21 Februarie

Levitic 7

Levitic 7:1  Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preaSfânt.
2  În locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
3  Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acopere măruntaiele,
4  cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi.
5  Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
6  Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea; şi anume s-o mănânce într-un loc Sfânt, căci este un lucru preaSfânt.
7  Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
8  Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o.
9  Orice jertfă de mâncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
10  Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
11  Iată legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului.
12  Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn.
13  Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.
14  Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire.
15  Carnea jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa.
16  Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea, să se mănânce a doua zi.
17  Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi, să fie ars în foc.
18  Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina.
19  Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
20  dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
21  Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.”
22  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: „Să nu mâncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
24  Grăsimea unui dobitoc mort sau sfîşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice alt ceva, numai să n-o mâncaţi.
25  Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
26  Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.
27  Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său!”
28  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
29  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.
30  Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
31  Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
32  Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare.
33  Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire.
34  Căci Eu iau din jertfele de mulţumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
35  Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
36  Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor.”
37  Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţumire.
38  Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.

Psalmul 48

Psalmi 48:1  (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel Sfânt.
2  Frumoasă înalţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3  Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4  Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
5  au privit-o, au înlemnit, s-au temut, şi au luat-o la fugă.
6  I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7  Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
8  Întocmai cum auzisem spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie.
9  Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!
10  Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.
11  Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
12  Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,
13  priviţi-i întăritura, şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
14  Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.

Luca 12

Luca 12:1  În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
2  Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
3  De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
4  Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
5  Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6  Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7  Şi chiar perii din cap, toţi vă Sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi Sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8  Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9  dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10  Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.
11  Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
12  căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
13  Unul din mulţime i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”
14  „Omule” i-a răspuns Isus „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”
15  Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”
16  Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17  Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.”
18  „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
19  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”
20  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”
21  Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
22  Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
23  Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24  Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grînar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ Sunteţi voi decât păsările!
25  Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27  Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28  Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29  Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.
30  Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
31  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32  Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33  Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
34  Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35  Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36  Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37  Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.
38  Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39  Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
40  Şi voi, deci, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
41  „Doamne” I-a zis Petru „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”
42  Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43  Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44  Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.
45  Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46  stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47  Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48  Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
49  Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50  Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
51  Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.
52  Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
53  Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.”
54  El a mai zis noroadelor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: „Vine ploaia.” Şi aşa se întâmplă.
55  Şi când vedeţi suflînd vântul de la miazăzi, ziceţi: „Are să fie zăduf.” Şi aşa se întâmplă.
56  Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?
57  Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
58  Când te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.
59  Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *