19 Martie

Numeri 19-20

Numeri 19:1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2  „Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă la jug.
3  S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără, şi să fie junghiată înaintea lui.
4  Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii, şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.
5  Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu baliga.
6  Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmîz, şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.
7  Preotul să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăşi în tabără, şi să fie necurat până seara.
8  Cel ce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat până seara.
9  Un om curat să strângă cenuşa vacii, şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
10  Cel ce va strânge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
11  Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.
12  Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
13  Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.
14  Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.
15  De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat.
16  Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie sau de un mort sau de oase omeneşti sau de vre un mormânt, va fi necurat timp de şapte zile.
17  Pentru cel necurat, să se ia cenuşă de la jertfa de ispăşire care a fost arsă, şi să toarne peste ea apă de izvor într-un vas.
18  Un om curat să ia isop, şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care Sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti sau de vreun om ucis sau de vreun mort sau de vreun mormânt.
19  Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l curăţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
20  Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat Sfântul locaş al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat.
21  Aceasta să fie o lege veşnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţire, să fie necurat până seara.
22  Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat până seara.”

Numeri 20:1  Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
2  Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3  Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4  Pentru ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre?
5  Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?”
6  Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ, şi li s-a arătat slava Domnului.
7  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
8  „Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adăpi adunarea şi vitele lor.”
9  Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10  Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răsvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11  Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa în cât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
12  Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”
13  Acestea Sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.
14  de la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.
15  Părinţii noştri s-au pogorât în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
16  Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că Suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17  Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”
18  Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.”
19  Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”
20  El a răspuns: „Să nu cumva să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.
21  Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut de la el.
22  Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades, şi a ajuns la muntele Hor.
23  Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24  Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
25  Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie-i pe muntele Hor.
26  Desbracă pe Aaron de veşmintele lui, şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.”
27  Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28  Moise a desbrăcat pe Aaron de veşmintele lui, şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte.
29  Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.

Psalmul 72

Psalmi 72:1  (Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
2  Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
3  Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
4  El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.
5  Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele, şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
6  va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia.
7  În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
8  El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.
9  Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.
10  Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
11  Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
12  Căci el va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul, care n-are ajutor.
13  Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit, şi va scăpa viaţa săracilor;
14  îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sângele lor va fi scump înaintea lui.
15  Ei vor trăi, şi-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el, şi-l vor binecuvânta în fiecare zi.
16  Va fi belşug de grâu în ţară, până în vârful munţilor, şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.
17  Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ţine numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.
18  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
19  Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
20  Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

Ioan 14

Ioan 14:1  Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.
2  În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3  Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi.
4  Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.”
5  „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”
6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
7  Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”
8  „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.”
9  Isus i-a zis: „De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?”
10  Nu crezi că Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
11  Credeţi-Mă că Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
12  Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl:
13  şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
15  Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
16  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac;
17  şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.
18  Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
19  Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20  În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu Sunt în Tatăl Meu, că voi Sunteţi în Mine, şi că Eu Sunt în voi.
21  Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.”
22  Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?”
23  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
24  Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.
25  V-am spus aceste lucruri cât mai Sunt cu voi.
26  Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
28  Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.
29  Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.
30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;
31  dar vine, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *