26 Martie

Numeri 32

Numeri 32:1  Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
2  Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
3  „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
4  ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”
5  Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.”
6  Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?
7  Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8  Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.
9  S-au suit până la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
10  Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea, şi a jurat zicând:
11  „Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,
12  în afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.
13  Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stângerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.
14  Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.
15  Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.”
16  Ei s-au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
17  apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
18  Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,
19  şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”
20  Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
21  dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
22  şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
23  Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
24  Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”
25  Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben i-au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26  Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;
27  iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”
28  Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
29  El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.
30  Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”
31  Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.
32  Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”
33  Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
34  Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35  Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
36  Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
37  Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
38  Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39  Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mâna pe el; au izgonit pe Amoriţii care erau acolo.
40  Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.
41  Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le-a numit tîrgurile lui Iair.
42  Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
Psalmul 78:40-72

Psalmi 78:40  Decâteori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decâteori L-au mâniat ei în pustietate!
41  Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfântul lui Israel.
42  Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, când i-a izbăvit de vrăjmaş,
43  de minunile pe care le-a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44  Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.
45  Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.
46  Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47  Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.
48  Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49  El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50  Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte, şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51  cum a lovit pe toţi întâii-născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.
52  Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
53  Cum i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54  Cum i-a adus spre hotarul Lui cel Sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.
55  Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56  Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, şi n-au ţinut poruncile Lui.
57  Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înşelător,
58  L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
59  Dumnezeu a auzit, şi Ş-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60  A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
61  Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.
62  A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63  Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64  Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
65  Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66  şi a lovit pe potrivnicii Lui, care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.
67  Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n-a ales seminţia lui Efraim;
68  ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
69  Şi-a zidit Sfântul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70  A ales pe robul Său David, şi l-a luat de la staulele de oi.
71  L-a luat dindărătul oilor, care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
72  Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită, şi i-a povăţuit cu mâni pricepute.

Fapte 1

Fapte 1:1  Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
2  de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese.
3  După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4  Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine.
5  Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6  Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7  El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8  Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
9  După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10  Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
11  şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
12  Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.
13  Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.
14  Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
15  În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor, numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, şi a zis:
16  „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17  El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18  Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
19  Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama” adică: „Ogorul sângelui.” –
20  În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: „Locuinţa lui să rămână pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!” Şi: „Slujba lui s-o ia altul!”
21  Trebuie, deci, ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
22  cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit, unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
23  Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
24  Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,
25  ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.”
26  Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *