21 Martie – Meditația zilei

Filipeni 2:1-2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

„Dacă!” „Dacă?” Mai este vreo îndoială? Mai există ceva ce să nu avem în Cristos? Dacă avem totul deplin în El, dacă Cristos este înţelepciune, răscumpărare, neprihănire şi sfinţire pentru noi, atunci de ce mai există întrebarea „dacă?”

Întrebarea nu este retorică, nu izvoreşte nici din îndoială. Este menită să te facă să te gândeşti la tot ce ai dobândit în Cristos şi să vezi dacă împărtăşeşti acestea cu trupul Domnului:
– Îndemnarea (încurajarea) în Cristos.
– Mângăierea în dragoste
– Legătura Duhului
– Milă şi îndurare.

Trebuie să recunoaştem că viaţa în trupul lui Cristos îşi are piedicile ei. Adică, fiecare dintre noi devenim o piedică, când ambiţile noastre, eul nostru, mândria, obiectivele, păcatele şi schimbările de dispoziţie intervin între noi şi ceilalţi. Dacă după mântuire am fi fost plasaţi într-un vârf de munte, şi lăsaţi acolo să ne trăim pocăinţa de capul nostru. Dar suntem plasaţi ca membre ale unui trup. Şi nu ne convine întotdeauna cine-i pus lângă noi. Ba se pare că Dumnezeu are un simţ al umorului, sau al sarcasmului dacă vreţi, când ne aşează parcă lângă cei mai nepotriviţi tovarăşi de… trup!

Aşezarea aceasta nu este la întâmplare, ci Domnul are un plan. El care ne cunoaşte, şi ne ştie calităţile şi defectele, ne aranjează în trup în aşa fel încât să poată lucra la noi prin cei de lângă noi. Ei ne vor ajuta să ne eliberăm de defecte şi să ne îmbunătăţim calităţile. Ba mai mult, folosirea resurselor puse la dispoziţia noastră în Cristos va ajuta procesul catartic.

Când ai îndemnat ultima oară pe cineva? Când ai mângăiat cu dragoste, când ai avut milă şi îndurare, ca să dovedeşti şi să întăreşti legătura Duhului? Cheia folosirii acestor resurse se găseşte numai „în Cristos”. În afară de Cristos, suntem nişte lupi, nişte „animale” care se luptă numai pentru ei. Dar „în Christos” suntem transformaţi după chipul lui Cristos. El trăieşte în noi, şi îşi trăieşte viaţa prin noi. Viaţa aceasta duce la o simţire, la o dragoste, un suflet şi un gând. La unitate.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.