20 Martie

Numeri 21-22

Numeri 21:1  Împăratul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
2  Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.”
3  Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
4  Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum
5  şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”
6  Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
7  Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
8  Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.”
9  Moise a făcut un şarpe din aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele din aramă, trăia.
10  Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărât la Obot.
11  Au plecat din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
12  De acolo au plecat, şi au tăbărât în valea Zered.
13  De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi.
14  De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa, Şivoaiele Arnonului,
15  Şi scurgerile şivoaielor, care se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.”
16  De acolo s-au dus la Beer (Fântână). La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge poporul, şi le voi da apă.”
17  Atunci a cântat Israel cântarea aceasta: „Ţîşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18  Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o mai marii poporului, Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustia aceasta s-au dus la Matana;
19  din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20  din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
21  Israel a trimis soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să-i spună:
22  „Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”
23  Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s-a luptat împotriva lui Israel.
24  Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
25  Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s-a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26  Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi-i luase toată ţara până la Arnon.
27  De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28  Căci a ieşit un foc din Hesbon, O flacără din cetatea lui Sihon, şi a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29  Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El i-a făcut pe fiii lui fugari, şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul Amoriţilor.
30  Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din Hesbon până la Dibon totul este nimicit; Am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba.”
31  Israel s-a aşezat astfel în ţara Amoriţilor.
32  Moise a trimis să iscodească Iaezerul. Au luat satele care ţineau de el, şi au izgonit pe Amoriţii care erau în ele.
33  Au schimbat apoi drumul, şi s- -au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
34  Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
35  Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.

Numeri 22:1  Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
2  Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor.
3  Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
4  Moab a zis bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.
5  El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pământului, şi s-a aşezat în faţa mea.
6  Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blastămi tu este blăstămat.”
7  Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac.
8  Balaam le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
9  Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: „Cine Sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?”
10  Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună:
11  „Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi acopere faţa pământului; vino, deci, şi blastămă-l; poate că aşa îl voi putea bate, şi-l voi izgoni.”
12  Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvântat.”
13  Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”
14  Şi mai marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac, şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”
15  Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte.
16  Au ajuns la Balaam, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: „Nu mai pune piedici, şi vino la mine;
17  căci îţi voi da multă cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi poporul acesta!”
18  Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină din argint şi din aur, şi tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu.
19  Totuşi vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.”
20  Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.”
21  Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
22  Dumnezeu S-a aprins de mânie, pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.
23  Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum, şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.
24  Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.
25  Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid, şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
26  Îngerul Domnului a trecut mai departe, şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta nici la stânga.
27  Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie, şi a bătut măgăriţa cu un băţ.
28  Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea i-a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?”
29  Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc.”
30  Măgăriţa i-a zis lui Balaam: „Nu Sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.”
31  Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat, şi s-a aruncat cu faţa la pământ.
32  Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.
33  Măgăriţa M-a văzut, şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”
34  Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.”
35  Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
36  Balac a auzit că vine Balaam, şi i-a ieşit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.
37  Balac i-a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?”
38  Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.”
39  Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot.
40  Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el.
41  Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
Psalmul 73

Psalmi 73:1  (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2  Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3  Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4  Într-adevăr, nimic nu-i turbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5  N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu Sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6  De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7  Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8  Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9  îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10  De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11  şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?”
12  Aşa Sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13  Degeaba, deci, mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14  căci în fiecare zi Sunt lovit, şi în toate dimineţile Sunt pedepsit.
15  Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei” iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16  M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi-a fost truda,
17  până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18  Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
19  Cum Sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt perduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20  Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21  Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22  eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23  Însă eu Sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24  mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25  Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26  Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27  Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi Sunt necredincioşi.
28  cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Ioan 15

Ioan 15:1  Eu Sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
2  Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
3  Acum voi Sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.
4  Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine.
5  Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
6  Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate Sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.
7  Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
8  Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
9  Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.
10  Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.
11  V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
12  Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.
13  Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
14  Voi Sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
15  Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.
16  Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
17  Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
18  Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
19  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
20  Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21  Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22  Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o desvinovăţire pentru păcatul lor.
23  Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
24  Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
25  Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
26  Când va veni mângîietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
27  Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *