11 Martie

Numeri 7

Numeri 7:1  Când a isprăvit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.
2  Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, care luaseră parte la numărătoare.
3  Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii, şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
4  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
5  „Ia de la ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întâlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui.”
6  Moise a luat carele şi boii, şi le-a dat Leviţilor.
7  A dat două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
8  a dat patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
9  Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat, pentru că, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.
10  Căpeteniile şi-au adus darurile pentru tîrnosirea altarului, în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
11  Domnul i-a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul câte unul, şi anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru tîrnosirea altarului.”
12  Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
13  El a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
14  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie,
15  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
16  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
17  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
18  A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
19  El a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
20  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
21  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
22  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
23  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
24  A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
25  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
26  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
27  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
28  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
29  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30  A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
31  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
32  o căţuie din aur de zece sicli plină cu tămâie;
33  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
34  un ţap pentru jertfa de ispăşire;
35  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36  A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
37  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
38  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
39  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
40  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
41  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mâncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42  A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
43  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
44  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
45  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
46  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
47  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
48  A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
49  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
50  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
51  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot:
52  un ţap, pentru jertfa de ispăşire:
53  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54  A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
55  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
56  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
57  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
58  un ţap pentru jertfa de ispăşire;
59  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
60  A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
61  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
62  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
63  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
64  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
65  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66  A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
67  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
68  o căţuie din aur, plină cu tămâie;
69  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
70  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
71  şi pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72  A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
73  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
74  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
75  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
76  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
77  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
78  A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
79  a adus: o farfurie din argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighian din argint de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
80  o căţuie din aur de zece sicli, plină cu tămâie;
81  un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;
82  un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
83  şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84  Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua când l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii din argint, douăsprezece ligheane din argint, douăsprezece căţuii din aur;
85  fiecare farfurie din argint cântărea o sută treizeci de sicli, şi fiecare lighian cântărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul Sfântului locaş.
86  Au fost douăsprezece căţui din aur pline cu tămâie, câte zece sicli căţuia, după siclul Sfântului locaş; aurul căţuiilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
87  Toate dobitoacele pentru arderea-de-tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mâncare obişnuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de ispăşire.
88  Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţumire: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns.
89  Când intra Moise în Cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.

Psalmul 66

Psalmi 66:1  (Către mai marele cântăreţior. O cântare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2  Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3  Ziceţi lui Dumnezeu: „Cît de înfricoşate Sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4  Tot pământul se închină înaintea Ta, şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.
5  Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6  El a prefăcut marea în pământ uscat, şi râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
7  El stăpâneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!
8  Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
9  El ne-a păstrat sufletul cu viaţă, şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10  Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11  Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12  Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13  De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
14  juruinţe, care mi-au ieşit de pe buze pe care mi le-a rostit gura când eram la strîmtoare.
15  Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. (Oprire).
16  Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
17  Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18  Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.
19  Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20  Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea, şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

Ioan 6

Ioan 6:1  După aceea Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2  O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3  Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4  Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5  Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pîini ca să mănânce oamenii aceştia?”
6  Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
7  Filip i-a răspuns: „Pânile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
8  Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9  „Este aici un băieţel, care are cinci pîini de orz şi doi peşti; dar ce Sunt acestea la atîţia?”
10  Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11  Isus a luat pîinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
12  După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărămiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
13  Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile care rămăseseră din cele cinci pîini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14  Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.”
15  Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
16  Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării.
17  S-au suit într-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18  Sufla un vânt puternic şi marea era întărîtată.
19  După ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
20  Dar Isus le-a zis: „Eu Sunt, nu vă temeţi!”
21  Voiau, deci, să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22  Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23  A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
24  Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25  Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pîinile acelea, şi v-aţi săturat.
27  Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28  Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29  Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
30  „Ce semn faci Tu, deci” I-au zis ei „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31  Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33  căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.
34  „Doamne” I-au zis ei „dă-ne totdeauna această pâine.”
35  Isus le-a zis: „Eu Sunt Pânea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36  Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37  Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38  căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39  Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40  Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41  Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu Sunt pâinea care s-a pogorât din cer.”
42  Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum, deci, zice El: „Eu M-am pogorât din cer?”
43  Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.
44  Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45  În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
46  Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47  Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.
48  Eu Sunt Pânea vieţii.
49  Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.
50  Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.
51  Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
52  La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
53  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
54  Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55  Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56  Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
57  După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
58  Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”
59  Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
60  Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61  Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62  Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă.
64  Dar Sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă.
65  Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
67  Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
68  „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
69  Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”
71  Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *