23 Februarie

Levitic 10-11

Levitic 10:1  Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
2  Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
3  Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” Aaron a tăcut.
4  Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din Sfântul locaş, şi duceţi-i afară din tabără.”
5  Ei s-au apropiat, şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
6  Moise i-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele, şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi, şi să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.
7  Voi să nu ieşiţi din uşa cortului întâlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.
8  Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis:
9  „Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri,
10  ca să puteţi deosebi ce este Sfânt de ce nu este Sfânt, ce este necurat de ce nu este curat,
11  şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”
12  Moise i-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mâncaţi-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru preaSfânt.
13  S-o mâncaţi într-un loc Sfânt; acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci aşa mi-a fost poruncit.
14  Să mâncaţi, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte şi alta, şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă Sunt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel.
15  Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, şi pieptul care se leagănă într-o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veşnică, aşa cum a poruncit Domnul.”
16  Moise a căutat ţapul adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron şi a zis:
17  „Pentru ce n-aţi mâncat jertfa de ispăşire într-un loc Sfânt? Ea este un lucru preaSfânt; şi Domnul v-a dat-o, ca să purtaţi nelegiuirea adunării, şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
18  Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului locaş; trebuiaţi s-o mâncaţi în Sfântul locaş, cum am poruncit.”
19  Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aş fi mâncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”
20  Moise a auzit şi a fost mulţumit cu aceste cuvinte.

Levitic 11:1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a zis:
2  „Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le: „Iată dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ.
3  Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.
4  Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată.
5  Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
6  Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
7  Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat.
8  Să nu mâncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.
9  Iată vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce Sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi, şi care Sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
10  Dar să priviţi ca o urîciune pe toate cele ce n-au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri.
11  Să le priviţi ca o urîciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urîciune.
12  Să priviţi ca o urîciune pe toate cele care n-au aripi şi solzi în ape.
13  Iată dintre păsări, cele pe care le veţi privi ca o urîciune, şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
14  şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;
15  corbul şi toate soiurile lui;
16  struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui;
17  huhurezul, heretele şi cocostîrcul;
18  lebăda, pelicanul şi corbul de mare;
19  barza, bîtlanul, şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.
20  Să priviţi ca o urîciune orice târâtoare care sboară şi umblă pe patru picioare.
21  Dar, dintre toate târâtoarele care sboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluerul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ.
22  Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor.
23  Pe toate celelalte târâtoare care sboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urîciune.
24  Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara,
25  şi oricine va purta trupurile lor moarte, să-şi spele hainele, şi va fi necurat până seara.
26  Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
27  Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: ori cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara;
28  şi ori cine le va purta trupurile moarte, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate.
29  Iată, din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cîrtiţa, şoarecele şi şopîrla, după soiurile lor;
30  ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul.
31  Să le priviţi ca necurate dintre toate târâtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat până seara.
32  Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas din lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus în apă, şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.
33  Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, şi veţi sparge vasul.
34  Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta, va fi necurat; şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
35  Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărîme: vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate.
36  Numai izvoarele şi fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat.
37  Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată.
38  Dar dacă se pusese apă pe sămânţă, şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
39  Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat până seara;
40  cine va mânca din trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara; şi cine va purta trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara.
41  Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce.
42  Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviţi ca o urîciune.
43  Să nu vă faceţi urîcioşi prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele.
44  Căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
45  Căci Eu Sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu Sunt Sfânt.
46  Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape, şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ,
47  ca să faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă.”

Levitic 12:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când o femeie va rămâne însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
3  În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
4  Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de nici un lucru Sfânt, şi să nu se ducă la Sfântul locaş, până nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
5  Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei.
6  Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.
7  Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
8  Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”

Psalmul 50

Psalmi 50:1  (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
2  Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
3  Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
4  El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
5  „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” –
6  Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă.
7  Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8  Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot Sunt necurmat înaintea Mea.
9  Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
10  Căci ale Mele Sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
11  Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.
12  Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13  Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?
14  Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
15  Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16  Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legământul Meu,
17  când tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18  Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
19  Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
20  Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21  Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu Sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi!
22  Luaţi seama, deci, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfîşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23  Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Luca 14

Luca 14:1  Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
2  Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3  Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
4  Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.
5  Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
6  Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
7  Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
8  „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
9  şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10  Ci, când eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai de pe urmă; pentruca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11  Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.”
12  A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13  Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
14  Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
15  Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16  Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
17  La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate Sunt gata.”
18  Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
19  Un altul a zis: „Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
20  Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.”
21  Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
22  La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
23  Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24  Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.”
25  Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, şi le-a zis:
26  „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27  Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28  Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?
29  Pentruca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi ceice-l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
30  şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
31  Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32  Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33  Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34  Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35  Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *