Iacov 3:13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
Înţelepciune şi pricepere! Două idealuri ale oamenilor lui Dumnezeu şi nu numai! Pentru dobândirea acestor două surori ne şcolim, citim, ne pregătim şi acumulăm experienţe o viaţă întreagă! Cartea proverbelor vorbeşte în mai multe locuri în mod elogios despre înţelepciune: Proverbe 3:13-18 Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei Sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei Sunt nişte cărări pacinice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au Sunt fericiţi.
Când citeşti cele de mai sus, eşti gata să te dedici căutării înţelepciunii. Eşti motivat! Şi-atunci? De ce aşa de puţini o avem? Şi asta se vede nu din câte lucruri ştim (cineva spunea că a fi înţelept nu înseamnă a şti multe, ci a şti ceea ce trebuie) ci din felul în care ne comportăm, din ce fel de relaţii avem şi cum ne comportăm vizavi de ceilalţi. Mai precis, din atitudinile noastre. Când între noi există invidie şi ceartă, atunci se vede lipsa de înţelepciune (v 14). Dacă din invidie faci ceva pentru a fi mai bun sau mai presus de celălalt, şi asta printr-o „găselniţă”, este şi asta o înţelepciune, dar este pământească, din suflet (şi nu din spirit) şi de origine demonică! La fel cu certurile şi dorinţa de a câştiga cu orice preţ orise ceartă şi toate certurile. Dorinţa de a avea ultimul cuvânt.
Înţelepciunea de origine divină (care vine de sus), etse curată. Lipsită de invidie, de spiritul de concurenţă. Singura concurenţă este cu sine însuşi. Faţă de ceilalţi, înţelepciunea lui Dumnezeu (sau de sus) este paşnică, blândă, ş.a.m.d. (v. 17).
Domnul Isus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune (1 Cor. 1:30). El a fost întruparea înţelepciunii lui Dumnezeu. El nu a strigat, nu a fost arogant (deşi a fost ferm şi răspicat în pronunţarea adevărului), nu a fost plin de mândrie. Când Pavel zice că acum după ce a fost răstignit împreună cu Christos şi că Christos trăieşte în el, printre alte lucruri, vrea să spună şi că, tot ceea ce a fost Isus în umblarea Sa pe pământ, vrea să fie acum prin Pavel. Cuvântul să se facă trup în noi.
Deci, îndemnul Cuvântului Domnului pentru noi în această zi este, dacă avem înţelepciunea de sus (pe Isus trăind în noi), să nu ne apucăm la speculaţii verbale şi la tirade care să dovedească cât şi ce ştim. Să nu ne căutăm dreptatea prin cuvinte şi câştigarea certurilor. Dimpotrivă. Să fim blânzi cu ceilalţi, înţelegători, suportivi, să ne comportăm frumos.
Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.