15 Martie

Numeri 14

Numeri 14:1  Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2  Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
3  Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
4  Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.”
5  Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă la o laltă.
6  Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
7  şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
8  Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9  Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
10  Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11  Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
12  De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”
13  Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14  Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
15  Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16  „Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!”
17  Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18  „Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.
19  Iartă, deci, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
20  Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
21  Dar cât este de adevărat că Eu Sunt viu şi că slava Domnului va umplea tot pământul,
22  atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum, şi n-au ascultat glasul Meu,
23  toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
24  Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.
25  Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci, mâine, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.”
26  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
27  „Până când voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, care cîrteau împotriva Mea.
28  Spune-le: „Pe viaţa Mea!” zice Domnul „că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
29  Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cîrtit împotriva Mea,
30  nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31  Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
32  Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33  Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34  După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35  Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.”
36  Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
37  oamenii aceştia, care înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.
38  Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
39  Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare jale.
40  S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi, şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
41  Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42  Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
43  Căci Amaleciţii şi Canaaniţii Sunt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
44  Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberii.
45  Atunci s-au pogorât Amaleciţii şi Canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.

Psalmul 69:1-18

Psalmi 69:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
2  Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3  Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4  Cei ce mă urăsc fără temei, Sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici Sunt cei ce vor să mă peardă, cei ce pe nedrept îmi Sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5  Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi Sunt ascunse.
6  Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşuească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7  Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
8  Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9  Căci rîvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10  Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11  Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12  Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13  Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14  Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15  Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
16  Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17  şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci Sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18  Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Ioan 10

Ioan 10:1  „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar.
2  Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.
3  Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4  După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5  Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6  Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7  Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu Sunt uşa oilor.
8  Toţi cei ce au venit înainte de Mine, Sunt hoţi şi tîlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9  Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
10  Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11  Eu Sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12  Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu Sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13  Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.
14  Eu Sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15  aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16  Mai am şi alte oi, care nu Sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17  Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19  Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut desbinare între Iudei.
20  Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”
21  Alţii ziceau „Cuvintele acestea nu Sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.”
22  În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
23  Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24  Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
25  „V-am spus” le-a răspuns Isus „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26  Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu Sunteţi din oile Mele.
27  Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28  Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30  Eu şi Tatăl una Suntem.”
31  Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
32  Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33  Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
34  Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: Sunteţi dumnezei?”
35  Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfinţată,
36  cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
37  Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38  Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu Sunt în Tatăl.”
39  La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
40  Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
41  Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.”
42  Şi mulţi au crezut în El în locul acela.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *