16 Februarie

Exod 37-38

Exod 37:1  Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.
2  L-a poleit cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
3  A turnat pentru el patru verigi din aur pe care le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
4  A făcut nişte drugi din lemn de salcîm şi i-a poleit cu aur.
5  A vârît drugii în verigile de la cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.
6  A făcut şi capacul ispăşirii din aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate şi lăţimea de un cot şi jumătate.
7  A făcut doi heruvimi din aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
8  un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
9  Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor şi uitându-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
10  A făcut masa din lemn de salcîm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.
11  A poleit-o cu aur curat şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
12  I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mână pe care a făcut un chenar de jur împrejur.
13  A turnat pentru masă petru verigi din aur şi a pus verigile în cele patru colţuri, care erau la cele patru picioare ale ei.
14  Verigile erau lângă pervaz şi în ele erau vârîţi drugii pentru ducerea mesei.
15  A făcut drugii din lemn de salcîm şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.
16  A făcut apoi uneltele care trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele şi ceştile ei, care slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut din aur curat.
17  A făcut sfeşnicul din aur curat; a făcut sfeşnicul din aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui erau dintr-o bucată cu el.
18  Din amândouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr-o latură şi trei braţe din cealaltă latură.
19  Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic.
20  Pe fusul sfeşniciului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
21  Era o gămălioară sub două braţe care ieşeau din sfeşnic, o gămălioară sub alte două braţe, şi o gămălioară sub alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic.
22  Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr-o bucată cu el, bătut în întregime dintr-o bucată din aur curat.
23  A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate din aur curat.
24  A întrebuinţat un talant din aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
25  Apoi a făcut altarul pentru tămâie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot şi lăţimea de un cot; era în patru muchi şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr-o bucată cu el.
26  L-a poleit cu aur curat, atât partea de sus cât şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur împrejur.
27  sub cunună a făcut două verigi din aur pe care le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vâre în ele drugii, care slujeau la ducerea lui.
28  A făcut nişte drugi din lemn de salcîm şi i-a poleit cu aur.
29  A făcut untdelemnul pentru ungerea Sfântă, şi tămâia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.

Exod 38:1  A făcut altarul pentru arderile-de-tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coţi şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchi şi înălţimea lui era de trei coţi.
2  La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr-o bucată cu el şi l-a poleit cu aramă.
3  A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut din aramă.
4  A făcut pentru altar un grătar din aramă, ca o reţea pe care a pus-o sub pervazul altarului, începând de jos, aşa că venea până la jumătatea altarului.
5  A turnat apoi patru verigi pe care le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului din aramă, ca să vâre drugii în ele.
6  A făcut drugii din lemn de salcîm şi i-a poleit cu aramă.
7  A vârît drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru.
8  A făcut ligheanul din aramă, cu piciorul lui din aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la uşa cortului întâlnirii.
9  Apoi a făcut curtea. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pânze din in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,
10  cu douăzeci de stâlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare din aramă; cîrligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint.
11  Înspre partea de miazănoapte, erau o sută de coţi de pânză, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare din aramă ale lor; cîrligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint.
12  Înspre partea de sus, erau cincizeci de coţi de pânză, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor; cîrligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint.
13  Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:
14  pentru o aripă, cincisprezece coţi de pânză, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor,
15  şi pentru a doua aripă, care era în faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pânză cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
16  Toate pânzele de jur împrejurul curţii erau din in subţire răsucit.
17  Picioarele stâlpilor erau din aramă, cîrligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint şi căpătîiele lor erau poleite cu argint. Toţi stâlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe din argint.
18  Perdeaua de la poarta curţii cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărămiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pânzelor curţii;
19  cei patru stâlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau din aramă; cîrligele şi beţele lor de legătură erau din argint; iar căpătîiele erau poleite cu argint.
20  Toţi ţăruşii din jurul cortului şi curţii erau din aramă.
21  Iată socoteala locaşului cortului întâlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviţilor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
22  Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul.
23  El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat în pietre, la cioplit cu meşteşug şi la lucrat pe gherghef în pânzele vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, şi în in subţire.
24  Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările Sfântului locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.
25  Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului locaş:
26  câte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul Sfântului locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.
27  Din cei o sută de talanţi din argint s-au turnat picioarele Sfântului locaş şi picioarele perdelei dinăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, câte un talant de picior.
28  Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s-au făcut cîrligele şi beţele de legătură dintre stâlpi şi le-au poleit căpătîiele.
29  Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.
30  Din ea au făcut picioarele de la uşa cortului întâlnirii; altarul din aramă cu grătarul lui şi toate uneltele altarului;
31  picioarele stâlpilor curţii, de jur împrejur, şi picioarele stâlpilor de la poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi ai curţii.

Psalmul 43

Psalmi 43:1  Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
2  Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?
3  Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel Sfânt şi la locaşurile Tale!
4  Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5  Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Luca 7

Luca 7:1  După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2  Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
3  Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
4  Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face să-i faci acest bine;
5  căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.”
6  Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu Sunt vrednic să intri sub acoperemântul meu.
7  De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
8  Căci şi eu, care Sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi-l face.”
9  Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
10  Când s-au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
11  În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12  Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13  Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plânge!”
14  Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!”
15  Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16  Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
17  Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
18  Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19  Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
20  Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
21  Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22  Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii Sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
23  Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
24  După ce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
25  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări, Sunt în casele împăraţilor.
26  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc.
27  El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
28  Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29  Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30  dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31  Cu cine voi asemăna, deci, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
32  Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.”
33  În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bînd vin, şi ziceţi: „Are drac.”
34  A venit Fiul omului, mâncând şi bînd, şi ziceţi: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”
35  Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
36  Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
37  Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
38  şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
39  Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.”
40  Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” -„Spune, Învăţătorule” I-a răspuns el.
41  „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42  Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, deci, care din ei îl va iubi mai mult?”
43  Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44  Apoi S-a întors spre femeie şi i-a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45  Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46  Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47  De aceea îţi spun: Păcatele ei, care Sunt multe, Sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.”
48  Apoi a zis femeii: „Iertate îţi Sunt păcatele!”
49  Cei ce şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?”
50  Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *