10 Martie

Numeri 5-6

Numeri 5:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămânţă sau este întinat prin atângerea de un mort.
3  Fie bărbaţi fie femei, să-i scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.”
4  Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.
5  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6  „Spune copiilor lui Israel: Când un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcând o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
7  să-şi mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului câştigat prin mijloace necinstite, adăugând a cincea parte; să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
8  Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul câştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, în afară de berbecul adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.
9  Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului, căruia îi Sunt aduse.
10  Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui să fie.”
11  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi-i este necredincioasă;
13  dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; –
14  şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s-a pângărit sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit; –
15  omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege.
16  Preotul s-o apropie, şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
17  Preotul să ia apă Sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeala cortului şi s-o pună în apă.
18  Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mâni darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.
19  Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: „Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, şi dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
20  Dar dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu tine,
21  şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: „Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,
22  şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!” Şi femeia să zică: „Amin! Amin!”
23  Preotul să scrie blestemurile acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
24  Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
25  Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
26  Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea să dea femeii să bea apele.
27  După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
28  Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă, şi va avea copii.
29  Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea când o femeie, care este sub puterea bărbatului ei, se abate şi se pângăreşte,
30  şi pentru împrejurarea când un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să-i facă întocmai după legea aceasta.
31  Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.”

Numeri 6:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului,
3  să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri, şi să nu mănânce struguri proaspeţi nici uscaţi.
4  În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sîmburi până la pieliţa strugurelui.
5  În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi Sfânt; să-şi lase părul să crească în voie.
6  În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort;
7  să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
8  În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului.
9  Dacă moare cineva de moarte năpraznică lângă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii, şi anume să şi-l radă a şaptea zi.
10  În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întâlnirii.
11  Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celălalt ca ardere de tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
12  Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost pângărit.
13  Iată legea nazireului. În ziua când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întâlnirii.
14  Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea-de-tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec fără cusur, pentru jertfa de mulţumire;
15  un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frământată cu untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite.
16  Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea-de-tot;
17  să pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură.
18  Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului, şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.
19  Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coş, şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mâinile Nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.
20  Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru Sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
21  Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, în afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea nazireatului.”
22  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23  „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
24  „Domnul să te binecuvânteze, şi să te păzească!
25  Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
26  Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
27  Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.”

Psalmul 65

Psalmi 65:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. O cântare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2  Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3  Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4  Ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5  În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6  El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
7  El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8  Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9  Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grâu pe care iată cum îl faci să rodească:
10  îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi-i binecuvântezi răsadul.
11  Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12  Câmpiile pustiei Sunt adăpate, şi dealurile Sunt încinse cu veselie.
13  Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie şi cântă.

Ioan 5

Ioan 5:1  După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2  În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3  În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4  Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5  Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6  Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7  „Doamne” I-a răspuns bolnavul „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.
8  „Scoală-te” i-a zis Isus „ridică-ţi patul şi umblă.”
9  Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10  Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”.
11  El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: „Ridică-ţi patul, şi umblă.”
12  Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul, şi umblă?.”
13  Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14  După aceea Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15  Omul acela s-a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16  Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17  Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
18  Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19  Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
20  Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21  În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22  Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23  pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24  Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25  Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.
26  Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27  Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.
28  Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29  şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.
30  Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31  Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32  Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine, este adevărată.
33  Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
34  Nu că mărturia pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea ca să fiţi mântuiţi.
35  Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.
36  Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37  Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38  şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39  Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40  Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
41  Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42  Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43  Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44  Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45  Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46  Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47  Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *