03 Martie – Meditația zilei

(1) – Tit 2:2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.

Zilele trecute unul dintre păstorii unei biserici ce-o vizitam spunea ceva de la amvon despre „un moş de 70 de ani..” În clipa când a terminat fraza, şi-a adus aminte că un alt coleg păstor are… 70 de ani! Păstorul ce vorbea era de 40 de ani. Sutele de oameni au înţeles gafa şi au izbucnit în râs. Păstorul de 70 de ani, sta în spatele meu; m-am întors să-l privesc. Şi-a îndreptat arătătorul către mijlocul frunţii, şi mi-a zis „m-a ţintit în plin!”. Nu s-a supărat. Mai apoi mi-am amintit şi eu că nu-s departe de el şi m-am gândit cum era pe când aveam şi eu 40 de ani! Mă uitam şi eu la unul de 70 de ani şi gândeam, „ce bătrân este!” Acum, nu mai gândesc altfel! Şi, pe dinăuntru, parcă tot 20 de ani am! Doar că trupul nu mai poate face ce făcea la 20 de ani dar în rest…

Bătrânii sunt consideraţi în limitele unor prejudecăţi: acri, sfătoşi, inflexibili, nesuferiţi şi… somnoroşi! Nu o dată am văzut bătrâni moţăind la TV, pe o bancă în parc, încălzindu-se la soare, sau chiar şi la o predică, în adunare! Parcă oboseala acumulată în zecile de ani trecuţi le stă mereu în cârcă. De aceea parcă Pavel le aminteşte că primul lucru pe care trebuie să-l facă bătrânii, este să fie treji. Să nu doarmă, să nu fie copleşiţi de neatenţie.

„Adormirea” şi lipsa de atenţie sunte fenomene ce pot apare din cauza unei rutine. Dacă mergi deseori pe acelaşi drum, nu mai observi amănuntele văzute de nenumărate ori până atunci. Apoi, împreună cu lucrurile văzute adesea, vei trece cu vederea şi pe cele nevăzute, interesante sau chiar periculoase. Nu observi o trecere de pietoni nouă, un nou semafor sau semn de STOP ce a apărut peste noapte.

E atât de uşor ca un bătrân să considere că el a văzut totul, şi să nu mai fie surprins de nimic. Lipsa de anticipaţie în toate lucrurile, şi mai ales în cele spirituale, îl poate face neatent, ori asta este extrem de periculos! Pentru că, pe de o parte, s-ar putea ca diavolul să vină cu şmecherii noi, pe de altă parte, s-ar putea ca Domnul să vină cu bucurii noi. Şi-i păcat să le treci cu vederea şi pe unele, şi pe celelalte.

Apoi am observat la bătrâni tendinţa de a se îmbrăca mai neglijent, de a nu le mai păsa cum arată. Trăirea după principiile „merge şi aşa, e bine oricum, ce mai aşteptaţi de la mine, nu mai contează”, şi altele ca acestea. Principii aplicate nu doar în aspect, ci şi-n alte domenii, precum în dispoziţia lor. Ziceam mai sus despre „acreala” caracteristică unor bătrâni. Despre inflexibilitatea, înţepenirea lor. Toate acestea fac ca bătrânii să nu mai fie „respectabili”. Ori Pavel zice să fie respectabili, să se păstreze astfel. E ceva ce ei pot şi trebuie să facă.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.