05 Martie – Meditația zilnică

Psalmi 121:1-2 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

Când trecem prin încercări, prin probleme, şi avem nevoie de ajutor, avem tendinţa de a ne uita după el, de-al căuta. Poate e vorba de bani, poate un sfat, poate o boală, o neînţelegere. Mintea ne aleargă cu febrilitate la prieteni: care dintre ei ne va putea ajuta? Ne gândim la rudenii, căutăm un sfat, un medic bun. Avem nevoie de un loc de adăpost, de nişte braţe care să ne ţină strâns, de un piept la care să putem respira uşuraţi.

Pe vremea psalmistului, cetăţile erau zidite pe forme de relief înalte. Muntele sau dealul erau bariere naturale în calea vreunui atac. Matei 5:14 vorbeşte despre „o cetate aşezată pe un munte”. Ierusalimul este aşezat pe un munte care la rândul său este înconjurat de munţi. Pentru evrei, Ierusalimul era ultimul loc de ajutor. Solomon se ruga că, dacă iudeii vor fi risipiţi printre popoare, şi-şi vor îndrepta ochii către locul acela (2 Cronici 6:36-38). Aşa că, psalmistul asta face. Nu ne spune care este problema în care se află, dar oricare ar fi aceasta, el se uită cu ochii către munţi.

Deşi unii comentatori preferă punctuaţia din traducerea de mai sus, nu este greşită nici aceea în care psalmistul se uită către munţi, adică către locul de unde-i va veni ajutorul. Pentru că el nu se roagă la dumnezeii înălţimilor, idoli răspândiţi pe vremea sa, ci la Dumnezeul lui Israel. Mai ales că psalmistul încheie paragraful citat cu afirmaţia că el aşteaptă ajutorul de al Domnul.

Trei mişcări deosebim în aceste versete:
– căutarea
– întrebarea, şi
– afirmarea sau credinţa.

Aceste întrebări sunt loc comun tuturor oamenilor. Deşi trepte importante, căutarea şi întrebarea nu-şi au finalitate decât în afirmare, în credinţă. Doar când poţi crede că ajutorul tău e la Domnul ajungi la soluţie sau la pacea de care ai nevoie pentru a străbate încercarea.

Psalmistul se uită în sus, la munţi: dar el nu vede munţii, sau numai munţii! Dincolo de munţi, este un întreg pământ. Dincolo de pământ este Cel ce i-a creat. Dincolo de munţi şi pământ este cerul. Dincolo de cer este Cel ce a creat totul. Şi acest personaj, numit Domnul este Acela care-l va ajuta pe psalmist.

Nu-i greşit să cauţi. Nu-i greşit să întrebi. Ba chiar şi pe Dumnezeu, deoarece lui Dumnezeu nu-i este frică de întrebările mele dificile. Nu va fi luat niciodată prin surprindere, nu se va scărpina niciodată în cap zicând, „la asta încă nu m-am gândit!” Căutarea şi întrebarea sunt doar paşi către vedere. Când dincolo de oamenii care te ajută, de medicii care te operează, de formele de relief ce-ţi înalţă sufletul în descoperi pe Dumnezeu şi rămâi cu El, atunci ai găsit sursa oricărui ajutor, oricărui bine. Şi când descoperi pe Dumnezeu, să ştii că te poţi lăsa în grija şi bunătatea Sa. El nu este doar Suveran peste toate lucrurile, dar El este Tatăl tău.

Ce alt ajutor mai ai nevoie? Ce mai este pe munţi, prin văi, la oameni, care să nu ai la Dumnezeu, numai de un milion de ori mai mult şi mai bine? Bine până la… perfercţiune? Gândeşte-te la asta. Amin.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.