21 Martie

Numeri 23-24

Numeri 23:1  Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.”
2  Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
3  Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt.
4  Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.”
5  Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
6  Balaam s-a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
7  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: „Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!”
8  Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
9  Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, şi nu face parte dintre neamuri.
10  Cine poate să numere pulberea lui Iacov, şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor!”
11  Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!”
12  El a răspuns şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”
13  Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blastămi.”
14  L-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
15  Balaam i-a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.”
16  Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”
17  Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”
18  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19  Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
20  Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.
21  El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.
22  Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
23  Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24  Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, şi n-a băut sângele celor ucişi.”
25  Balac i-a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”
26  Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”
27  Balac i-a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”
28  Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.
29  Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!”
30  Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

Numeri 24:1  Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece; ci şi-a întors faţa spre pustie.
2  Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,
4  Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ, şi ai cărui ochi Sunt deschişi:
5  „Ce frumoase Sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!
6  Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lângă un râu, Ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lângă ape.
7  Apa curge din găleţile lui, şi sămânţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai presus de Agag, şi împărăţia lui ajunge puternică.
8  Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
9  Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, şi blestemat să fie oricine te va blestema!”
10  Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din mâni şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
11  Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primeşti.”
12  Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis,
13  că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n-aş putea să fac de la mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
14  Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”
15  Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,
16  Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi Sunt deschişi:
17  Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
18  Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
19  Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpânitor, şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.”
20  Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie: „Amalec este cel dintâi dintre neamuri, Dar într-o zi va fi nimicit.”
21  Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie: „Locuinţa ta este tare de tot, şi cuibul tău este pus pe stâncă.
22  Dar Cain va fi pustiit, Până ce te va lua prins Asur.”
23  Balaam a rostit următoarea proorocie: „Vai! cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?
24  Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, şi la urmă vor fi nimicite şi ele.”
25  Balaam s-a sculat, a plecat, şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

Psalmul 74

Psalmi 74:1  (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
2  Adu-Ţi aminte de poporul Tău pe care l-ai câştigat odinioară pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3  îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel Sfânt.
4  Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
5  Parcă erau nişte oameni, care ridică toporul într-o pădure deasă:
6  în curând au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
7  Au pus foc Sfântului Tău locaş; au dărîmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
8  Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9  Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie până când…
10  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11  Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sîn şi nimiceşte-i!
12  Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13  Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
14  ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să-l mănince fiarele din pustie.
15  Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat râuri, care nu seacă.
16  A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17  Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.
18  Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19  Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20  Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară Sunt pline de bîrloage de tîlhari.
21  Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22  Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23  Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Ioan 16

Ioan 16:1  V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2  Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3  Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4  V-am spus aceste lucruri, pentruca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5  Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?”
6  Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7  Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8  Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9  În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10  în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
11  în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12  Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13  Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14  El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
15  Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
16  Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”
17  La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme Mă veţi vedea?” Şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl?”
18  Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme?” Nu ştim ce vrea să spună.”
19  Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea?”
20  Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21  Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22  Tot aşa şi voi: acum Sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25  V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
26  În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27  Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
28  Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.”
29  Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nici o pildă.
30  Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”
31  „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus.
32  „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu Sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *