  Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut cortul din zece covoare din in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.
9  Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură.
10  Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci, de asemenea, au fost prinse la un loc.
11  Au făcut încheietori albastre la marginea covorului cu care se sfîrşea cea dintâi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
12  Au făcut cincizeci de încheietori la cel dintâi covor, şi cincizeci de încheietori la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare; încheietorile acestea erau una în faţa alteia.
13  Au făcut cincizeci de copci din aur, şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa în cât cortul alcătuia un întreg.
14  Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru cort: unsprezece covoare de acestea au făcut.
15  Lungimea unui covor era de treizeci de coţi şi lăţimea unui covor era de patru coţi; cele unsprezece covoare aveau aceeaşi măsură.
16  Au prins împreună, deoparte, cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase, de altă parte.
17  Au făcut cincizeci de încheietori la marginea covorului cu care se sfîrşea o împreunare de covoare şi cincizeci de încheietori la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
18  Au mai făcut şi cincizeci de copci din aramă cu care să se împreuneze acoperişul cortului ca să alcătuiască un întreg.
19  Au făcut pentru acoperişul cortului o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roşu şi o învelitoare din piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
20  Scândurile pentru cort le-au făcut din lemn de salcîm, aşezate în picioare.
21  Lungimea unei scânduri era de zece coţi şi lăţimea unei scânduri era de un cot şi jumătate.
22  Fiecare scândură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scândurile cortului.
23  Au făcut douăzeci de scânduri pentru cort, înspre partea de miazăzi.
24  Au pus patruzeci de picioare din argint sub cele douăzeci de scânduri, câte două picioare sub fiecare scândură, pentru cele două urechi ale ei.
25  Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru a doua latură a cortului, latura dinspre miazănoapte,
26  cu cele patruzeci de picioare din argint ale lor, câte două picioare sub fiecare scândură.
27  Au făcut apoi şase scânduri pentru fundul cortului, înspre apus.
28  Au făcut două scânduri pentru cele două unghiuri ale cortului în partea din fund;
29  acestea erau făcute din două bucăţi, începând de la partea de jos, şi bine legate la vârf printr-un cerc; la fel au făcut pentru amândouă scândurile din cele două unghiuri.
30  Erau astfel opt scânduri, cu picioarele lor din argint, adică şaseprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
31  Au făcut cinci drugi din lemn de salcîm pentru scândurile uneia din laturile cortului,
32  cinci drugi pentru scândurile celei de a doua laturi a cortului şi cinci drugi pentru scândurile laturii cortului din fundul dinspre apus;
33  drugul de la mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scândurilor, de la un capăt la celalt.
34  Au poleit scândurile cu aur şi verigile lor din aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.
35  Perdeaua dinăuntru au făcut-o din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.
36  Au făcut patru stâlpi din salcîm pentru ea şi i-au poleit cu aur; cîrligele lor erau din aur şi au turnat pentru stâlpii aceştia patru picioare din argint.
37  Pentru uşa cortului au făcut o perdea din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
38  Au făcut cei cinci stâlpi ai ei cu cîrligele lor, iar căpătîiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau din aramă.

Psalmul 42

Psalmi 42:1  (Către mai marele cântăreţilor. Cântarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2  Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3  Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
4  Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.
5  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6  Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.
7  Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8  Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9  De aceea, zic lui Dumnezu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10  Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
11  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Luca 6

Luca 6:1  Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau.
2  Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”
3  Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
4  Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pîinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, cu toate că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?”
5  Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”
6  În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată.
7  Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
8  Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului, care avea mâna uscată: „Scoală-te, şi stăi în mijloc.” El s-a sculat, şi a stat în picioare.
9  Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”
10  Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
11  Ei turbau de mânie, şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
12  În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13  Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume:
14  Pe Simon pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15  pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16  pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
17  S-a pogorât împreună cu ei, şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
18  Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
19  Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
20  Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi, care Sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21  Ferice de voi, care Sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi rîde!
22  Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23  Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
24  Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângîerea!
25  Vai de voi, care Sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care rîdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
26  Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
27  Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28  binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29  Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30  Oricui îţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31  Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32  Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33  Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34  Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
35  Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
36  Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
37  Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38  Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
39  Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40  Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41  De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
42  Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43  Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău care să facă roadă bună.
44  Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45  Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
46  De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?
47  Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
48  Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49  Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şivoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *