02 Martie

Levitic 23-24

Levitic 23:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
3  Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
4  Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor Hotărâte.
5  În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
6  Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.
7  În ziua întâia, să aveţi o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
8  Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.”
9  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru.
11  El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.
12  În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
13  să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
14  Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite sau pisate, până în ziua aceasta, când veţi aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
15  De a doua zi după Sabat, din ziua când veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte săptămâni întregi.
16  Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare.
17  Să aduceţi din locuinţele voastre două pîini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea Sunt cele dintâi roade pentru Domnul.
18  Afară de aceste pîini, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
19  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţumire.
20  Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pîrgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, şi să fie ale preotului.
21  În aceeaşi zi, să vestiţi sărbătoarea, şi să aveţi o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
22  Când veţi secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
23  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare Sfântă.
25  Atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.”
26  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
27  „În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii: atunci să aveţi o adunare Sfântă, să vă smeriţi sufletele, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.
28  Să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispăşirii, când trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
29  Oricine nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui.
30  Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
31  Să nu faceţi nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
32  Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”
33  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
34  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
35  În ziua întâi să fie o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
36  Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare Sfântă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
37  Acestea Sunt sărbătorile Domnului, în care veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua Hotărâtă.
38  Afară de aceasta să păziţi Sabatele Domnului, şi să vă aduceţi darurile voastre Domnului, să aduceţi toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruinţe şi toate darurile vostre făcute de bună voie.
39  În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, când veţi strânge rodurile ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă, şi a opta să fie tot o zi de odihnă.
40  În ziua întâi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile.
41  În fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s-o prăznuiţi.
42  Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi,
43  pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
44  Aşa a spus Moise copiilor lui Israel care Sunt sărbătorile Domnului.

Levitic 24:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat.
3  Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în Cortul Întâlnirii, ca să ardă neîncetat de seara până dimineaţa în faţa Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
4  Să aşeze candelele în sfeşnicul din aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
5  Să iei floare de făină, şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
6  Să le pui în două şiruri, câte şase în fiecare şir, pe masa din aur curat, înaintea Domnului.
7  Peste fiecare şir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.
8  În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pîini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel.
9  Pânile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănânce într-un loc Sfânt; căci ele Sunt pentru ei un lucru preaSfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veşnică.”
10  Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
11  Fiul femeii israelite a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mamă-sa se numea Şelomit, fata lui Dibri, din seminţia lui Dan.
12  L-au aruncat în temniţă, până va spune Moise ce va porunci Domnul.
13  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
14  „Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit, să-şi pună mâinile pe capul lui, şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
15  Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: „Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
16  Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.
17  Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
18  Cine va da unui dobitoc o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: viaţă pentru viaţă.
19  Dacă cineva răneşte pe aproapele lui, să i se facă aşa cum a făcut şi el:
20  frîntură pentru frîntură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
21  Cine va ucide un dobitoc, să-l înlocuiască; dar cine va ucide un om, să fie pedepsit cu moartea.
22  Să aveţi aceeaşi lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
23  Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise, şi l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.

Psalmul 57

Psalmi 57:1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
2  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3  El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4  Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi Sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6  Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.
7  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8  Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.
9  Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.
11  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Luca 21

Luca 21:1  Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.
2  A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.
3  Şi a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;
4  căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
5  Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
6  „Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.”
7  „Învăţătorule” L-au întrebat ei „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”
8  Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.
9  Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.
10  „Apoi” le-a zis El „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
11  Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.
12  Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13  Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
14  Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
15  căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
16  Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
17  Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.
18  Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
19  Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.
20  Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
21  Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22  Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
23  Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentru că va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acestuia.
24  Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.
25  Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
26  oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
27  Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
28  Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
29  Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
30  Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31  Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32  Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
35  Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.
36  Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”
37  Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
38  Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *