09 Martie

Numeri 4

Numeri 4:1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2  „Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
3  de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii.
4  Iată slujbele fiilor lui Chehat, în Cortul Întâlnirii: ele privesc Locul preaSfânt.
5  La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
6  să pună deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din pânză albastră; apoi să pună drugii chivotului.
7  Să întindă un covor albastru peste masa pîinilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pâinea care se pune necurmat înaintea Domnului;
8  peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
9  Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, care se întrebuinţează pentru slujba lui;
10  să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
11  Peste altarul din aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
12  Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în Sfântul locaş, şi să le pună într-un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
13  Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
14  să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare din piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
15  După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul locaş şi toate uneltele Sfântului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea Sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din Cortul Întâlnirii.
16  Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia mirositoare, darul de pâine de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, Sfântul locaş şi uneltele lui.”
17  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
18  „Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
19  Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul preaSfânt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
20  Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.”
21  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
22  „Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
23  şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce Sunt în stare să împlinească vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
24  Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce vor trebui să ducă.
25  Să ducă covoarele cortului şi Cortul Întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea din piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
26  pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
27  În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie sub poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s-o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
28  Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în Cortul Întâlnirii, şi ce au ei de păzit sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
29  Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
30  şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce Sunt în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
31  Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din Cortul Întâlnirii: scândurile cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui;
32  stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele care ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile care Sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.
33  Acestea Sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au să le facă ei în Cortul Întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.”
34  Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
35  şi anume a tuturor acelora cari, de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii.
36  Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cincizeci.
37  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
38  Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
39  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii,
40  cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul Întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
42  Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii,
44  cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
45  Aceştia Sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
46  Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
47  de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă Cortul Întâlnirii,
48  toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cinci sute optzeci.
49  Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătând fiecăruia slujba pe care trebuia s-o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.

Psalmul 64

Psalmi 64:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
2  Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3  Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
4  ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
5  Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: „Cine ne va vedea?
6  Pun la cale nelegiuiri, şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7  Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.
8  Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.
9  Toţi oamenii Sunt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu” şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10  Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că Sunt fericiţi.

Ioan 4

Ioan 4:1  Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2  Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
3  Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea.
4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5  a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau” i-a zis Isus.
8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9  Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.
10  -Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11  „Doamne” I-a zis femeia „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai, deci, această apă vie?
12  Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13  Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.
14  Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa veşnică.”
15  „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot.”
16  „Du-te” i-a zis Isus „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.
17  Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18  Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19  „Doamne” I-a zis femeia „văd că eşti prooroc.
20  Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21  „Femeie” i-a zis Isus „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22  Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei.
23  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24  Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25  „Ştiu” i-a zis femeia „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, Sunt Acela.”
27  Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28  Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29  „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”
30  Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
31  În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32  Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34  Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.
35  Nu ziceţi voi că mai Sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care Sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36  Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce samănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37  Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul samănă, iar altul seceră”.
38  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
39  Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40  Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41  Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42  Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul, mântuitorul lumii.”
43  După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
44  Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.
45  Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
46  Isus S-a întors, deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
47  Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
48  Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!”
49  Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
50  „Du-te” i-a zis Isus „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
51  Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
52  El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
53  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54  Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *