14 Martie

Numeri 12-13

Numeri 12:1  Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
2  Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o.
3  Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
4  Deodată Domnul i-a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă, câteşi trei la Cortul Întâlnirii.” Şi s-au dus câteşi trei.
5  Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi.
6  Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
7  Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
8  Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”
9  Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat.
10  Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
11  Atunci Aaron i-a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi, şi de care ne-am făcut vinovaţi!”
12  Să nu fie Maria ca un copii născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui”!
13  Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”
14  Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă, deci, şapte zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.”
15  Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit, până ce a intrat din nou Maria în tabără.
16  După aceea poporul a plecat din Haţerot, şi a tăbărât în pustia Paran.

Numeri 13:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
3  Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
4  Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
5  pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6  pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
7  pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
8  pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
9  pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10  pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11  pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
12  pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13  pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
14  pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15  pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16  Acestea Sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
17  Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
18  Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
19  vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum Sunt cetăţile în care locuieşte: dacă Sunt deschise sau întărite;
20  cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă Sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.
21  Ei s-au suit, şi au iscodit ţara, de la pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
22  S-au suit pe la miazăzi, şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
23  Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
24  Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
25  S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
26  Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
27  Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.
28  Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile Sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
29  Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Canaaniţii şi Hetiţii locuiesc lângă mare şi dealungul Iordanului.”
30  Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haide să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”
31  Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”
32  Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo Sunt oameni de statură înaltă.
33  Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

Psalmul 68:19-36

Psalmi 68:19  Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. (Oprire).
20  Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.
21  Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.
22  Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,
23  ca să-ţi cufunzi piciorul în sânge, şi limba cînilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.
24  Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel Sfânt.
25  În frunte merg cântăreţii, apoi cei ce cântă din instrumente, în mijlocul fetelor care sună din timpane.
26  Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă scoborîţi din Israel!
27  Iată tânărul Beniamin, care stăpâneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28  Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
29  Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
30  Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
31  Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
32  Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul! (Oprire).
33  Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
34  Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel, şi a cărui putere este în ceruri.
35  Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel Sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Ioan 9

Ioan 9:1  Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
2  Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
3  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4  cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5  cât Sunt în lume, Sunt Lumina lumii.”
6  După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
7  şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimes). El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzând bine.
8  Vecinii şi ceice-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
9  Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu Sunt.”
10  Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11  El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat, şi mi-am căpătat vederea.”
12  „Unde este omul acela” l-au întrebat ei. El a răspus: „Nu ştiu.”
13  Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14  Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
15  Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.”
16  Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era desbinare între ei.
17  Iarăş au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un prooroc” le-a răspuns el.
18  Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.
19  Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum, deci, vede acum?”
20  Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s-a născut orb.
21  Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”
22  Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de Iudei; căci Iudeii Hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
23  De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24  Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.”
25  El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
26  Iarăş l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
27  „Acum v-am spus” le-a răspuns el „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încăodată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
28  Ei l-au ocărît, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi Suntem ucenicii lui Moise.
29  Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”
30  „Aici este mirarea” le-a răspuns omul acela „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuş, El mi-a deschis ochii.
31  Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
32  De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33  Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
34  „Tu eşti născut cu totul în păcat” i-au răspuns ei „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
35  Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
36  El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37  „L-ai şi văzut” i-a zis Isus „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.”
38  „Cred, Doamne” I-a zis el; şi I s-a închinat.
39  Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.”
40  Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
41  „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *