27 Martie

Numeri 33-34

Numeri 33:1  Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2  Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3  Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4  în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5  Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6  Au pornit din Sucot, şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.
7  Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pihahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
8  Au pornit dinaintea Pihahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărât la Mara.
9  Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10  Au pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.
11  Au pornit de la marea Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.
12  Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărât la Dofca.
13  Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.
14  Au pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.
15  Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.
16  Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17  Au pornit de la Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.
18  Au pornit din Haţerot, şi au tăbărât la Ritma.
19  Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
20  Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.
21  Au pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.
22  Au pornit din Risa, şi au tăbărât la Chehelata.
23  Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele Şafer.
24  Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.
25  Au pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.
26  Au pornit din Machelot, şi au tăbărât la Tahat.
27  Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.
28  Au pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.
29  Au pornit din Mitca, şi au tăbărât la Haşmona.
30  Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.
31  Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32  Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33  Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărât la Iotbata.
34  Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la Abrona.
35  Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36  Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.
37  Au pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38  Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39  Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40  Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41  Au pornit de la muntele Hor, şi au tăbărât la Ţalmona.
42  Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.
43  Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.
44  Au pornit din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45  Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărât la Dibon-Gad:
46  Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la Almon-Diblataim.
47  Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48  Au pornit de la munţii Abarim, şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49  Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50  Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51  „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52  să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53  Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54  Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce Sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce Sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55  Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56  Şi vă voi face şi vouă cum Hotărâsem să le fac lor.”

Numeri 34:1  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2  „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
3  Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea mării Sărate, spre răsărit;
4  se va întoarce la miazăzi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
5  de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului, şi va ieşi la mare.
6  Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7  Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele Hor;
8  de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă până la Ţedad;
9  să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
10  Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11  să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorâ, şi se va întinde dealungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;
12  se va pogorâ iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”
13  Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14  Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
15  Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
16  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17  „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
18  Să mai luaţi câte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19  Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20  pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21  pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22  pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23  pentru fiii lui Iosif, pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –
24  şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25  pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26  pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27  pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28  pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29  Aceştia Sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

Psalmul 79

Psalmi 79:1  (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel Sfânt, şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2  Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3  Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
4  Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5  Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare, şi va arde mânia Ta ca focul?
6  Varsă-Ţi mânia peste neamurile, care nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, care nu cheamă Numele Tău!
7  Căci au mâncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.
8  Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrabă înainte îndurările Tale! Căci Suntem nenorociţi de tot!
9  Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10  Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11  Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12  Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13  Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

Fapte 2

Fapte 2:1  În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2  Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3  Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4  Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
5  Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care Sunt sub cer.
6  Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7  Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni?
8  Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9  Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
10  Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
11  Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12  Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”
13  Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de must!”
14  Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
15  Oamenii aceştia nu Sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16  Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17  „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!
18  Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
19  Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;
20  soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
21  Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”
22  Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
23  pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
24  Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
25  Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26  De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
27  căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28  Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.”
29  cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
30  Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
31  despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
32  Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.
33  Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
34  Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,
35  pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
36  Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”
37  După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38  „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39  Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40  Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41  Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.
42  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.
43  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44  Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
45  Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46  Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
47  Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *