03 Martie

Levitic 25

Levitic 25:1  Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.
3  Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strângi roadele.
4  Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul, şi să nu-ţi tai via.
5  Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
6  Ceeace va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
7  vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
8  Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
9  În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
10  Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
11  Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele, şi să nu culegeţi via netăiată.
12  Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva Sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.
13  În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
14  Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi să nu înşele pe fratele lui.
15  Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.
16  Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
17  Nici unul din voi să nu înşele, deci, pe aproapele lui, şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
18  Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară.
19  Ţara îşi va da rodurile, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ea.
20  Dacă veţi zice: „Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge rodurile?”
21  Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al şaselea, şi pământul va da roade pentru trei ani.
22  Când veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile roduri; până la al nouălea an, până la noile roduri, veţi mânca tot din cele vechi.
23  Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi Sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
24  De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25  Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai deaproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.
26  Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,
27  să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui.
28  Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.
29  Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an.
30  Dar dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
31  Casele din sate, care nu Sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.
32  cât priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, Leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
33  Cine va cumpăra de la Leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor Sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
34  Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
35  Dacă fratele tău sărăceşte, şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijineşti, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
36  Să nu iei de la el nici dobîndă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37  Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobîndă, şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.
38  Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39  Dacă fratele tău sărăceşte lângă tine, şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob.
40  Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
41  Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui care vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui.
42  Căci ei Sunt slujitorii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii.
43  Să nu-l stăpâneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.
44  Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi şi roabe.
45  Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine, şi din familiile lor pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
46  Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
47  Dacă un străin sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lângă el, şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
48  el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere.
49  Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
50  Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; şi preţul de plătit va atîrna de numărul anilor, care vor fi preţuiţi ca ai unui om tocmit cu plată.
51  Dacă mai Sunt încă mulţi ani până la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat;
52  dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala, şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani.
53  Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54  Iar dacă nu este răscumpărat în nici unul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el.
55  Căci copiii lui Israel Sunt robii Mei; ei Sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Psalmul 58

Psalmi 58:1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2  Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mânilor voastre.
3  Cei răi Sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4  Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5  care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6  Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7  Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
8  Să piară, ca un melc, care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11  Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”

Luca 22

Luca 22:2  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
3  Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4  Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
5  Ei s-au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
6  După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.
7  Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
8  Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.”
9  „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei.
10  El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
11  şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?”
12  Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.”
13  Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
14  Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15  El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
16  căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
17  Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;
18  pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
19  Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20  Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
21  „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22  Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”
23  Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24  Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
25  Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.
26  Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.
27  Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, Sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.
28  Voi Sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29  De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
30  ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
32  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
33  „Doamne” I-a zis Petru „cu Tine Sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
34  Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”
35  Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic” I-au răspuns ei.
36  Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
37  Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor fărădelege.” Şi lucrurile privitoare la Mine, Sunt gata să se împlinească.”
38  „Doamne” I-au zis ei „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”
39  După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40  Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
41  Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură din piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
42  zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43  Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44  A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45  După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare,
46  şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
47  Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
48  Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”
49  Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50  Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51  Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
52  Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?
53  În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”
54  După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55  Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.
56  O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”
57  Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”
58  Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu Sunt dintre ei.”
59  Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru, şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.”
60  Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
61  Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”
62  Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.
63  Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
64  L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?”
65  Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66  Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
67  „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68  şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
69  Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
70  Toţi au zis: „Eşti Tu, deci, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, Sunt.”
71  Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *