17 Februarie

Exod 39-40

Exod 39:1  Cu pânzele vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba Sfântului locaş şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.
2  Au făcut efodul din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit.
3  Au întins nişte plăci din aur şi le-au tăiat în fire subţiri pe care le-au ţesut în pânzele vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, şi în in subţire; era lucrat cu măestrie.
4  I-au făcut nişte umerari care se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.
5  Brâul era de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins de el; era din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul.
6  Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături din aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.
7  Le-au pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.
8  Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măestrie, din aceeaşi lucrătură ca efodul: din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit.
9  Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.
10  Au pus în el patru şiruri de pietre: în şirul întâi era: un sardonix, un topaz şi un smarald;
11  în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;
12  în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;
13  iar în al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor din aur.
14  Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
15  Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare din aur curat, împletite ca nişte sfori.
16  Au făcut două ferecături din aur şi două verigi din aur şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
17  Apoi cele două lănţişoare împletite, din aur, le-au vârît în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului;
18  iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umerarii efodului în partea dinainte.
19  Au mai făcut două verigi din aur pe care le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru dinspre efod.
20  Apoi au făcut alte două verigi din aur pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.
21  Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.
22  Au făcut mantia de sub efod ţesută toată cu meşteşug din pânză albastră.
23  La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur ca să nu se rupă.
24  Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir răsucit;
25  au făcut şi nişte clopoţei din aur curat şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:
26  venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie, pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.
27  Au făcut şi tunicile din in subţire ţesute cu măestrie, pentru Aaron şi fiii lui;
28  mitra din in subţire şi bonetele din in subţire care slujeau ca podoabă; pantalonii din in subţire răsucit;
29  brâul din in subţire răsucit, lucrat la gherghef şi de coloare albastră, purpurie şi cărămizie, cum poruncise lui Moise Domnul.
30  Au făcut apoi şi placa din aur curat, cununa împărătească Sfântă şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfânt Domnului”.
31  Au legat-o de mitră, sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.
32  Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.
33  Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
34  învelitoarea din piei de berbec vopsite în roşu, învelitoarea din piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;
35  chivotul mărturiei şi drugii lui şi capacul ispăşirii;
36  masa cu toate uneltele ei şi pîinile pentru punerea înaintea Domnului;
37  sfeşnicul din aur curat, candelele lui aşezate în rând şi toate uneltele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;
38  altarul din aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua de la uşa cortului;
39  altarul din aramă, grătarul lui din aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;
40  pânzele curţii, stâlpii ei şi picioarele lor, perdeaua de la poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întâlnirii;
41  veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul Sfânt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.
42  Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
43  Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat.

Exod 40:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „În ziua întâi a lunii întâi să întinzi locaşul cortului întâlnirii.
3  Să pui în el chivotul mărturiei şi înaintea chivotului să atîrni perdeaua dinăuntru.
4  Apoi să aduci masa şi să pui pe ea cele rânduite. După aceea să aduci sfeşnicul şi să-i aşezi candelele.
5  Altarul din aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei şi să atîrni perdeaua la uşa cortului.
6  Să aşezi altarul pentru arderile-de-tot înaintea uşii locaşului cortului întâlnirii.
7  Ligheanul să-l aşezi între Cortul Întâlnirii şi altar şi să pui apă în el.
8  Să aşezi curtea de jur împrejur şi să pui perdeaua la poarta curţii.
9  Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi Sfânt.
10  Să ungi altarul pentru arderile-de-tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preaSfânt.
11  Să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.
12  Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.
13  Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
14  Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile,
15  şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.”
16  Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
17  În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea cortul era aşezat.
18  Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile şi a ridicat stâlpii.
19  A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.
20  Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
21  A adus chivotul în cort; a atîrnat perdeaua despărţitoare înaintea lui şi a acoperit astfel chivotul mărturirei, cum poruncise lui Moise Domnul.
22  A aşezat masa în Cortul Întâlnirii, în partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru;
23  şi a pus pe ea pîinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
24  Apoi a aşezat sfeşnicul în Cortul Întâlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului
25  şi i-a aşezat candelele înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
26  Apoi a aşezat altarul din aur în Cortul Întâlnirii în faţa perdelei dinăuntru;
27  a ars pe el tămâie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.
28  A aşezat perdeaua la uşa cortului.
29  A aşezat altarul pentru arderile-de-tot la uşa locaşului cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea-de-tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Mosie Domnul.
30  A aşezat ligheanul între Cortul Întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat.
31  Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el;
32  când intrau în Cortul Întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.
33  Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
34  Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
35  Moise nu putea să intre în Cortul Întâlnirii pentru că norul stătea deasupra lui şi slava Domnului umplea cortul.
36  cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul de deasupra cortului.
37  Şi când nu se ridica norul, nu porneau până ce nu se ridica.
38  Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.

Psalmul 44

Psalmi 44:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2  Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
3  Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.
4  Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5  Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
6  Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7  ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8  Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. (Oprire).
9  Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10  ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc, ridică prăzi luate de la noi.
11  Ne dai ca pe nişte oi de mâncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12  Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu-l socoteşti de mare preţ.
13  Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
14  Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15  Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16  la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17  Toate acestea ni se întâmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:
18  da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19  ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20  Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21  n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22  Dar din pricina Ta Suntem junghiaţi în toate zilele, Suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23  Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24  Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25  Căci sufletul ne este doborît în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.
26  Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

Luca 8

Luca 8:1  Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2  şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
3  Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.
4  Când s-a strâns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5  „Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare, şi au mâncat-o păsările cerului.
6  O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7  O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8  O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.”
9  Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10  El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi cu toate că aud, să nu înţeleagă.”
11  Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu.
12  Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum, Sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mântuiţi.
13  Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, Sunt aceia cari, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14  Sămânţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15  Sămânţa, care a căzut pe pământ bun, Sunt aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
16  Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acopere cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
17  Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18  Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
19  Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
20  Cineva I-a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.”
21  Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei Sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.”
22  Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haide să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23  Pe când vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24  Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
25  Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”
26  Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27  Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
28  Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.”
29  Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mâni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
30  Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune” a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
31  Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32  Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33  Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe rîpă în lac, şi s-a înecat.
34  Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35  Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
36  Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
37  Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, şi S-a întors.
38  Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis:
39  „Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
40  La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41  Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină până la el acasă;
42  pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43  Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
44  Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sânge s-a oprit.
45  Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?”
46  Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”
47  Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decât.
48  Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”
49  Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
50  Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
51  Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52  Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”
53  Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54  Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!”
55  Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56  Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întâmplate.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *