25 Februarie

Levitic 14

Levitic 14:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.
3  Preotul să iasă afară din tabără, şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
4  preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
5  Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.
6  Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cărmîzul şi isopul, şi să le moaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării junghiate în apa curgătoare.
7  Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
8  Cel ce se curăţeşte, trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul, şi să se scalde în apă; şi va fi curat. În cele din urmă va putea să intre în tabără, dar să rămână şapte zile afară din cort.
9  În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprîncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
10  A opta zi, să ia doi miei fără cusur, şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, şi un log (pahar) de untdelemn.
11  Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţeşte şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întâlnirii.
12  Preotul să ia unul din miei, şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
13  Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispăşire şi arderile-de-tot, adică în locul Sfânt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru preaSfânt.
14  Preotul să ia din sângele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui, şi pe degetul cel mare de la piciorul drept.
15  Preotul să ia untdelemn din log, şi să toarne în palma mânii stângi.
16  Preotul să-şi moaie degetul mânii drepte în untdelemnul din palma mânii stângi, şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.
17  Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mânii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.
18  Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
19  Apoi preotul să aducă jertfa de ispăşire; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte de întinăciunea lui. În cele din urmă să junghie arderea-de-tot.
20  Preotul să aducă pe altar arderea-de-tot şi darul de mâncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.
21  Dacă este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, şi un log de untdelemn.
22  Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celălalt ca ardere de tot.
23  În ziua a opta, să aducă pentru curăţirea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
24  Preotul să ia mielul pentru jertfa de vină, şi logul cu untdelemn; şi să le legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
25  Să junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mânii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept.
26  Preotul să toarne untdelemn în palma mânii stângi.
27  Preotul să stropească de şapte ori cu degetul de la mâna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mâna stângă a lui.
28  Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mânii drepte, şi pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.
29  Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
30  Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
31  unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare; şi preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel ce se curăţeşte.
32  Aceasta este legea pentru curăţirea celui ce are o rană de lepră, şi nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru curăţirea lui.”
33  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
34  „După ce veţi intra în ţara Canaanului pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni,
35  cel cu casa să se ducă să spună preotului, şi să zică: „Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea.”
36  Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa.
37  Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei Sunt nişte gropişoare verzui sau roşietice, părând mai adânci decât zidul,
38  să iasă din casă, şi, când va ajunge la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.
39  În ziua a şaptea, preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei
40  să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, şi să le arunce afară din cetate într-un loc necurat.
41  Să pună să răzăluiască toată partea dinăuntru a casei, şi tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
42  Să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintâi; şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43  Dacă rana se va întoarce şi va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit şi tencuit din nou casa,
44  preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
45  Să dărîme casa, lemnele, şi toată tencuiala casei; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.
46  Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă, va fi necurat până seara.
47  Cine se va culca în casă, să-şi spele hainele. Cine va mânca în casă, de asemenea, să-şi spele hainele.
48  Dacă preotul, care s-a întors în casă, vede că rana nu s-a întins, după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
49  Pentru curăţirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
50  Să junghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare.
51  Să ia lemnul de cedru, isopul, cărmîzul şi pasărea cea vie; să le moaie în sângele păsării junghiate şi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa.
52  Să cureţe casa cu sângele pasării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cărmîzul.
53  Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă astfel ispăşire pentru casă, şi ea va fi curată.
54  Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru rîia de cap,
55  pentru lepra de pe haine şi de pe case,
56  pentru umflături, pentru pecingini şi pentru pete:
57  ea arată când un lucru este necurat, şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.”

Psalmul 52

Psalmi 52:1  (Către mai marele cântăreţilor. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec.”) Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2  Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3  Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul.
4  Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!
5  De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pământul celor vii.
6  Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicând:
7  „Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.”
8  Dar eu Sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9  Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

Luca 16

Luca 16:1  Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că-i risipeşte averea.
2  El l-a chemat, şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”
3  Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4  Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
5  A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cît eşti dator stăpânului meu?”
6  „O sută de măsuri de untdelemn” a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.”
7  Apoi a zis altuia: „Dar tu, cât eşti dator?” „O sută de măsuri de grâu” a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.”
8  Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, Sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9  Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
10  Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
11  Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
12  Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13  Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
14  Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
15  Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
16  Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
17  Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.
18  Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
19  „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
20  La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21  Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi cînii veneau şi-i lingeau bubele.
22  Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
23  Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
24  şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav Sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25  „Fiule” i-a răspuns Avraam „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângîiat, iar tu eşti chinuit.
26  Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar avea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27  Bogatul a zis: „Rogu-te, deci, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28  căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
29  Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.”
30  „Nu, părinte Avraame” a zis el „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
31  Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *