12 Martie

Numeri 8-9

Numeri 8:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: Când vei aşeza candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.”
3  Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul.
4  Sfeşnicul era din aur bătut; atât piciorul cât şi florile lui, erau din aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după chipul pe care i-l arătase Domnul.
5  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6  „Ia pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi curăţeşte-i.
7  Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i cu apă ispăşitoare; să lase să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele, şi să se curăţească.
8  Să ia apoi un viţel, cu darul de mâncare obişnuit, făcut din floare de făină, frământată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire.
9  Să apropii pe Leviţi înaintea cortului întâlnirii, şi să strângi toată adunarea copiilor lui Israel.
10  Să apropii pe Leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mâinile pe Leviţi.
11  Aaron să legene pe Leviţi într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
12  Leviţii să-şi pună mâinile pe capul viţeilor, şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru Leviţi.
13  Să pui pe Leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat Domnului.
14  Aşa să desparţi pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
15  După aceea Leviţii să vină să facă slujba în Cortul Întâlnirii. Astfel să-i curăţeşti şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat.
16  Căci ei Îmi Sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor născuţi, din toţi întâii-născuţi ai copiilor lui Israel.
17  Căci orice întâi-născut al copiilor lui Israel este al Meu, atât din oameni cât şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când am lovit pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului.
18  Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel.
19  Am dat pe Leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în Cortul Întâlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie, când se vor apropia de Sfântul locaş.”
20  Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, au făcut cu Leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre Leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
21  Leviţii s-au curăţit, şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a legănat într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curăţească.
22  După aceea Leviţii au venit să-şi facă slujba în Cortul Întâlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviţi, aşa s-a făcut cu ei.
23  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24  „Iată legea privitoare la Leviţi. de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo.
25  de la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă, şi să nu mai slujească.
26  Va putea să ajute pe fraţii lui în Cortul Întâlnirii, să păzească ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu Leviţii în ce priveşte slujbele lor.”

Numeri 9:1  Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2  „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea Hotărâtă.
3  Să le prăznuiţi la vremea Hotărâtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.”
4  Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
5  Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
6  S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7  Şi oamenii aceia i-au zis lui Moise: „Noi Suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea Hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8  Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”
9  Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
11  Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi ierburi amare.
12  Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.
13  Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea Hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14  Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”
15  În ziua când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16  Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
17  Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
18  Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.
19  Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
20  Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
21  Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22  Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
23  Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.

Psalmul 67

Psalmi 67:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cântare.) Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui,
2  ca să se cunoască pe pământ calea Ta, şi printre toate neamurile mântuirea Ta!
3  Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
4  Se bucură neamurile şi se veselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pământ.
5  Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
6  Pământul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,
7  Dumnezeu ne binecuvântează, şi toate marginile pământului se tem de El.

Ioan 7

Ioan 7:1  După aceea Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.
2  Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
3  Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
4  Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”
5  Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
6  Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
7  Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei Sunt rele.
8  Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
9  După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.
10  După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
11  Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?”
12  Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
13  Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
14  Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15  Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
16  Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.
17  Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.
18  Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.
19  Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”
20  Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”
21  Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
22  Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur-nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi-şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
23  Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?
24  Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
25  Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare?
26  Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
27  Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”
28  Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde Sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
29  Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”
30  Ei căutau, deci, să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
31  Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?”
32  Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
33  Isus a zis: „Mai Sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34  Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
35  Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
36  Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?”
37  În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.
38  Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39  Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
40  Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.”
41  Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?
42  Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?”
43  S-a făcut, deci, desbinare în norod din pricina Lui.
44  Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.
45  Aprozii s-au întors, deci, la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
46  Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”
47  Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
48  A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
49  Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
50  Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
51  „Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”
52  Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc.”
53  (Şi s-a întors fiecare acasă).


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *