22 Februarie

Levitic 8-9

Levitic 8:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimile,
3  şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întâlnirii.”
4  Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s-a strâns la uşa cortului întâlnirii.
5  Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.”
6  Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui, şi i-a spălat cu apă.
7  A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, şi a pus pe el efodul pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
8  I-a pus pieptarul, şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.
9  I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa din aur, cununa împărătească Sfântă, cum poruncise lui Moise Domnul.
10  Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul locaş şi toate lucrurile, care erau în el, şi le-a sfinţit.
11  A stropit cu el altarul de şapte ori, şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
12  Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
13  Moise a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brîiele, şi le-a legat bonetele, cum poruncise lui Moise Domnul.
14  A apropiat apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.
15  Moise l-a junghiat, a luat sânge, şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţit altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului, şi l-a sfinţit astfel, făcând ispăşire pentru el.
16  A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.
17  Iar cealaltă parte care a mai rămas din viţel şi anume: pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul.
18  A apropiat apoi berbecul pentru arderea-de-tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecelui.
19  Moise l-a junghiat, şi a stropit sângele pe altar de jur împrejur.
20  A tăiat berbecul în bucăţi, şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.
21  A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, şi a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
22  A adus apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecelui.
23  Moise a junghiat berbecul, a luat din sângele lui, şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mânii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
24  A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mânii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
25  A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor, şi spata dreaptă;
26  a luat, de asemenea, din coşul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
27  Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi, şi le-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
28  Apoi Moise le-a luat din mâinile lor, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
29  Moise a luat pieptul berbecelui de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.
30  Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.
31  Moise i-a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întâlnirii; acolo s-o mâncaţi, împreună cu pâinea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: „Aaron şi fiii lui s-o mănânce.”
32  Iar partea care va mai rămâne din carne şi din pâine, s-o ardeţi în foc.
33  Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
34  Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi.
35  Să rămâneţi, deci, şapte zile la uşa cortului întâlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s-a poruncit.”
36  Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.

Levitic 9:1  În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui, şi pe bătrânii lui Israel.
2  Şi i-a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec pentru arderea-de-tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
3  Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: „Luaţi un ţap, pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur, pentru arderea-de-tot;
4  un taur şi un berbec, pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mâncare, frământat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.”
5  Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s-a apropiat, şi a stat înaintea Domnului.
6  Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.”
7  Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.”
8  Aaron s-a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
9  Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el şi-a muiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
10  A ars pe altar grăsimea, rinichii, şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul.
11  Iar carnea şi pielea le-a ars în foc afară din tabără.
12  A junghiat apoi arderea-de-tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
13  I-au adus şi arderea-de-tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
14  A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot.
15  În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a junghiat, şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintâi jertfă.
16  A adus apoi arderea-de-tot, şi a jertfit-o, după rânduielile aşezate.
17  A adus şi jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars-o pe altar, în afară de arderea-de-tot de dimineaţă.
18  A junghiat apoi taurul şi berbecul, ca jertfă de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur.
19  I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, rinichii, şi prapurul ficatului;
20  au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.
21  Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
22  Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor, şi l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispăşire, ardereadetot şi jertfa de mulţumire, s-a pogorât.
23  Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor.
24  Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea-de-tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Psalmul 49

Psalmi 49:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2  mici şi mari, bogaţi şi săraci!
3  Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.
4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi Sunt însuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei.
5  Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6  Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
11  Ei îşi închipuiesc că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
12  Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie.
13  Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.
14  Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
15  Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.
16  Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva, şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
17  căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
18  Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
19  căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
20  Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.

Luca 13

Luca 13:1  În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2  „Credeţi voi” le-a răspuns Isus „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
4  Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
6  El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
7  Atunci a zis vierului: „Iată că Sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”
8  „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9  Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.”
10  Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11  Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12  Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13  Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.
14  Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
15  „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă?
16  Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
17  Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
18  El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?
19  Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
20  El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
21  Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
22  Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.
23  Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
24  „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
25  Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde Sunteţi.”
26  Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”
27  Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde Sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”
28  Va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
29  Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30  Şi iată că Sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi Sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”
31  În aceeaşi zi, au venit cîţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”
32  „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
33  Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.
34  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
35  Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *