05 Martie

Levitic 27

Levitic 27:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
2  „Când se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
3  Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli din argint, după siclul Sfântului locaş:
4  dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
5  de la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
6  de la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli din argint pentru un băiat, şi de trei sicli din argint pentru o fată.
7  De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
8  Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
9  Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva Sfânt.
10  Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celălalt va fi Sfânt.
11  Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
12  care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămâne la preţuirea preotului.
13  Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
14  Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar Sfânt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămână la preţuirea făcută de preot.
15  Dacă cel ce şi-a închinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
16  Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli din argint pentru un omer de sămânţă de orz.
17  Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la preţuirea ta;
18  dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie, şi să-l scadă din preţuirea ta.
19  Dacă cel ce şi-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămână al lui.
20  Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21  Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
22  Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
23  preotul să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul Hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
24  În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
25  Toate preţuirile să se facă în sicli Sfântului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
26  Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul-născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi-născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
27  Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta.
28  Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru preaSfânt pentru Domnul.
29  Nici un om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
30  Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
31  Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
32  Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
33  Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi Sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi”.
34  Acestea Sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.

Psalmul 60

Psalmi 60:1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăş!
2  Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3  Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4  Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5  Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
6  Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
7  Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire:
8  Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
10  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11  Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.
12  Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Luca 24

Luca 24:1  În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
2  Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3  au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
4  Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5  Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,
7  când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.”
8  Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9  La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10  Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.
11  Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
12  Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fîşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17  El le-a zis: „Ce vorbe Sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –
19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”
21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”
27  Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29  Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
31  Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”
33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.”
35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.
36  Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”
37  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38  Dar El le-a zis: „Pentru ce Sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39  Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
40  (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41  Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42  I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
43  El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
44  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
45  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46  Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
47  Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48  Voi Sunteţi martori ai acestor lucruri.
49  Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
50  El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat.
51  Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
52  După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53  Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *