31 Martie

Deuteronom 4

Deuteronom 4:1  Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, ca să trăiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
2  Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
3  Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia care se duseseră după Baal-Peor.
4  Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, Sunteţi toţi vii astăzi.
5  Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
6  Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
7  Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
8  Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9  Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
10  Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
11  Voi v-aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
12  Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.
13  El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră.
14  În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
15  Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
16  ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei,
17  sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care sboară în ceruri,
18  sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19  Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea Sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.
20  Dar pe voi, Domnul v-a luat, şi v-a scos din cuptorul din fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus de o parte, cum Sunteţi azi.
21  Şi Domnul S-a mâniat pe mine, din pricina voastră: şi a jurat că eu să nu trec Iordanul, şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
22  Eu voi muri, deci, în ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece, şi veţi stăpâni ţara aceea bună.
23  Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci.
24  Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
25  Când vei avea copii, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişeri ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
26  iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pământul, că veţi peri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan, şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
27  Domnul vă va împrăştia printre popoare, şi nu veţi rămânea decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.
28  Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, care Sunt o lucrare făcută de mâni omeneşti, din lemn şi din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă.
29  Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
30  Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strîmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui;
31  căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
32  Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare, şi s-a auzit vreodată aşa ceva?
33  A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
34  A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri?
35  Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El.
36  Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
37  El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El însuşi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
38  El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor, şi să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi.
39  Să ştii, deci, în ziua aceasta, şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El.
40  Păzeşte, deci, legile şi poruncile Lui pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.”
41  Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
42  ca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugând într-una din aceste cetăţi.
43  Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în câmpie, la Rubeniţi; Ramot, în Galaad, la Gadiţi, şi Golan, în Basan, la Manasiţi.
44  Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
45  Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
46  Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
47  Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai Amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.
48  Ţinutul lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este Hermonul,
49  şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga.

Psalmul 83

Psalmi 83:1  (O cântare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2  Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul.
3  Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4  „Veniţi” zic ei „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
5  Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
6  corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
7  Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
8  Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire).
9  Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10  care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
11  Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12  Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”
13  Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
14  Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
15  Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16  Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17  Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşuească obrazul de ruşine şi să piară!
18  Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.

Fapte 6

Fapte 6:1  În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, cîrteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.
2  Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3  De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune pe care îi vom pune la slujba aceasta.
4  Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
5  Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6  I-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.
7  Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
8  Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod.
9  Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
10  dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
11  Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.”
12  Au întărîtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el, şi l-au dus în Sobor.
13  Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş Sfânt şi împotriva Legii.
14  În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărîma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”
15  Toţi cei ce şedeau în Sobor, s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *