24 Martie

Numeri 29-30

Numeri 29:1  În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiţă.
2  Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.
3  Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
4  şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
5  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
6  Să aduceţi aceste jertfe, în afară de arderea-de-tot şi darul ei de mâncare din fiecare lună, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare, şi jertfele de băutură, care se adaugă la ele, după rânduielile aşezate. Acestea Sunt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
7  În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare Sfântă, şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nici o lucrare.
8  Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.
9  Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
10  şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
11  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de jertfa de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare, şi jertfele de băutură obişnuite.
12  În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare Sfântă; atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
13  Să aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur.
14  Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
15  şi o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei.
16  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa sa de băutură.
17  A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
18  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
19  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură.
20  A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
21  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
22  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
23  A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
24  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
25  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
26  În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
27  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
28  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
29  În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
30  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
31  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură.
32  În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
33  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
34  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfă de băutură.
35  În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
36  Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur,
37  împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
38  Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
39  Acestea Sunt jertfele pe care să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, în afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mâncare şi de jertfele voastre de băutură, şi de jertfele voastre de mulţumire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bună voie.”
40  Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.

Numeri 30:1  Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul.
2  Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
3  Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială, în tinereţea ei şi în casa tatălui ei,
4  şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s-a legat ea, va fi primită;
5  dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
6  Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei,
7  şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8  dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va ierta.
9  Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
10  Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ,
11  şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare, şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea, vor rămâne în picioare;
12  dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
13  Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească sufletul.
14  Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele.
15  Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.”
16  Acestea Sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţă şi acasă la tatăl ei.

Psalmul 77

Psalmi 77:1  (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
2  În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângîiere.
3  Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gândesc adânc în mine, şi mi se mîhneşte duhul.
4  Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5  Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6  Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri, şi zic:
7  „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
8  S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
9  A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” –
10  Atunci îmi zic: „Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş”…
11  Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12  da, mă voi gândi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13  Dumnezeule, căile Tale Sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14  Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15  Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
16  Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat.
17  Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.
18  Tunetul Tău a isbucnit în vârtej de vânt, fulgerile au luminat lumea: pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
19  Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20  Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.

Ioan 19

Ioan 19:1  Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.
2  Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3  Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
4  Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.”
5  Isus a ieşit, deci, afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!” le-a zis Pilat.
6  Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L” le-a zis Pilat „căci eu nu găsesc nici o vină în El.”
7  Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8  Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9  A intrat iarăşi în odaia de judecată şi i-a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
10  Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!”
11  „N-ai avea nici o putere asupra Mea” i-a răspuns Isus „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.”
12  De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.”
13  Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre” iar evreieşte: „Gabata.”
14  Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
15  Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”
16  Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat, deci, pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.
17  Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii” care în evreieşte se cheamă „Golgota.”
18  Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19  Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.”
20  Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
21  Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul Iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu Sunt Împăratul Iudeilor.”
22  „Ce am scris, am scris” a răspuns Pilat.
23  Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
24  Şi au zis între ei: „Să n-o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
25  Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.
26  Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”
27  Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.
28  După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”
29  Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.
30  Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.
31  De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare-Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.
32  Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
33  Când au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;
34  ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
35  Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
36  Aceste lucruri s-au întâmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.”
37  Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.”
38  După aceea Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.
39  Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40  Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.
41  În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42  Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *