01 Martie

Levitic 21-22

Levitic 21:1  Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le: „Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
2  în afară de rudele lui cele mai deaproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
3  şi de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, în afară de aceştia, să nu se atingă de nici un alt mort.
4  Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingându-se de un mort.
5  Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap, pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii, şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
6  Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor, şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
7  Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei Sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
8  Să-l socoteşti ca Sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie Sfânt pentru tine, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
9  Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
10  Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul, şi să nu-şi sfîşie veşmintele.
11  Să nu se ducă la nici un mort; să nu se facă necurat, şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
12  Să nu iasă din Sfântul locaş, şi să nu necinstească Sfântul locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu Sunt Domnul.
13  Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
14  Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
15  Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci Eu Sunt Domnul, care-l sfinţesc.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: „Nici un om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
18  Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung;
19  nici un om cu piciorul frînt sau cu mâna frîntă;
20  nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit.
21  Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
22  Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce.
23  Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu Sunt Domnul, care îi sfinţesc.”
24  Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.

Levitic 22:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi Sunt închinate de copiii lui Israel, şi să nu necinstească Numele Meu cel Sfânt. Eu Sunt Domnul.
3  Spune-le: „Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel, şi care va avea pe el o necurăţie, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu Sunt Domnul.
4  Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămânţă, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Tot aşa şi cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atângerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămânţă în somn,
5  cel ce se va atinge de o târâtoare şi se va spurca sau un om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea.
6  Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce îşi va scălda trupul în apă;
7  după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
8  Să nu mănânce dintr-o vită moartă sau sfîşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu Sunt Domnul.
9  Să păzească poruncile Mele, ca să nu-şi ia pedeapsa pentru păcatul lor şi să nu moară, pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu Sunt Domnul, care îi sfinţesc.
10  Nici un străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuieşte la un preot ca oaspe, şi cel tocmit cu ziua, să nu mănânce din lucrurile sfinte.
11  Dar robul cumpărat de preot cu preţ din argint, va putea să mănânce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.
12  Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
13  Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii, şi care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci când era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar nici un străin să nu mănânce din ea.
14  Dacă un om mănâncă dintr-un lucru Sfânt, fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului Sfânt, adăugând încă o cincime la el.
15  Preoţii să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
16  ei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovaţi mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu Sunt Domnul, care îi sfinţesc.”
17  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18  „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le: „Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie,
19  să ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită.
20  Să nu aduceţi nici una care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită.
21  Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă nici un cusur în ea.
22  Să n-aduceţi nici una care să fie oarbă, slută sau ciuntită, care să aibă bube, rîie sau pecingine; din acestea să n-aduceţi pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.
23  Ca dar de bună voie vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruinţe, nu va fi primit.
24  Să n-aduceţi Domnului un dobitoc cu boaşele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră.
25  Nici să nu luaţi de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceţi ca mâncare Dumnezeului vostru; căci Sunt sluţite, au metehne: şi n-ar fi primite.”
26  Domnul i-a zis lui Moise:
27  „Viţelul, mielul sau iedul, după naştere, să mai rămână şapte zile cu mamă-sa, şi apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
28  Vaca, oaia sau capra, să n-o junghiaţi ca jertfă în aceeaşi zi cu fătul lor.
29  Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
30  Vita să se mănânce în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic din ea până a doua zi dimineaţa. Eu Sunt Domnul.
31  Să păziţi poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul.
32  Să nu necinstiţi Numele Meu cel Sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc,
33  şi care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu Sunt Domnul.”

Psalmul 56

Psalmi 56:1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2  Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei; Sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3  Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
5  Într-una ei îmi ating drepturile, şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6  Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7  Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8  Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu Sunt ele scrise în cartea Ta?
9  Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11  Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12  Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13  Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Luca 20

Luca 20:1  Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,
2  şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
3  Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
4  Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”
5  Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer” va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
6  Şi dacă răspundem: „De la oameni” tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”
7  Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
8  Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
9  Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
10  La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11  A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12  A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
13  Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.”
14  Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”
15  Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
16  Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17  Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
18  Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?”
19  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20  Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că Sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
21  Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22  Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”
23  Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
24  Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove Sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului” au răspuns ei.
25  Atunci El le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26  Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27  Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:
28  „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.”
29  Au fost, deci, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.
30  Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
31  A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32  La urma tuturor, a murit şi femeia.
33  Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”
34  Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35  dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36  Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37  Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
38  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi Sunt vii.”
39  Unii din cărturari au luat cuvântul, şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”
40  Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.
41  Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42  Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
43  până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
44  Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”
45  Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46  „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe;
47  şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *