25 Martie – Meditația zilei

Efeseni 4:27  să nu daţi prilej diavolului.

Ocaziile de păcătuire vin, zicea Domnul Isus. De fapt noi știm din experiență că ele abundă în jurul nostru. E chiar greu să scapi pentru o clipă să nu fii încercat de vreo ispită.

Eu cred că noi suntem studiați de către diavolul. Mă rog, nu de către el personal (sau nu întotdeauna de către el), deoarece diavolul este o ființă creată și deși este o ființă spirituală, nu este omniprezent; numai Dumnezeu este prezent pretutindeni în același timp. Diavolul nu este… Dumnezeu. El este un dumnezeu al lumii acesteia și este tată și el al fiilor neascultării dar nu în acelșai fel în care Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor, adică Creatorul tuturor.

Diavolul ne studiază prin îngerii săi. Cu atenție. Știe la ce anume ne sclipesc ochii, ce ne face să respirăm mai sacadat, la ce ne uităm atent, ce spunem și cum spunem, ș.a.m.d. Apoi face tot ce poate ca să ne aducă-n cale cu precădere lucrurile ce ne fac cel mai des să păcătuim. Uită-te la episodul cu Eva din Geneza 3. Ce a făcut femeia lui Adam? Cred că a dat târcoale pomului interzis, s-a uitat de aproape la el și a visat cu privire la efectele rodului lui. De unde știu? Geneza 3:6  Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. Femeia era lângă pomul cu pricina când a întâmpinat-o șarpele și deși speculez aici, îmi vine să cred că mergea acolo des și privea pomul. De aici conversația șarpelui cu femeia.

Deci, suntem ispitiți, dar în ce condiții suntem noi cel mai dispuși la a cădea în ispită? Păi, când dăm prilej diavolului. Propun aici traducerea NIV a Bibliei. Deși nu este o traducere literală ci ne oferă înțelesul celor spuse, NIV zice la versetul zilei „do not give the devil a foothold.” Adică un cap de pod, dacă vreți, un loc pe care să-și pună piciorul. Ca acel cățărător pe stâncă care caută un loc cât de micuț pe care să-și sprijinească piciorul sau de care să se prindă cu mâna. Ca acea deschidere a ușii care permite atacantului să-și strecoare piciorul în deschizătura unșii ca apoi aceasta să nu mai poată fi închisă.

Îți amintești de „cuiul lui Pepelea?” Omul a cumpărat o casă de la Pepelea care a rugat pe cumpărător să-i permită să aibă și el în întreaga casă un singur cui: vezi, casa era moștenită și lui Pepelea nu-i era ușor să o vândă fără nici o amintire în ea. Apoi frecvent, Pepelea a început să vină să viziteze casa chipurile pentru că-i era dor de părinți… Venea la ore nepotrivite, ba începu să-și lase obiecte atârnate de cui… până când a lăsat acolo un sac cu ceva urât mirositor. Noul proprietar nu a mai suportat mirosul și a abandonat casa.

Un cui; mare lucru? Nu prea! Dar contează. O ușă deschisă printr-o mânie, amărăciune, invidie, bârfă, ură, minciună, furt, etc. Apoi diavolul are acces la noi și cine i-a oferit drept de liberă trecere? Noi. De aceea trebuie ca orice păcat să fie mărturisit fără întârziere și să ne lăsăm de el, ca nu cumva acesta să devină un prilej pentru diavolul care apoi să ne ducă la păcate mai mari și mai persistente.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.