23 Martie

Numeri 27-28

Numeri 27:1  Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
2  s-au apropiat şi s-au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului întâlnirii. Ele au zis:
3  „Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n-a avut fii.
4  Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă, deci, o moştenire între fraţii tatălui nostru.”
5  Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
6  Şi Domnul i-a zis lui Moise:
7  „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
8  Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Când un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
9  Dacă n-are nici o fată, moştenirea lui s-o daţi fraţilor lui.
10  Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.
11  Şi dacă nici tatăl lui n-are fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.”
12  Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
13  S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;
14  pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, când cu cearta adunării, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.” (Acestea Sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
15  Moise a vorbit Domnului şi a zis:
16  „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om
17  care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.”
18  Domnul i-a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.
19  Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să-i dai porunci sub ochii lor.
20  Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
21  Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.
22  Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23  Şi-a pus mâinile peste el, şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

Numeri 28:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Porunceşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea Hotărâtă, darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi Sunt de un plăcut miros.”
3  Să le spui: „Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
4  Să aduci un miel dimineaţa, şi celălalt miel seara;
5  iar, ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate.
6  Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
7  Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului în locul Sfânt.
8  Al doilea miel să-l aduci seara, ca un dar de mâncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.
9  În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
10  Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
11  La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur;
12  şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn;
13  ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14  Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea-de-tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
15  Să se aducă Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
16  În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului.
17  Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi.
18  În ziua dintâi, să fie o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
19  Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.
20  Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec,
21  şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
22  Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
23  Să aduceţi aceste jertfe, în afară de arderea-de-tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
24  să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
25  În ziua a şaptea să aveţi o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
26  În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveţi o adunare Sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
27  Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an.
28  Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec,
29  şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
30  Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
31  Să aduceţi aceste jertfe, în afară de arderea-de-tot necurmată şi darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur, şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.

Psalmul 76

Psalmi 76:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.
2  Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion;
3  acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război.
4  Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor.
5  Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
6  La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.
7  cât de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, când Îţi izbucneşte mânia?
8  Ai rostit Hotărârea de la înalţimea cerurilor; pământul s-a îngrozit şi a tăcut,
9  când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.
10  Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11  Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
12  El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului.

Ioan 18

Ioan 18:1  După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
2  Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
3  Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4  Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5  Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”. Isus le-a zis: „Eu Sunt!”. Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
6  Când le-a zis Isus: „Eu Sunt” ei s-au dat înapoi, şi au căzut jos la pământ.
7  El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret” I-au zis ei.
8  Isus a răspuns: „V-am spus că Eu Sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
9  A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
10  Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11  Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12  Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins, deci, pe Isus, şi L-au legat.
13  L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14  Şi Caiafa era cel ce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
15  Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
16  Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înăuntru.
17  Atunci slujnica, portăriţa, i-a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu Sunt” a răspuns el.
18  Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
19  Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20  Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21  Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
22  La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”
23  Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24  Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25  Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu Sunt.”
26  Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27  Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28  Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
29  Pilat, deci, a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?”
30  Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31  Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni” I-au zis Iudeii.
32  Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
33  Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?”
34  Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine!”
35  Pilat a răspuns: „Eu Sunt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
36  „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
37  „Atunci un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da” a răspuns Isus. „Eu Sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38  Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la Iudei, şi le-a zis: “Eu nu găsesc nici o vină în El.
39  Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?”
40  Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tîlhar.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *