27 Februarie

Levitic 17-18

Levitic 17:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le: „Iată ce a poruncit Domnul.
3  Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
4  şi nu-l aduce la uşa cortului întâlnirii, ca să-l aducă în dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
5  De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi junghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţumire.
6  Preotul să le stropească sângele pe altarul Domnului, la uşa cortului întâlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
7  Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.
8  Să le spui dar: Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
9  şi n-o aduce la uşa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
10  Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11  Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.
12  De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13  Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână.
14  Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele nici unui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el, va fi nimicit.
15  Oricine, fie băştinaş, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfîşiată, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat.
16  Dacă nu-şi spală hainele, şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui.”

Levitic 18:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
3  Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
4  Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5  Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu Sunt Domnul!
6  Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu Sunt Domnul.
7  Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
8  Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
9  Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
10  Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
11  Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.
12  Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
13  Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
14  Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.
15  Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
16  Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
17  Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi Sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
18  Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cât timp ea este încă în viaţă.
19  Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
20  Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pângăreşti cu ea.
21  Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu Sunt Domnul.
22  Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
23  Să nu te culci cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
24  Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
25  Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
26  Păziţi, deci, legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi nici una din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
27  Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pângărită.
28  Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
29  Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
30  Păziţi poruncile Mele, şi nu faceţi nici unul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu Sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Psalmul 54

Psalmi 54:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. O cântare a lui David. Făcută când au venit Zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
2  Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
3  Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4  Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
5  Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!
6  Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7  căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

Luca 18

Luca 18:1  Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
2  El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3  În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.”
4  Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5  totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”
6  Domnul a adăogat: „Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
7  Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei?
8  Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
9  A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că Sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10  „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
11  Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu Sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
12  Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
13  Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14  Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
15  I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16  Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17  Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.”
18  Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20  Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
21  „Toate aceste lucruri” I-a zis el „le-am păzit din tinereţea mea.”
22  Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
23  Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24  Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25  Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26  Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27  Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.”
28  Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”
29  Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30  şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”
31  Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
32  Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33  şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorâ, dar a treia zi va învia.”
34  Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
35  Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
36  Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37  I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38  Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39  Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40  Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41  „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne” a răspuns el „să-mi capăt vederea.”
42  Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
43  Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *