16 Martie

Numeri 15

Numeri 15:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
3  şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului,
4  cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn;
5  iar vin pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
6  Pentru un berbec, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn,
7  şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
8  Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca jertfă de mulţumire Domnului,
9  să aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn,
10  şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
11  Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
12  După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13  Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14  Dacă un străin care locuieşte la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.
15  Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16  O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.”
17  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19  şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.
20  Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întâi din arie.
21  Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
22  Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
23  tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
24  dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
25  Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie.
26  Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27  Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
28  Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
29  Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.
30  Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
31  căci a nesocotit cuvântul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
32  Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
33  Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34  L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
35  Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.”
36  Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
37  Domnul i-a zis lui Moise:
38  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
39  Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
40  Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41  Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”

Psalmul 69:19-36

Psalmi 69:19  Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei Sunt înaintea Ta.
20  Ocara îmi rupe inima, şi Sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângîietori, şi nu găsesc nici unul.
21  Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22  Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!
23  Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24  Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25  Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26  Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27  Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28  Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29  Eu Sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30  Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.
31  Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un viţel cu coarne şi copite!
32  Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33  Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34  Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!
35  Căci Dumnezeu va mântui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
36  sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Ioan 11

Ioan 11:1  Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.
2  Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei.
3  Surorile au trimis la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.”
4  Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5  Şi Isus o iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
6  Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
7  şi în urmă a zis ucenicilor: „Haide să ne întoarcem în Iudea.”
8  „Învăţătorule” I-au zis ucenicii „acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?”
9  Isus a răspuns: „Nu Sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;
10  dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”
11  După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12  Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13  Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14  Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.”
15  „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
16  Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haide să mergem şi noi să murim cu El!”
17  Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
18  Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19  Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângîie pentru moartea fratelui lor.
20  Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21  Marta i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22  Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”
23  Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24  „Ştiu” I-a răspuns Marta „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25  Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26  Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27  „Da, Doamne” I-a zis ea „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
28  După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29  Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, şi s-a dus la El.
30  Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31  Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângîiau, când au văzut-o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
32  Maria, când a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33  Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui, şi S-a tulburat.
34  Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne” I-au răspuns ei „vino şi vezi.”
35  Isus plângea.
36  Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37  Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
38  Isus S-a înfiorat din nou în Sine, şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39  „Daţi piatra la o parte” a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40  Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41  Au luat, deci, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M-ai ascultat.
42  Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43  După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44  Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fîşii de pânză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Deslegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.”
45  Mulţi din Iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46  Dar unii din ei s-au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
47  Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48  Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
49  Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
50  oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
51  Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52  Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
53  Din ziua aceea, au Hotărât să-L omoare.
54  De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55  Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
56  Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”
57  Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *