17 Martie

Numeri 16

Numeri 16:1  Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, câteşi trei fiii lui Ruben.
2  S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.
3  Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi Sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?”
4  Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.
5  A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este Sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
6  Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7  Mâine, puneţi foc în ele, şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi Sfânt. Destul, copiii lui Levi.”
8  Moise i-a zis lui Core: „Ascultaţi, deci, copiii lui Levi!
9  Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
10  V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11  De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiţi împotriva lui?”
12  Moise a trimis să-i cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13  N-ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?
14  Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15  Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n-am făcut rău nici unuia din ei.”
16  Moise i-a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
17  Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”
18  Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc, şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19  Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.
20  Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
21  „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.”
22  Ei au căzut cu feţele la pământ, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”
23  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24  „Vorbeşte adunării, şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”
25  Moise s-a sculat, şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.
26  A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
27  Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
28  Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
29  Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;
30  dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorâ de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.”
31  Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.
32  Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33  Şi s-au pogorât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.
34  Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”
35  Un foc a ieşit de la Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
37  „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci Sunt sfinţite.
38  Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi Sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
39  Preotul Eleazar a luat cădelniţele din aramă pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
40  Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
41  A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”
42  Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul Întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s-a arătat slava Domnului.
43  Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.
44  Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
45  „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele la pământ;
46  şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, şi a început urgia.”
47  Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
48  S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
49  Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
50  Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.
Psalmul 70

Psalmi 70:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
2  Să rămână de ruşine şi înfruntaţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească, cei ce-mi doresc pieirea!
3  Să se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: „Aha, Aha!”
4  Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică neîncetat: „Prea mărit să fie Dumnezeu!”
5  Eu Sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!

Ioan 12

Ioan 12:1  Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
2  Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
3  Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4  Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5  „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?”
6  Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7  Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8  Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
9  O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10  Preoţii cei mai de seamă au Hotărât să omoare şi pe Lazăr,
11  căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12  A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13  a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14  Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
15  „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
16  Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
17  Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
18  Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
19  Fariseii au zis, deci, între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”
20  Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,
21  s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”
22  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23  Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24  Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25  Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.
26  Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde Sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27  Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28  Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!”
29  Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
30  Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32  Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –
33  Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.
34  Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, deci, zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”
35  Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.
36  câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
37  Măcar că făsese atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38  ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
39  De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40  „Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
41  Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
42  Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44  Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
45  Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46  Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.
47  Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48  Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49  Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50  Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *